Old/New Testament

12 „Tu eşti prea drept^(A), Doamne, ca să mă cert cu Tine; vreau totuşi să Te întreb asupra orânduirilor Tale. Pentru ce propăşeşte^(B) calea celor răi şi toţi mişeii trăiesc în pace? ² I-ai sădit, au prins rădăcină, cresc, fac rod. Ce-i drept, eşti aproape^(C) de gura lor, dar departe de inima lor! ³ Totuşi Tu, Doamne, mă^(D) cunoşti, mă vezi, îmi cercetezi^(E) inima şi vezi că este cu Tine. Ia-i ca pe nişte oi care trebuie tăiate şi pregăteşte-i pentru ziua^(F) măcelului! ⁴ Până când să se jelească^(G) ţara şi să se usuce iarba de pe toate câmpiile? Pier vitele^(H) şi păsările din pricina răutăţii^(I) locuitorilor. Căci ei zic: ‘El (Ieremia) n-are să ne vadă sfârşitul!’ ⁵ Dacă, alergând cu cei ce aleargă pe picioare, ei te obosesc, cum vei putea să te iei la întrecere cu nişte cai? Şi dacă nu te crezi la adăpost decât într-o ţară liniştită, ce vei face pe malurile îngâmfate ale^(J) Iordanului? ⁶ Căci chiar fraţii^(K) tăi şi casa tatălui tău te vând, ei înşişi strigă în gura mare după tine. Nu-i crede^(L) când îţi vor spune vorbe prietenoase.”

Ţara pustiită. Asupra pustiitorilor

⁷ „Mi-am părăsit casa şi Mi-am lăsat moştenirea, Mi-am dat pe iubita Mea în mâinile vrăjmaşilor ei. ⁸ Moştenirea Mea a ajuns pentru Mine ca un leu în pădure, a mugit împotriva Mea, şi de aceea o urăsc. ⁹ A ajuns oare moştenirea Mea pentru Mine o pasăre de pradă pestriţă, în jurul căreia se strâng păsările de pradă? Duceţi-vă^(M) şi strângeţi toate fiarele câmpului, şi aduceţi-le ca s-o mănânce!” ¹⁰ „Un mare^(N) număr de păstori îmi pustiesc via^(O), îmi calcă^(P) ogorul în picioare; ogorul meu cel plăcut îl prefac într-un pustiu părăsit. ¹¹ Îl pustiesc, şi el stă^(Q) trist şi pustiit înaintea mea. Toată ţara este pustiită, căci nimeni^(R) nu ia seama la ea. ¹² Peste toate înălţimile pustiei vin pustiitori, căci sabia Domnului mănâncă ţara de la un capăt la altul, şi nimeni nu-i lăsat în pace. ¹³ Au semănat^(S) grâu, şi seceră spini, s-au ostenit fără folos. Să vă fie ruşine de ce culegeţi în urma mâniei aprinse a Domnului!” ¹⁴ „Aşa vorbeşte Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care se ating^(T) de moştenirea pe care am dat-o poporului Meu Israel: ‘Iată, îi voi smulge^(U) din ţara lor şi voi smulge casa lui Iuda din mijlocul lor. ¹⁵ Dar^(V), după ce-i voi smulge, voi avea iarăşi milă de ei şi-i voi aduce înapoi^(W) pe fiecare în moştenirea lui şi pe fiecare în ţara lui. ¹⁶ Şi, dacă vor învăţa căile poporului Meu, dacă vor jura^(X) pe Numele Meu zicând: «Viu este Domnul!» cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi fericiţi^(Y) în mijlocul poporului Meu. ¹⁷ Dar, dacă nu vor asculta^(Z) nimic, voi nimici cu desăvârşire pe un astfel de popor, îl voi nimici şi îl voi pierde’, zice Domnul.”

