Old/New Testament
Nelegiuitul piere
5 Strigă acum! Cine îţi va răspunde?
Căruia dintre sfinţi îi vei vorbi?
2 Nebunul piere ucis de mânia lui,
prostul moare ucis de aprinderea lui.
3 Am(A) văzut pe un nebun prinzând rădăcină;
apoi, deodată, i-am blestemat locuinţa.
4 Fiii(B) lui n-au noroc,
sunt călcaţi în picioare la poartă,
şi nimeni(C) nu-i scapă!
5 Secerişul lui este mâncat de cei flămânzi,
care vin să-l ia chiar şi din spini,
şi averile lui sunt înghiţite de oameni(D) însetaţi.
6 Nenorocirea nu răsare din ţărână,
şi suferinţa nu încolţeşte din pământ.
7 Omul se naşte(E) ca să sufere,
după cum scânteia se naşte ca să zboare.
Ajutorul este la Dumnezeu
8 Eu aş alerga la Dumnezeu,
lui Dumnezeu I-aş spune necazul meu.
9 El face lucruri(F) mari şi nepătrunse,
minuni fără număr.
10 El varsă ploaia(G) pe pământ
şi trimite apă pe câmpii.
11 El înalţă(H) pe cei smeriţi
şi izbăveşte pe cei necăjiţi.
12 El nimiceşte(I) planurile oamenilor vicleni,
şi mâinile lor nu pot să le împlinească.
13 El prinde(J) pe cei înţelepţi în viclenia lor,
şi planurile oamenilor înşelători sunt răsturnate:
14 dau peste întuneric în mijlocul(K) zilei,
bâjbâie ziua nămiaza mare ca noaptea.
15 Astfel, Dumnezeu ocroteşte pe cel slab împotriva ameninţărilor lor
şi-l scapă(L) din mâna celor puternici.
16 Aşa(M) încât nădejdea sprijină pe cel nenorocit,
iar fărădelegea îşi închide gura.
La adăpostul lui Dumnezeu
17 Ferice(N) de omul pe care-l ceartă Dumnezeu!
Nu nesocoti mustrarea Celui Atotputernic.
18 El face(O) rana şi tot El o leagă;
El răneşte şi mâna Lui tămăduieşte.
19 De şase(P) ori te va izbăvi din necaz
şi de şapte(Q) ori nu te va atinge răul.
20 El te va scăpa de moarte în vreme de foamete(R)
şi de loviturile sabiei în vreme de război.
21 Vei fi la adăpost de biciul(S) limbii,
vei fi fără teamă când va veni pustiirea.
22 Vei râde de pustiire, ca şi de foamete,
şi nu vei avea să te temi de fiarele(T) pământului.
23 Căci vei face legământ până şi cu pietrele(U) câmpului,
şi fiarele pământului vor fi în pace cu tine.
24 Vei avea fericire în cortul tău,
îţi vei găsi turmele întregi,
25 îţi vei vedea sămânţa(V) crescându-ţi
şi odraslele înmulţindu-se ca iarba de pe câmp.
26 Vei intra în mormânt la bătrâneţe(W), ca snopul strâns la vremea lui.
27 Iată ce am cercetat(X), şi aşa este!
Ascultă, că sunt spre folosul tău!”
Răspunsul lui Iov
6 Iov a luat cuvântul şi a zis:
2 „Oh, de ar fi cu putinţă să mi se cântărească durerea
şi să mi se pună toate nenorocirile în cumpănă,
3 ar fi mai grele decât nisipul(Y) mării, de aceea îmi merg cuvintele până la nebunie!
4 Căci(Z) săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns,
sufletul meu le suge otrava
şi groaza(AA) Domnului bagă fiori în mine!
5 Zbiară măgarul sălbatic când are verdeaţă?
Mugeşte boul când are de mâncare?
6 Poţi mânca ce-i fără gust şi fără sare?
Are vreun gust albuşul unui ou?
7 Orice lucru de care aş vrea să nu m-ating,
acela-i hrana mea, fie cât de greţoasă!
8 O, de mi s-ar asculta dorinţa
şi de mi-ar împlini Dumnezeu nădejdea!
9 De(AB) ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească,
întindă-Şi mâna şi să mă prăpădească!
10 Îmi va rămâne măcar această mângâiere,
această bucurie în durerile cu care mă copleşeşte:
că(AC) niciodată n-am călcat poruncile(AD) Celui Sfânt.
11 La ce să mai nădăjduiesc, când nu mai pot?
La ce să mai aştept, când sfârşitul se ştie?
12 Tăria mea oare este o tărie de piatră?
Trupul meu e de aramă?
13 Nu sunt eu lipsit de ajutor,
şi n-a fugit mântuirea de mine?
Iov se tânguieşte
14 Cel ce suferă(AE) are drept la mila prietenului,
chiar dacă părăseşte frica de Cel Atotputernic.
15 Fraţii(AF) mei s-au arătat înşelători ca un pârâu,
ca albia pâraielor(AG) care trec.
16 Un sloi le tulbură cursul,
zăpada se îngrămădeşte pe ele;
17 vine arşiţa vremii şi seacă,
vine căldura soarelui şi li se usucă albia.
18 Cete de călători se abat din drumul lor,
se cufundă în pustie şi pier.
19 Cetele celor din Tema(AH) se uită ţintă la ele,
călătorii din Seba(AI) sunt plini de nădejde când le văd.
20 Dar rămân înşelaţi(AJ) în nădejdea lor,
rămân uimiţi când ajung la ele.
21 Aşa sunteţi(AK) şi voi acum pentru mine.
Voi îmi vedeţi necazul şi vă îngroziţi(AL)!
22 V-am zis eu oare: ‘Daţi-mi ceva,
cheltuiţi din averile voastre pentru mine,
23 scăpaţi-mă din mâna vrăjmaşului,
răscumpăraţi-mă din mâna celor răi!’?
24 Învăţaţi-mă, şi voi tăcea;
faceţi-mă să înţeleg în ce am păcătuit.
25 O, cât de înduplecătoare sunt cuvintele adevărului!
Dar ce dovedesc mustrările voastre?
26 Vreţi să mă mustraţi pentru tot ce am zis
şi să nu vedeţi decât vânt în cuvintele unui deznădăjduit?
27 Voi năpăstuiţi pe orfan,
prigoniţi(AM) pe prietenul vostru.
28 Uitaţi-vă la mine, vă rog!
Doar nu voi minţi în faţă!
29 Întoarceţi-vă(AN), nu fiţi nedrepţi;
întoarceţi-vă şi mărturisiţi că sunt nevinovat!
30 Este vreo nelegiuire pe limba mea
şi nu deosebeşte gura mea ce este rău?
Iov deznădăjduit
7 Soarta omului pe pământ este ca a unui ostaş(AO)
şi zilele lui sunt ca ale unui muncitor cu ziua.
2 Cum suspină robul după umbră,
cum îşi aşteaptă muncitorul plata,
3 aşa am eu parte de luni de durere(AP),
şi partea mea sunt nopţi de suferinţă.
4 Mă culc şi zic:
‘Când mă voi scula(AQ)?
Când se va sfârşi noaptea?’
Şi mă satur de frământări până în revărsatul zorilor.
5 Trupul mi se acoperă(AR) cu viermi şi cu o coajă pământoasă,
pielea-mi crapă şi se desface.
6 Zilele mele(AS) zboară mai iuţi decât suveica ţesătorului,
se duc şi nu mai am nicio nădejde!
7 Adu-Ţi aminte, Dumnezeule, că viaţa mea(AT) este doar o suflare!
Ochii mei nu vor mai vedea fericirea.
8 Ochiul(AU) care mă priveşte nu mă va mai privi;
ochiul tău mă va căuta şi nu voi mai fi.
9 Cum se risipeşte norul şi trece,
aşa nu se va mai ridica cel ce se(AV) pogoară în Locuinţa morţilor!
10 Nu se va mai întoarce în casa lui
şi nu-şi va mai cunoaşte locul(AW) în care locuia.
11 De aceea nu-mi(AX) voi ţine gura,
ci voi vorbi în neliniştea inimii mele,
mă voi tângui în amărăciunea sufletului meu.
12 Oare o mare sunt eu sau un balaur de mare,
de-ai pus strajă în jurul meu?
13 Când(AY) zic: ‘Patul mă va uşura,
culcuşul îmi va alina durerile’,
14 atunci mă înspăimânţi prin vise,
mă îngrozeşti prin vedenii.
15 Ah, aş vrea mai bine gâtuirea,
mai bine moartea decât aceste oase!
16 Le dispreţuiesc(AZ)!… Nu voi trăi în veci…
Lasă-mă(BA), căci doar o suflare mi-i viaţa(BB)!
17 Ce este(BC) omul ca să-Ţi pese atât de mult de el,
ca să iei seama la el,
18 să-l cercetezi în toate dimineţile
şi să-l încerci în toate clipele?
19 Când vei înceta odată să mă priveşti?
Când îmi vei da răgaz să-mi înghit scuipatul?
20 Dacă am păcătuit, ce pot să-Ţi fac, Păzitorul(BD) oamenilor?
Pentru ce m-ai pus(BE) ţintă săgeţilor Tale,
de am ajuns o povară chiar pentru mine însumi?
21 Pentru ce nu-mi ierţi păcatul
şi pentru ce nu-mi uiţi fărădelegea?
Căci voi adormi în ţărână
şi, când mă vei căuta, nu voi mai fi!”
Prigonirea creştinilor
8 Saul(A) se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi(B), afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. 2 Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au(C) jelit cu mare tânguire. 3 Saul, de partea lui, făcea prăpăd(D) în Biserică, intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă. 4 Cei ce se împrăştiaseră(E) mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul. 5 Filip(F) s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos. 6 Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. 7 Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri(G) necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi. 8 Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. 9 În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea(H) şi punea în uimire(I) pe poporul Samariei. 10 Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare-aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare”. 11 Îl ascultau cu luare-aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. 12 Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia(J) Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei. 13 Chiar Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.
Petru şi Ioan în Samaria
14 Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. 15 Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să(K) primească Duhul Sfânt. 16 Căci nu Se pogorâse încă(L) peste niciunul din ei, ci fuseseră numai(M) botezaţi în Numele(N) Domnului Isus. 17 Atunci, Petru şi Ioan au pus(O) mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt. 18 Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani 19 şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt”. 20 Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai(P) crezut că darul(Q) lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! 21 Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. 22 Pocăieşte-te dar de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să(R) ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă, 23 căci văd că eşti plin de fiere amară(S) şi în lanţurile fărădelegii.” 24 Simon a răspuns: „Rugaţi-vă(T) voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis”. 25 După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.