Old/New Testament
ISTORIA LUI DAVID
Capitolele 10—29. (2 Samuel 23:3-5.)
Moartea lui Saul
10 Filistenii(A) s-au luptat cu Israel, şi oamenii lui Israel au luat-o la fugă înaintea filistenilor şi au căzut morţi pe muntele Ghilboa. 2 Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan, Abinadab şi Malchi-Şua, fiii lui Saul. 3 Învălmăşeala luptei a prins şi pe Saul; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit. 4 Saul a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă cu ea, ca nu cumva să vină aceşti netăiaţi împrejur să mă batjocorească.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci se temea. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat în ea. 5 Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit. 6 Astfel au pierit Saul şi cei trei fii ai lui, şi toată casa lui a pierit în acelaşi timp. 7 Toţi bărbaţii lui Israel care erau în vale, văzând fuga şi văzând că Saul şi fiii lui au murit, şi-au părăsit cetăţile şi au fugit şi ei. Şi filistenii au venit şi s-au aşezat acolo. 8 A doua zi, filistenii au venit să jefuiască morţii şi au găsit pe Saul şi pe fiii lui căzuţi pe muntele Ghilboa. 9 L-au jefuit şi i-au luat capul şi armele. Apoi au trimis să dea de ştire prin toată ţara filistenilor, idolilor lor şi poporului. 10 Au pus(B) armele lui Saul în casa dumnezeului lor şi i-au atârnat ţeasta capului în templul lui Dagon. 11 Când au auzit toţi locuitorii din Iabesul din Galaad tot ce au făcut filistenii lui Saul, 12 s-au sculat toţi oamenii viteji, au luat trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui şi le-au dus la Iabes. Le-au îngropat oasele sub stejar, la Iabes, şi au postit şapte zile. 13 Saul a murit pentru că s-a făcut vinovat de fărădelege faţă de Domnul, al cărui cuvânt(C) nu l-a păzit, şi pentru că a întrebat şi a cerut sfatul celor ce cheamă morţii. 14 N-a întrebat pe Domnul, de aceea Domnul l-a omorât, şi împărăţia a dat-o(D) lui David, fiul lui Isai.
David, împărat
11 Tot Israelul(E) s-a strâns la David, la Hebron, zicând: „Iată că noi suntem os din oasele tale şi carne din carnea ta. 2 Odinioară, chiar când era Saul împărat, tu duceai şi aduceai pe Israel înapoi. Domnul, Dumnezeul tău, ţi-a zis: ‘Tu vei paşte(F) pe poporul Meu Israel şi tu vei fi căpetenia poporului Meu Israel’.” 3 Astfel, toţi bătrânii lui Israel au venit la împărat, la Hebron, şi David a făcut legământ cu ei la Hebron înaintea Domnului. Au uns(G) pe David împărat peste Israel, după Cuvântul Domnului, spus prin Samuel(H). 4 David a mers(I) cu tot Israelul asupra Ierusalimului, adică Iebus. Acolo(J) erau iebusiţii, locuitorii ţării. 5 Locuitorii Iebusului au zis lui David: „Nu vei intra aici.” Dar David a luat cetăţuia Sionului – aceasta este cetatea lui David. 6 David zisese: „Oricine va bate cel dintâi pe iebusiţi va fi căpetenie şi domn.” Ioab, fiul Ţeruiei, s-a suit cel dintâi şi a ajuns căpetenie. 7 David s-a aşezat în cetăţuie, de aceea au numit-o cetatea lui David. 8 A făcut zid împrejurul cetăţii de la Milo, de jur împrejur, şi Ioab a dres cealaltă parte a cetăţii. 9 David ajungea din ce în ce mai mare şi Domnul oştirilor era cu el.
Vitejii lui David
10 Iată(K) căpeteniile vitejilor care erau în slujba lui David şi care l-au ajutat împreună cu tot Israelul să-şi întărească stăpânirea, ca să-l pună împărat, după Cuvântul(L) Domnului cu privire la Israel. 11 Iată, după numărul lor, vitejii care erau în slujba lui David: Iaşobeam, fiul lui Hacmoni, unul din căpitanii de seamă. El şi-a învârtit suliţa peste trei sute de oameni, pe care i-a omorât dintr-o singură dată. 12 După el, Eleazar, fiul lui Dodo, Ahohitul, unul din cei trei războinici. 13 El era cu David la Pas-Damim, unde se strânseseră filistenii pentru luptă. Acolo era o bucată de pământ plină cu orz, şi poporul fugea dinaintea filistenilor. 14 S-au aşezat în mijlocul ogorului, l-au ocrotit şi au bătut pe filisteni. Şi Domnul a dat o mare izbăvire. 15 Trei din cele treizeci de căpetenii s-au(M) pogorât la David pe stâncă, în peştera Adulam, când tabăra filistenilor era în valea(N) refaimiţilor. 16 David era atunci în cetăţuie, şi o ceată a filistenilor era la Betleem. 17 David a avut o dorinţă şi a zis: „Cine-mi va aduce apă de băut din fântâna de la poarta Betleemului?” 18 Atunci, cei trei bărbaţi au trecut prin tabăra filistenilor şi au scos apă din fântâna de la poarta Betleemului. Au adus-o şi au dat-o lui David, dar David n-a vrut s-o bea, ci a vărsat-o înaintea Domnului. 19 El a zis: „Să mă ferească Dumnezeul meu să fac una ca aceasta! Să beau eu sângele acestor oameni care s-au dus cu primejdia vieţii lor? Căci cu primejdia vieţii lor au adus-o.” Şi n-a voit s-o bea. Iată ce au făcut aceşti trei viteji. 20 Abişai(O), fratele lui Ioab, era căpetenia celor trei. El şi-a învârtit suliţa peste trei sute de oameni şi i-a omorât, şi i-a mers faima între cei trei. 21 El(P) era cel mai cu vază din cei trei, din rândul al doilea, şi a fost căpetenia lor, dar n-a ajuns pe cei trei dintâi. 22 Benaia, fiul lui Iehoiada, fiul unui om din Cabţeel, om de preţ şi vestit prin isprăvile lui. El(Q) a ucis cei doi lei ai Moabului. S-a pogorât în mijlocul unei gropi pentru apă, unde a ucis un leu într-o zi când căzuse zăpadă. 23 El a ucis pe un egiptean care avea o statură de cinci coţi şi avea în mână o suliţă ca sulul unui ţesător; s-a pogorât împotriva lui cu un toiag, a smuls suliţa din mâna egipteanului şi l-a ucis cu ea. 24 Iată ce a făcut Benaia, fiul lui Iehoiada, şi i-a mers faima printre cei trei viteji. 25 Era cel mai cu vază din cei treizeci, dar n-a ajuns pe cei trei dintâi. David l-a primit în sfatul celor mai aproape de el. 26 Vitejii oştirii: Asael(R), fratele lui Ioab. Elhanan, fiul lui Dodo, din Betleem. 27 Şamot din Haror. Heleţ din Palon. 28 Ira, fiul lui Icheş, din Tecoa, Abiezer din Anatot. 29 Sibecai, Huşatitul. Ilai din Ahoah. 30 Maharai din Netofa, Heled, fiul lui Baana, din Netofa. 31 Itai, fiul lui Ribai, din Ghibea fiilor lui Beniamin. Benaia din Piraton. 32 Hurai din Nahale-Gaaş. Abiel din Araba. 33 Azmavet din Baharum. Eliahba din Şaalbon. 34 Bene-Haşem din Ghizon. Ionatan, fiul lui Şaghe, din Harar. 35 Ahiam, fiul lui Sacar, din Harar. Elifal, fiul lui Ur. 36 Hefer din Mechera. Ahia din Palon. 37 Heţro din Carmel. Naarai, fiul lui Ezbai. 38 Ioel, fratele lui Natan. Mibhar, fiul lui Hagri. 39 Ţelec, Amonitul, Nahrai din Berot, care ducea armele lui Ioab, fiul Ţeruiei. 40 Ira din Ieter. Gareb din Ieter. 41 Urie, Hetitul. Zabad, fiul lui Ahlai. 42 Adina, fiul lui Şiza, Rubenitul, căpetenia rubeniţilor, şi treizeci împreună cu el. 43 Hanan, fiul lui Maaca. Iosafat din Mitni. 44 Ozia din Aştarot. Şama şi Iehiel, fiii lui Hotam, din Aroer. 45 Iediael, fiul lui Şimri. Ioha, fratele său, Tiţitul. 46 Eliel din Mahavim, Ieribai şi Ioşavia, fiii lui Elnaam. Itma, Moabitul. 47 Eliel, Obed şi Iaasiel-Meţobaia.
Războinicii lui David în timpul lui Saul
12 Iată(S) cei ce s-au dus la David la Ţiclag(T) pe când se ţinea el departe de faţa lui Saul, fiul lui Chis. Ei făceau parte din vitejii care i-au dat ajutor în timpul războiului. 2 Erau arcaşi, cu mâna dreaptă şi cu mâna stângă(U) aruncau pietre, iar cu arcul trăgeau săgeţi. Erau din Beniamin, din numărul fraţilor lui Saul. 3 Căpetenia Ahiezer şi Ioas, fiii lui Şemaa, din Ghibea; Ieziel şi Pelet, fiii lui Azmavet; Beraca; Iehu din Anatot; 4 Işmaia din Gabaon, viteaz între cei treizeci şi căpetenie peste treizeci; Ieremia; Iahaziel; Iohanan; Iozabad din Ghedera; 5 Eluzai; Ierimot; Bealia; Şemaria; Şefatia din Harof; 6 Elcana, Işia, Azareel, Ioezer şi Iaşobeam, coreiţi; 7 Ioela şi Zebadia, fiii lui Ieroham, din Ghedor. 8 Dintre gadiţi, nişte viteji au plecat să se ducă la David, în cetăţuia din pustie, ostaşi deprinşi la război, înarmaţi cu scut şi cu suliţă ca nişte lei şi iuţi ca nişte căprioare(V) de pe munţi. 9 Ezer, căpetenia; Obadia, al doilea; Eliab, al treilea; 10 Mişmana, al patrulea; Ieremia, al cincilea; 11 Atai, al şaselea; Eliel, al şaptelea; 12 Iohanan, al optulea; Elzabad, al nouălea; 13 Ieremia, al zecelea; Macbanai, al unsprezecelea. 14 Aceştia erau fiii lui Gad, căpetenii ale oştirii; unul singur, cel mai mic, putea să se lupte cu o sută de oameni şi cel mai mare, cu o mie. 15 Aceştia au trecut Iordanul în luna întâi, când ieşea(W) din matcă pe tot cursul lui şi ei sunt aceia care au pus pe fugă pe toţi locuitorii din văi, la răsărit şi la apus. 16 Şi din fiii lui Beniamin şi ai lui Iuda au fost unii care s-au dus la David în cetăţuie. 17 David le-a ieşit înainte şi le-a vorbit astfel: „Dacă veniţi la mine cu gânduri bune, ca să mă ajutaţi, inima mea se va uni cu voi, dar, dacă veniţi să mă înşelaţi, în folosul vrăjmaşilor mei, când nu fac nicio silnicie, Dumnezeul părinţilor noştri să vadă şi să judece!” 18 Amasai(X), unul din căpitanii de seamă, a fost apucat de Duhul şi a zis: „Suntem cu tine, Davide, şi cu tine, fiul lui Isai! Pace, pace ţie şi pace celor ce te ajută, căci Dumnezeul tău ţi-a ajutat!” Şi David i-a primit şi i-a pus între căpeteniile oştirii. 19 Nişte oameni din Manase s-au unit cu David când(Y) a pornit cu război împotriva lui Saul cu filistenii. Dar n-au fost de ajutor filistenilor, căci, după ce s-au sfătuit, domnii filistenilor au trimis înapoi pe David, zicând: „S-ar putea ca el să treacă de partea stăpânului său Saul şi să ne pună astfel în primejdie capetele(Z) noastre.” 20 Când s-a întors la Ţiclag, iată cei ce s-au unit cu el din Manase: Adnah, Iozabad, Iediael, Micael, Iozabad, Elihu şi Ţiltai, căpetenia miilor lui Manase. 21 Au dat ajutor lui David împotriva cetei(AA) (jefuitorilor amaleciţi), căci toţi erau oameni viteji şi au ajuns căpetenii în oştire. 22 Şi din zi în zi veneau oameni la David să-l ajute, până ce a avut o tabără mare, ca o tabără a lui Dumnezeu.
Războinicii celor douăsprezece seminţii
23 Iată numărul oamenilor înarmaţi pentru război, care s-au dus(AB) la David în Hebron, ca să treacă(AC) asupra lui domnia lui Saul, după(AD) porunca Domnului. 24 Fiii lui Iuda care purtau scutul şi suliţa, şase mii opt sute, înarmaţi pentru război. 25 Din fiii lui Simeon, oameni viteji la război, şapte mii o sută. 26 Din fiii lui Levi, patru mii şase sute 27 şi Iehoiada, mai-marele aaroniţilor, şi cu el trei mii şapte sute; 28 şi Ţadoc(AE), tânăr viteaz, şi casa tatălui său, douăzeci şi două de căpetenii. 29 Din fiii lui Beniamin, fraţii lui Saul, trei mii, căci până atunci cea mai mare(AF) parte dintre ei rămăseseră credincioşi casei lui Saul. 30 Din fiii lui Efraim, douăzeci de mii opt sute, oameni viteji, oameni cu faimă, după casele părinţilor lor. 31 Din jumătatea seminţiei lui Manase, optsprezece mii, care au fost numiţi pe nume să se ducă să pună împărat pe David. 32 Din fiii lui Isahar, care se pricepeau(AG) în înţelegerea vremurilor şi ştiau ce trebuia să facă Israel, două sute de căpetenii şi toţi fraţii lor erau puşi sub porunca lor. 33 Din Zabulon, cincizeci de mii în stare să meargă la oştire, înarmaţi pentru luptă cu toate armele de război şi gata să se lupte cu o inimă hotărâtă. 34 Din Neftali, o mie de căpetenii şi cu ei treizeci şi şapte de mii, care purtau scutul şi suliţa. 35 Din daniţi, înarmaţi pentru război, douăzeci şi opt de mii şase sute. 36 Din Aşer, în stare să meargă la oaste şi gata de luptă, patruzeci de mii. 37 Şi de cealaltă parte a Iordanului, din rubeniţi, din gadiţi şi din jumătatea seminţiei lui Manase, cu toate armele de război, o sută douăzeci de mii. 38 Toţi aceşti bărbaţi, oameni de război, gata de luptă, au venit la Hebron cu inima neprefăcută ca să pună pe David împărat peste tot Israelul. Şi toţi ceilalţi din Israel erau tot cu un gând să facă împărat pe David. 39 Au stat acolo trei zile cu David, mâncând şi bând, căci fraţii lor le pregătiseră de mâncare. 40 Şi chiar cei ce locuiau lângă ei până la Isahar, la Zabulon şi Neftali, aduceau merinde pe măgari, pe cămile, pe catâri şi pe boi: aluaturi, turte de smochine şi de stafide, vin, untdelemn, boi şi oi din belşug, căci era bucurie în Israel.
45 În(A) proroci este scris: ‘Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu’. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine. 46 Nu(B) că cineva a văzut pe Tatăl, afară de(C) Acela care vine de la Dumnezeu, da, Acela a văzut pe Tatăl. 47 Adevărat, adevărat vă spun că cine(D) crede în Mine are viaţa veşnică. 48 Eu(E) sunt Pâinea vieţii. 49 Părinţii(F) voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. 50 Pâinea(G) care se pogoară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. 51 Eu sunt Pâinea(H) vie, care(I) s-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac, şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii.” 52 La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau(J) între ei şi ziceau: „Cum(K) poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?” 53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi(L) trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. 54 Cine(M) mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. 55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană şi sângele Meu este cu adevărat o băutură. 56 Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne(N) în Mine, şi Eu rămân în el. 57 După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine. 58 Astfel(O) este pâinea care s-a pogorât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac.” 59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.
Unii ucenici Îl părăsesc. Mărturisirea lui Petru
60 Mulţi(P) din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?” 61 Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire? 62 Dar(Q) dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… 63 Duhul(R) este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele, pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă. 64 Dar sunt(S) unii din voi care nu cred.” Căci Isus(T) ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă. 65 Şi a adăugat: „Tocmai de aceea v-am(U) spus că nimeni nu poate să vină la Mine dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu”. 66 Din(V) clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El. 67 Atunci, Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreţi să vă duceţi?” 68 „Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele(W) vieţii veşnice. 69 Şi(X) noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.” 70 Isus le-a răspuns: „Nu(Y) v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul(Z) din voi este un drac.” 71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, căci el avea să-L vândă; el, unul din cei doisprezece.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.