Prezicerea robiei

13 „Aşa mi-a vorbit Domnul: ‘Du-te de cumpără-ţi un brâu de in şi pune-l în jurul coapselor tale, dar să nu-l moi în apă!’ ² Am cumpărat brâul, după porunca Domnului, şi l-am pus în jurul coapselor mele. ³ Apoi Cuvântul Domnului mi-a vorbit a doua oară astfel: ⁴ ‘Ia brâul pe care l-ai cumpărat şi pe care l-ai pus în jurul coapselor tale, scoală-te, du-te la Eufrat şi ascunde-l acolo în crăpătura unei stânci.’ ⁵ M-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul. ⁶ După mai multe zile, Domnul mi-a zis: ‘Scoală-te, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul pe care-ţi poruncisem să-l ascunzi acolo!’ ⁷ M-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul în care-l ascunsesem, dar iată că brâul era stricat şi nu mai era bun de nimic. ⁸ Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ⁹ ‘Aşa vorbeşte Domnul: «Aşa voi^(AA) nimici mândria lui Iuda şi mândria peste măsură de mare a Ierusalimului. ¹⁰ Poporul acesta este un popor rău, nu vrea să asculte cuvintele Mele, urmează^(AB) pornirile inimii lui şi merge după alţi dumnezei, ca să le slujească şi să se închine înaintea lor, de aceea va ajunge întocmai ca brâul acesta, care nu mai este bun de nimic! ¹¹ Căci, cum se lipeşte brâul de coapsele unui om, aşa Îmi lipisem Eu toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să fie^(AC) poporul Meu, Numele^(AD) Meu, lauda Mea şi slava Mea, dar nu M-au ascultat.» ¹² De aceea spune-le cuvintele acestea: Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Toate vasele se vor umple cu vin!» Şi ei îţi vor zice: «Crezi că noi nu ştim că toate vasele se vor umple cu vin?» ¹³ Atunci spune-le: Aşa vorbeşte Domnul: «Iată, voi umple pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe împăraţii care stau pe scaunul de domnie al lui David, pe preoţi, pe proroci şi pe toţi locuitorii Ierusalimului, îi voi umple de^(AE) beţie. ¹⁴ Îi voi sfărâma^(AF) pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa, nu voi avea milă de ei, nu Mă voi îndura de ei, nimic nu Mă va împiedica să-i nimicesc»’.” ¹⁵ „Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul vorbeşte! ¹⁶ Daţi slavă^(AG) Domnului, Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul^(AH), până nu vi se lovesc picioarele de munţii nopţii! Veţi aştepta lumina^(AI), dar El o va preface în umbra^(AJ) morţii şi o va preface în negură adâncă. ¹⁷ Iar dacă nu vreţi să ascultaţi, voi plânge în ascuns pentru mândria voastră; mi se vor topi ochii în^(AK) lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie. ¹⁸ Spune împăratului^(AL) şi împărătesei: ‘Şedeţi pe pământ! Căci v-a căzut de pe cap cununa împărătească ce vă slujea ca podoabă.’ ¹⁹ Cetăţile de la miazăzi sunt închise, şi nu-i cine să deschidă. Tot Iuda este dus în robie, da, în întregime este dus în robie.” ²⁰ „Ridică-ţi ochii şi priveşte pe cei ce vin^(AM) de la miazănoapte. Unde este turma care-ţi fusese dată, turma de care erai aşa de mândru? ²¹ Ce vei zice când va pune mai-mari peste tine pe străinii aceia pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni de aproape? Nu te vor apuca durerile^(AN), cum apucă pe o femeie la naştere? ²² Şi, dacă vei zice în inima ta: ‘Pentru ce^(AO) mi se întâmplă lucrul acesta?’ – din pricina mulţimii nelegiuirilor tale, ţi s-au ridicat poalele^(AP) hainelor şi ţi se dezgolesc călcâiele cu sila. ²³ Poate un etiopian să-şi schimbe pielea sau un pardos să-şi schimbe petele? Tot aşa, aţi putea voi să faceţi binele, voi, care sunteţi deprinşi să faceţi răul? ²⁴ De aceea, îi voi risipi ca pleava^(AQ) luată de vântul pustiei. ²⁵ Iată-ţi soarta^(AR), partea pe care ţi-o măsor, zice Domnul, pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în^(AS) minciună. ²⁶ De aceea îţi voi ridica^(AT) poalele şi ţi le voi da peste cap, ca să ţi se vadă ruşinea. ²⁷ Am văzut preacurviile şi nechezăturile^(AU) tale, curviile nelegiuite pe dealuri^(AV) şi în ogoare, ţi-am văzut urâciunile! Vai de tine, Ierusalime! Nu vrei să te cureţi? Cât vei mai zăbovi?”

14 Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei: ² „Iuda jeleşte, cetăţile^(AW) lui sunt pustiite, triste, posomorâte^(AX) şi strigătele Ierusalimului se^(AY) înalţă. ³ Cei mari trimit pe cei mici să aducă apă, dar cei mici, când se duc la fântâni, nu găsesc apă şi se întorc cu vasele goale: ruşinaţi^(AZ) şi roşiţi, îşi^(BA) acoperă capul. ⁴ Pământul crapă, pentru că nu cade ploaie în ţară, şi plugarii, înşelaţi în nădejdea lor, îşi acoperă capul. ⁵ Chiar şi cerboaica de pe câmp naşte şi îşi părăseşte puii, pentru că nu găseşte verdeaţă. ⁶ Măgarii sălbatici^(BB) stau pe locuri înalte şi pleşuve, trăgând aer ca nişte şerpi; li se topesc ochii, pentru că nu este iarbă.” ⁷ „Dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, lucrează pentru^(BC) Numele Tău, Doamne! Căci abaterile noastre sunt multe, am păcătuit împotriva Ta. ⁸ Tu, care eşti nădejdea^(BD) lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie, pentru ce să fii ca un străin în ţară, ca un călător care intră doar să petreacă noaptea în ea? ⁹ De ce să fii ca un om încremenit, ca un viteaz care^(BE) nu ne poate ajuta? Şi totuşi Tu eşti în mijlocul^(BF) nostru, Doamne, şi Numele Tău este chemat peste noi. De aceea nu ne părăsi!” ¹⁰ Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place^(BG) să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele, de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum Îşi aduce^(BH) aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!” ¹¹ Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci^(BI) pentru poporul acesta! ¹² Căci, chiar dacă vor^(BJ) posti, tot nu le voi asculta rugăciunile şi chiar dacă vor aduce^(BK) arderi-de-tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi, ci vreau să-i nimicesc^(BL) cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.” ¹³ Eu am^(BM) răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule! Iată că prorocii lor le zic: ‘Nu veţi vedea sabie şi nu veţi avea foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică’.” ¹⁴ Dar Domnul mi-a răspuns: „Prorocii lor prorocesc^(BN) minciuni în Numele Meu; Eu nu i-am^(BO) trimis, nu le-am dat poruncă şi nu le-am vorbit, ci ei vă prorocesc nişte vedenii mincinoase, prorociri deşarte, înşelătorii şi închipuiri scoase din inima lor. ¹⁵ De aceea aşa vorbeşte Domnul despre prorocii care, măcar că nu i-am trimis Eu, prorocesc totuşi în Numele Meu şi^(BP) zic: ‘Nu va fi nici sabie, nici foamete în ţara aceasta’. Prorocii aceştia vor pieri ucişi de sabie şi de foamete! ¹⁶ Iar aceia cărora le prorocesc ei vor fi întinşi pe uliţele Ierusalimului de foamete şi sabie; nu va avea cine să-i îngroape^(BQ), nici pe ei, nici pe nevestele lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor; voi turna astfel răutatea lor asupra lor.” ¹⁷ „Spune-le lucrul acesta: ‘Îmi varsă lacrimi^(BR) ochii zi şi noapte şi nu se opresc. Căci fecioara^(BS), fiica poporului meu, este greu lovită cu o rană foarte usturătoare. ¹⁸ Dacă ies la câmp^(BT), dau peste oameni străpunşi de sabie. Dacă intru în cetate, dau peste nişte fiinţe sleite de foamete; chiar şi prorocul şi preotul cutreieră ţara, fără să ştie unde merg.’” ¹⁹ „Ai lepădat^(BU) Tu de tot pe Iuda şi a urât sufletul Tău atât de mult Sionul? Pentru ce ne loveşti aşa, că^(BV) nu mai este nicio vindecare pentru noi? Trăgeam^(BW) nădejde de pace, şi nu vine nimic bun; aşteptam o vreme de vindecare, şi nu-i decât groază! ²⁰ Doamne, ne recunoaştem răutatea noastră şi nelegiuirea părinţilor noştri, căci am păcătuit^(BX) împotriva Ta. ²¹ Pentru Numele Tău, nu nesocoti, nu necinsti scaunul de domnie al slavei Tale! Nu uita^(BY), nu rupe legământul Tău cu noi! ²² Este^(BZ) oare printre idolii^(CA) neamurilor vreunul care să aducă ploaie? Sau poate cerul să dea ploaie? Nu dai^(CB) Tu ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru? Noi nădăjduim în Tine, căci Tu ai făcut toate aceste lucruri!”

1 Pavel, apostol^(A) al lui Hristos Isus, prin voia lui Dumnezeu, după făgăduinţa vieţii^(B) care este în Hristos Isus, ² către^(C) Timotei, copilul meu preaiubit: Har, îndurare şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi de la Hristos Isus, Domnul nostru! ³ Mulţumesc^(D) lui Dumnezeu, căruia^(E) Îi slujesc cu un cuget curat, din moşi-strămoşi, că neîntrerupt^(F) te pomenesc în rugăciunile mele, zi şi noapte. ⁴ Căci mi-aduc aminte^(G) de lacrimile tale şi doresc să te văd, ca să mă umplu de bucurie. ⁵ Îmi aduc aminte de credinţa^(H) ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta Lois şi în mama^(I) ta Eunice şi sunt încredinţat că şi în tine. ⁶ De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul^(J) lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele. ⁷ Căci Dumnezeu^(K) nu ne-a dat un duh de frică, ci^(L) de putere, de dragoste şi de chibzuinţă. ⁸ Să nu-ţi fie ruşine dar^(M) de mărturisirea^(N) Domnului nostru, nici de mine, întemniţatul^(O) Lui. Ci^(P) suferă împreună cu Evanghelia, prin puterea lui Dumnezeu. ⁹ El^(Q) ne-a mântuit şi ne-a^(R) dat o chemare sfântă, nu^(S) pentru faptele noastre, ci^(T) după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Hristos Isus, înainte^(U) de veşnicii, ¹⁰ dar care a fost^(V) descoperit acum prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Isus, care^(W) a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi neputrezirea, prin Evanghelie. ¹¹ Propovăduitorul şi apostolul ei^(X) am fost pus eu şi învăţător al neamurilor. ¹² Şi din pricina aceasta^(Y) sufăr aceste lucruri, dar nu mi-e ruşine, căci^(Z) ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească^(AA) ce I-am încredinţat până în^(AB) ziua aceea. ¹³ Dreptarul învăţăturilor^(AC) sănătoase pe care le-ai auzit de la mine ţine-l^(AD) cu^(AE) credinţa^(AF) şi dragostea care este în Hristos Isus. ¹⁴ Lucrul acela bun^(AG) care ţi s-a încredinţat păzeşte-l prin Duhul Sfânt, care^(AH) locuieşte în noi. ¹⁵ Ştii că cei ce sunt în Asia toţi^(AI) m-au părăsit^(AJ); între alţii şi Figel şi Ermogen. ¹⁶ Domnul să-şi verse^(AK) îndurarea peste casa^(AL) lui Onisifor, căci^(AM) de multe ori m-a mângâiat şi nu^(AN) i-a fost ruşine de lanţul^(AO) meu. ¹⁷ Nu numai atât, dar, când a fost în Roma, m-a căutat cu multă grijă şi m-a găsit. ¹⁸ Dea Domnul să^(AP) capete îndurare de la Domnul „în^(AQ) ziua aceea”. Tu ştii foarte bine cât ajutor^(AR) mi-a dat el în Efes.