¹⁷ deoarece în^(A) ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit^(B) va trăi prin credinţă”.

Iertarea prin credinţă

²¹ Dar acum s-a arătat o neprihănire^[a](A), pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc^(B) Legea şi^(C) Prorocii – ²² şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin^(D) credinţa în Isus Hristos, pentru toţi şi peste toţi cei ce cred în El. Nu^(E) este nicio deosebire.

Neamurile au căpătat mântuirea

³⁰ Deci ce vom zice? Neamurile^(A), care nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea, şi anume neprihănirea care^(B) se capătă prin credinţă;

³ pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu^(A), au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi^(B) şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.

⁶ Pe când iată cum vorbeşte neprihănirea, pe care o dă credinţa: „Să^(A) nu zici în inima ta: ‘Cine se va sui în cer?’ (Să pogoare adică pe Hristos din cer.)

¹⁶ Totuşi, fiindcă ştim^(A) că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci^(B) numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin^(C) faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii.