Old/New Testament

Cuvântul lui Dumnezeu către Asa

15 Duhul^(A) lui Dumnezeu a venit peste Azaria, fiul lui Oded, ² şi Azaria s-a dus înaintea lui Asa şi i-a zis: „Ascultaţi-mă, Asa şi tot Iuda şi Beniamin! Domnul^(B) este cu voi când sunteţi cu El; dacă-L^(C) căutaţi, Îl veţi găsi; iar dacă-L^(D) părăsiţi, şi El vă va părăsi. ³ Multă vreme^(E) Israel a fost fără Dumnezeul cel adevărat, fără^(F) preot care să înveţe pe oameni şi fără lege. ⁴ Dar în mijlocul strâmtorării lor s-au întors^(G) la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L-au căutat şi L-au găsit. ⁵ În vremile^(H) acelea, nu era linişte pentru cei ce se duceau şi veneau, căci erau mari tulburări printre toţi locuitorii ţării; ⁶ un^(I) popor se bătea împotriva altui popor, o cetate împotriva altei cetăţi, pentru că Dumnezeu le tulbura cu tot felul de strâmtorări, ⁷ voi dar întăriţi-vă şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată.”

Râvna lui Asa

⁸ După ce a auzit aceste cuvinte şi prorocia lui Oded, prorocul, Asa s-a întărit şi a îndepărtat urâciunile din toată ţara lui Iuda şi Beniamin şi din cetăţile pe^(J) care le luase în muntele lui Efraim şi a înnoit altarul Domnului care era înaintea pridvorului Domnului. ⁹ A strâns pe tot Iuda şi Beniamin, şi pe cei din Efraim, din Manase şi din Simeon, care locuiau^(K) printre ei, căci un mare număr dintre oamenii lui Israel au trecut la el când au văzut că Domnul, Dumnezeul lui, era cu el. ¹⁰ S-au adunat la Ierusalim în luna a treia a anului al cincisprezecelea al domniei lui Asa. În ziua aceasta, ¹¹ au^(L) jertfit Domnului, din prada^(M) pe care o aduseseră, şapte sute de boi şi şapte mii de oi. ¹² Au făcut^(N) legământ să caute pe Domnul, Dumnezeul părinţilor lor, din toată inima şi din tot sufletul lor, ¹³ şi oricine^(O) nu căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia^(P) omorât, fie mic, fie mare, fie bărbat, fie femeie. ¹⁴ Au jurat credinţă Domnului cu glas tare, cu strigăte de bucurie şi cu sunet de trâmbiţe şi de buciume; ¹⁵ tot Iuda s-a bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor, căutaseră pe Domnul de bunăvoia^(Q) lor şi-L găsiseră. Şi Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur. ¹⁶ Împăratul Asa n-a lăsat nici chiar pe mamă-sa Maaca^(R) să mai fie împărăteasă, pentru că făcuse un idol Astarteei. Asa i-a dărâmat idolul, pe care l-a făcut praf şi l-a ars lângă pârâul Chedron. ¹⁷ Dar înălţimile^(S) tot n-au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost în totul a Domnului în tot timpul vieţii lui. ¹⁸ A pus în Casa lui Dumnezeu lucrurile închinate Domnului de tatăl său şi de el însuşi: argint, aur şi vase. ¹⁹ N-a fost niciun război până la al treizeci şi cincilea an al domniei lui Asa.

Asa face legământ cu împăratul Siriei

16 În al treizeci şi şaselea an al domniei lui Asa, Baeşa^(T), împăratul lui Israel, s-a suit împotriva lui Iuda şi a întărit Rama, ca să^(U) nu lase pe ai lui Asa, împăratul lui Iuda, să iasă şi să intre. ² Asa a scos argint şi aur din vistieriile Casei Domnului şi ale casei împăratului şi a trimis soli la Ben-Hadad, împăratul Siriei, care locuia la Damasc. Şi a pus să-i spună: ³ „Să fie un legământ între mine şi tine, cum a fost unul între tatăl meu şi tatăl tău. Iată, îţi trimit argint şi aur. Du-te şi rupe legământul tău cu Baeşa, împăratul lui Israel, ca să se depărteze de la mine.” ⁴ Ben-Hadad a ascultat pe împăratul Asa; a trimis pe căpeteniile oştirii sale împotriva cetăţilor lui Israel şi au bătut Iionul, Dan, Abel-Maim şi toate locurile pentru merinde din cetăţile lui Neftali. ⁵ Când a auzit, Baeşa a încetat să mai întărească Rama şi a pus capăt lucrărilor sale. ⁶ Împăratul Asa a pus pe tot Iuda să ridice pietrele şi lemnele pe care le întrebuinţa Baeşa la întărirea Ramei şi le-a întrebuinţat la întărirea Ghebei şi Miţpei.

Mustrarea lui Asa

⁷ În vremea aceea, Hanani^(V), văzătorul, s-a dus la Asa, împăratul lui Iuda, şi i-a zis: „Pentru că^(W) te-ai sprijinit pe împăratul Siriei, şi nu te-ai sprijinit pe Domnul, Dumnezeul tău, de aceea a scăpat oastea împăratului Siriei din mâinile tale. ⁸ Etiopienii^(X) şi libienii^(Y) nu alcătuiau oare o oaste mare, cu o mulţime de care şi călăreţi? Şi totuşi Domnul i-a dat în mâinile tale pentru că te sprijiniseşi pe El. ⁹ Căci Domnul Îşi întinde^(Z) privirile peste tot pământul ca să sprijinească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui. Ai lucrat ca un^(AA) nebun în privinţa aceasta, căci de acum vei avea^(AB) războaie.” ¹⁰ Asa s-a mâniat pe văzător şi l-a^(AC) pus la închisoare, pentru că era înfuriat împotriva lui. Tot în acelaşi timp, Asa a apăsat şi pe unii din popor. ¹¹ Faptele^(AD) lui Asa, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în cartea împăraţilor lui Iuda şi Israel. ¹² În al treizeci şi nouălea an al domniei sale, Asa s-a îmbolnăvit de picioare aşa încât avea mari dureri; chiar în timpul bolii lui, n-a^(AE) căutat pe Domnul, ci a întrebat pe doctori. ¹³ Asa a adormit^(AF) cu părinţii săi şi a murit în al patruzeci şi unulea an al domniei lui; ¹⁴ l-au îngropat în mormântul pe care şi-l săpase în cetatea lui David. L-au culcat pe un pat pe care-l umpluseră cu mirodenii^(AG) şi mirosuri pregătite după meşteşugul celui ce pregăteşte mirul şi au ars^(AH) în cinstea lui foarte multe mirodenii.

²⁷ Acum^(A), sufletul Meu este tulburat. Şi ce voi zice: ‘Tată, izbăveşte-Mă din ceasul acesta!’? Dar^(B) tocmai pentru aceasta am venit până la ceasul acesta! ²⁸ Tată, proslăveşte Numele Tău!”Şi^(C) din cer, s-a auzit un glas care zicea: „L-am proslăvit şi-L voi mai proslăvi!” ²⁹ Norodul, care stătea acolo şi care auzise glasul, a zis că a fost un tunet. Alţii ziceau: „Un înger a vorbit cu El!” ³⁰ Isus a răspuns: „Nu pentru Mine s-a auzit glasul acesta^(D), ci pentru voi. ³¹ Acum are loc judecata lumii acesteia, acum stăpânitorul^(E) lumii acesteia va fi aruncat afară. ³² Şi după ce^(F) voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe^(G) toţi oamenii.” ³³ Vorbind^(H) astfel, arăta cu ce moarte avea să moară. ³⁴ Norodul I-a răspuns: „Noi^(I) am auzit din Lege că Hristosul rămâne în veac. Cum dar zici Tu că Fiul omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al omului?” ³⁵ Isus le-a zis: „Lumina mai este^(J) puţină vreme în mijlocul vostru. Umblaţi^(K) ca unii care aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul; cine^(L) umblă în întuneric nu ştie unde merge. ³⁶ Câtă vreme aveţi lumina printre voi, credeţi în lumină, ca să fiţi fii^(M) ai luminii.” Isus le-a spus aceste lucruri, apoi a plecat şi S-a^(N) ascuns de ei.

Necredinţa iudeilor

³⁷ Măcar că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, ³⁸ ca să se împlinească vorba pe care o spusese prorocul Isaia: „Doamne^(O), cine a dat crezare propovăduirii noastre şi cui a fost descoperită puterea braţului Domnului?” ³⁹ De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: ⁴⁰ „Le-a^(P) orbit ochii şi le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înţeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu şi să-i vindec.” ⁴¹ Isaia a spus aceste^(Q) lucruri când a văzut slava Lui şi a vorbit despre El. ⁴² Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El, dar de frica fariseilor^(R) nu-L mărturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. ⁴³ Căci^(S) au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. ⁴⁴ Iar Isus a strigat: „Cine^(T) crede în Mine nu crede în Mine, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. ⁴⁵ Şi cine^(U) Mă vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. ⁴⁶ Eu^(V) am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric. ⁴⁷ Dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, nu Eu^(W) îl judec, căci Eu n-am^(X) venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. ⁴⁸ Pe cine^(Y) Mă nesocoteşte şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine-l osândi: – Cuvântul^(Z), pe care l-am vestit Eu, acela îl va osândi în ziua de apoi. ⁴⁹ Căci Eu^(AA) n-am vorbit de la Mine Însumi, ci Tatăl, care M-a trimis, El Însuşi Mi-a poruncit ce^(AB) trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. ⁵⁰ Şi ştiu că porunca Lui este viaţa veşnică. De aceea, lucrurile pe care le spun, le spun aşa cum Mi le-a spus Tatăl.”