Old/New Testament

Lucrările urmează

4 Când a auzit Sanbalat^(A) că zidim iarăşi zidul, s-a mâniat şi s-a supărat foarte tare. Şi-a bătut joc de iudei ² şi a zis înaintea fraţilor săi şi înaintea ostaşilor Samariei: „La ce lucrează aceşti iudei neputincioşi? Oare vor fi lăsaţi să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viaţă unor pietre înmormântate sub mormane de praf şi arse de foc?” ³ Tobia^(B), Amonitul, era lângă el şi a zis: „Să zidească numai! Dacă se va sui, o vulpe le va dărâma zidul lor de piatră.” ⁴ „Ascultă^(C), Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriţi! Fă să cadă^(D) ocările lor asupra capului lor şi dă-i pradă pe un pământ unde să fie robi. ⁵ Nu le ierta^(E) fărădelegea şi păcatul lor să nu fie şters dinaintea Ta, căci au necăjit pe cei ce zidesc.” ⁶ Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălţimea lui. Şi poporul lucra cu inimă. ⁷ Dar Sanbalat^(F), Tobia, arabii, amoniţii şi asdodiţii s-au supărat foarte tare când au auzit că dregerea zidurilor înainta şi că spărturile începeau să se astupe. ⁸ S-au unit^(G) toţi împreună ca să vină împotriva Ierusalimului şi să-i facă stricăciuni. ⁹ Ne-am^(H) rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă zi şi noapte, ca să ne apere împotriva loviturilor lor. ¹⁰ Însă Iuda zicea: „Puterile celor ce duc poverile slăbesc şi dărâmăturile sunt multe; nu vom putea să zidim zidul.” ¹¹ Şi vrăjmaşii noştri ziceau: „Nu vor şti şi nu vor vedea nimic până vom ajunge în mijlocul lor; îi vom ucide şi vom face astfel să înceteze lucrarea.” ¹² Şi iudeii care locuiau lângă ei au venit de zece ori şi ne-au înştiinţat despre toate locurile pe unde veneau la noi. ¹³ De aceea am pus în locurile cele mai de jos, dinapoia zidului, şi în locurile tari, poporul pe familii, i-am aşezat pe toţi cu săbiile, suliţele şi arcurile lor. ¹⁴ M-am uitat şi, sculându-mă, am zis mai-marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Nu vă temeţi^(I) de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare^(J) şi înfricoşat şi luptaţi^(K) pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!” ¹⁵ Când au auzit vrăjmaşii noştri că am fost înştiinţaţi, Dumnezeu le-a nimicit^(L) planul şi ne-am întors cu toţii la zid, fiecare la lucrarea lui. ¹⁶ Din ziua aceea, jumătate din oamenii mei lucrau, iar cealaltă jumătate era înarmată cu suliţe, cu scuturi, cu arcuri şi cu platoşe. Căpeteniile erau înapoia întregii case a lui Iuda. ¹⁷ Cei ce zideau zidul şi cei ce duceau sau încărcau poverile cu o mână lucrau, iar cu alta ţineau arma. ¹⁸ Fiecare din ei, când lucra, îşi avea sabia încinsă la mijloc. Cel ce suna din trâmbiţă stătea lângă mine. ¹⁹ Am zis mai-marilor, dregătorilor şi celuilalt popor: „Lucrarea este mare şi întinsă, şi noi suntem risipiţi pe zid, departe unii de alţii. ²⁰ La sunetul trâmbiţei să vă strângeţi la noi, spre locul de unde o veţi auzi. Dumnezeul^(M) nostru va lupta pentru noi.” ²¹ Aşa făceam lucrarea: jumătate din noi stând cu suliţa în mână din zorii zilei până la ivirea stelelor. ²² În acelaşi timp, am mai zis poporului: „Fiecare să petreacă noaptea în Ierusalim cu slujitorul lui; noaptea să facem de strajă, iar ziua să lucrăm.” ²³ Şi nu ne-am dezbrăcat de haine, nici eu, nici fraţii mei, nici slujitorii mei, nici oamenii de strajă, care erau sub porunca mea. Fiecare se ducea cu armele la apă.

Plângerile poporului

5 Din partea oamenilor din popor şi din partea nevestelor lor s-au ridicat mari plângeri^(N) împotriva fraţilor^(O) lor iudei. ² Unii ziceau: „Noi, fiii noştri şi fetele noastre suntem mulţi; să ni se dea grâu ca să mâncăm şi să trăim.” ³ Alţii ziceau: „Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grâu în timpul foametei.” ⁴ Alţii ziceau: „Am împrumutat argint punând zălog ogoarele şi viile noastre pentru birul împăratului. ⁵ Şi totuşi carnea^(P) noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sunt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie^(Q) pe fiii noştri şi pe fetele noastre şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sunt ale altora.” ⁶ M-am supărat foarte tare când le-am auzit plângerile şi cuvintele acestea. ⁷ Am hotărât să mustru pe cei mari şi pe dregători şi le-am zis: „Ce, voi împrumutaţi cu^(R) camătă fraţilor voştri?” Şi am strâns în jurul meu o mare mulţime ⁸ şi le-am zis: „Noi am răscumpărat^(S), după puterea noastră, pe fraţii noştri iudei vânduţi neamurilor, şi voi să vindeţi pe fraţii voştri? Şi încă nouă să ne fie vânduţi?” Ei au tăcut, neavând ce să răspundă. ⁹ Apoi am zis: „Ce faceţi voi nu este bine. N-ar trebui să umblaţi în frica^(T) Dumnezeului nostru, ca^(U) să nu fiţi de ocara neamurilor vrăjmaşe nouă? ¹⁰ Şi eu, şi fraţii mei, şi slujitorii mei le-am împrumutat argint şi grâu. Să le lăsăm dar datoria aceasta! ¹¹ Daţi-le înapoi astăzi ogoarele, viile, măslinii şi casele şi a suta parte din argintul, din grâul, din mustul şi din untdelemnul pe care l-aţi cerut de la ei ca dobândă.” ¹² Ei au răspuns: „Le vom da înapoi şi nu le vom cere nimic, vom face cum ai zis.” Atunci am chemat pe preoţi, înaintea cărora i-am pus să jure^(V) că îşi vor ţine cuvântul. ¹³ Şi mi-am^(W) scuturat mantaua zicând: „Aşa să scuture Dumnezeu afară din Casa Lui şi de averile lui pe orice om care nu-şi va ţine cuvântul şi aşa să fie scuturat omul acela şi lăsat cu mâinile goale!” Toată adunarea a zis: „Amin.” Şi au lăudat pe Domnul. Şi poporul s-a^(X) ţinut de cuvânt.

Neemia, ca dregător

¹⁴ Din ziua când m-a pus împăratul dregător peste ei în ţara lui Iuda, de la al douăzecilea an până la al treizeci şi doilea^(Y) an al împăratului Artaxerxe, timp de doisprezece ani, nici eu, nici fraţii mei n-am trăit din veniturile cuvenite^(Z) dregătorului. ¹⁵ Înainte de mine, cei dintâi dregători împovărau poporul şi luau de la el pâine şi vin, afară de cei patruzeci de sicli de argint; chiar şi slujitorii lor apăsau poporul. Eu^(AA) n-am făcut aşa din frică^(AB) de Dumnezeu. ¹⁶ Ba mai mult, am lucrat la dregerea zidului acestuia, n-am cumpărat niciun ogor şi toţi slujitorii mei erau la lucru. ¹⁷ Aveam la masă^(AC) o sută cincizeci de oameni, iudei şi dregători, afară de cei ce veneau la noi din neamurile de primprejur. ¹⁸ Mi se pregătea^(AD) în fiecare zi un bou, şase berbeci aleşi şi păsări şi, la fiecare zece zile, se pregătea din belşug tot vinul care era de trebuinţă. Cu toate acestea, n-am cerut^(AE) veniturile cuvenite dregătorului, pentru că lucrările apăsau greu asupra poporului acestuia. ¹⁹ Adu-Ţi^(AF) aminte de mine spre bine, Dumnezeule, pentru tot ce am făcut pentru poporul acesta!

Noi piedici

6 Nu pusesem^(AG) încă uşile porţilor când Sanbalat, Tobia, Gheşem, Arabul, şi ceilalţi vrăjmaşi ai noştri au auzit^(AH) că zidisem zidul şi că n-a mai rămas nicio spărtură. ² Atunci, Sanbalat şi Gheşem au trimis^(AI) să-mi spună: „Vino şi să ne întâlnim în satele din valea Ono^(AJ). Îşi puseseră^(AK) de gând să-mi facă rău.” ³ Le-am trimis soli cu următorul răspuns: „Am o mare lucrare de făcut şi nu pot să mă pogor; cât timp l-aş lăsa ca să vin la voi, lucrul ar înceta.” ⁴ Mi-au făcut în patru rânduri aceeaşi cerere, şi le-am dat acelaşi răspuns. ⁵ Sanbalat mi-a trimis solia aceasta a cincea oară prin slujitorul său, care ţinea în mână o scrisoare deschisă. ⁶ În ea era scris: „Se răspândeşte zvonul printre popoare şi Gaşmu spune că tu^(AL) şi iudeii aveţi de gând să vă răsculaţi şi că în acest scop zideşti zidul. Se zice că tu vei ajunge împăratul lor ⁷ şi că ai pus chiar proroci, ca să te numească la Ierusalim împărat al lui Iuda. Şi acum lucrurile acestea vor ajunge la cunoştinţa împăratului. Vino dar şi să ne sfătuim împreună.” ⁸ Am trimis următorul răspuns lui Sanbalat: „Ce ai spus tu în scrisoare nu este; tu de la tine le născoceşti!” ⁹ Toţi oamenii aceştia voiau să ne înfricoşeze şi îşi ziceau: „Li se va înmuia inima, şi lucrarea nu se va face.” Acum, Dumnezeule, întăreşte-mă! ¹⁰ M-am dus la Şemaia, fiul lui Delaia, fiul lui Mehetabeel. El se închisese şi a zis: „Haidem împreună în Casa lui Dumnezeu, în mijlocul Templului, şi să închidem uşile Templului, căci vin să te omoare şi au să vină noaptea să te omoare.” ¹¹ Eu am răspuns: „Un om ca mine să fugă? Şi care om ca mine ar putea să intre în Templu şi să trăiască? Nu voi intra!” ¹² Şi am cunoscut că nu Dumnezeu îl trimitea. Ci a prorocit^(AM) aşa pentru mine, fiindcă Sanbalat şi Tobia îi dăduseră argint. ¹³ Şi, câştigându-l astfel, nădăjduiau că am să mă tem şi că am să urmez sfaturile lui şi să fac un păcat. Ei s-ar fi folosit de această atingere a bunului meu nume ca să mă umple de ocară. ¹⁴ Adu-Ţi aminte, Dumnezeule^(AN), de Tobia şi de Sanbalat şi de faptele lor! Adu-Ţi aminte şi de Noadia, prorociţa^(AO), şi de ceilalţi proroci care căutau să mă sperie! ¹⁵ Zidul a fost isprăvit în a douăzeci şi cincea zi a lunii Elul, în cincizeci şi două de zile. ¹⁶ Când^(AP) au auzit toţi vrăjmaşii noştri, s-au temut toate popoarele dimprejurul nostru; s-au smerit foarte mult şi au cunoscut^(AQ) că lucrarea se făcuse prin voia Dumnezeului nostru. ¹⁷ În vremea aceea erau unii fruntaşi din Iudeea care trimiteau deseori scrisori lui Tobia şi primeau şi ei scrisori de la el. ¹⁸ Căci mulţi din Iuda erau legaţi cu el prin jurământ, pentru că era ginerele lui Şecania, fiul lui Arah, şi fiul său Iohanan luase pe fata lui Meşulam, fiul lui Berechia. ¹⁹ Vorbeau bine de el chiar în faţa mea şi-i spuneau cuvintele mele. Tobia trimitea scrisori ca să mă înfricoşeze.

Numărul israeliţilor întorşi sub Zorobabel

7 După ce s-a zidit zidul şi am^(AR) pus uşile porţilor, au fost puşi în slujbele lor uşierii, cântăreţii şi leviţii. ² Am poruncit fratelui meu Hanani şi lui Hanania, căpetenia cetăţuii Ierusalimului, om care întrecea pe mulţi prin credincioşia şi prin frica^(AS) lui de Dumnezeu, ³ şi le-am zis: „Să nu se deschidă porţile Ierusalimului înainte de căldura soarelui şi uşile să fie închise cu încuietorile în faţa voastră. Locuitorii Ierusalimului să facă de strajă, fiecare la locul lui, înaintea casei lui.” ⁴ Cetatea era încăpătoare şi mare, dar popor era puţin în ea şi casele nu erau zidite. ⁵ Dumnezeul meu mi-a pus în inimă gândul să adun pe mai-mari, pe dregători şi poporul ca să-i număr. Am găsit o carte cu spiţele de neam ale celor ce se suiseră întâi din robie şi am văzut scris în ea cele ce urmează. ⁶ Iată pe cei^(AT) din ţară care s-au întors din robie, din aceia pe care îi luase robi Nebucadneţar, împăratul Babilonului, şi care s-au întors la Ierusalim şi în Iuda, fiecare în cetatea lui. ⁷ Au plecat cu Zorobabel: Iosua, Neemia, Azaria, Raamia, Nahamani, Mardoheu, Bilşan, Misperet, Bigvai, Nehum, Baana. Numărul bărbaţilor din poporul lui Israel: ⁸ fiii lui Pareoş, două mii o sută şaptezeci şi doi; ⁹ fiii lui Şefatia, trei sute şaptezeci şi doi; ¹⁰ fiii lui Arah, şase sute cincizeci şi doi; ¹¹ fiii lui Pahat-Moab, din fiii lui Iosua şi ai lui Ioab, două mii opt sute optsprezece; ¹² fiii lui Elam, o mie două sute cincizeci şi patru; ¹³ fiii lui Zatu, opt sute patruzeci şi cinci; ¹⁴ fiii lui Zacai, şapte sute şaizeci; ¹⁵ fiii lui Binui, şase sute patruzeci şi opt; ¹⁶ fiii lui Bebai, şase sute douăzeci şi opt; ¹⁷ fiii lui Azgad, două mii trei sute douăzeci şi doi; ¹⁸ fiii lui Adonicam, şase sute şaizeci şi şapte; ¹⁹ fiii lui Bigvai, două mii şaizeci şi şapte; ²⁰ fiii lui Adin, şase sute cincizeci şi cinci; ²¹ fiii lui Ater, din familia lui Ezechia, nouăzeci şi opt; ²² fiii lui Haşum, trei sute douăzeci şi opt; ²³ fiii lui Beţai, trei sute douăzeci şi patru; ²⁴ fiii lui Harif, o sută doisprezece; ²⁵ fiii lui Gabaon, nouăzeci şi cinci; ²⁶ oamenii din Betleem şi din Netofa, o sută optzeci şi opt; ²⁷ oamenii din Anatot, o sută douăzeci şi opt; ²⁸ oamenii din Bet-Azmavet, patruzeci şi doi; ²⁹ oamenii din Chiriat-Iearim, din Chefira şi din Beerot, şapte sute patruzeci şi trei; ³⁰ oamenii din Rama şi din Gheba, şase sute douăzeci şi unu; ³¹ oamenii din Micmas, o sută douăzeci şi doi; ³² oamenii din Betel şi din Ai, o sută douăzeci şi trei; ³³ oamenii din celălalt Nebo, cincizeci şi doi; ³⁴ fiii celuilalt Elam^(AU), o mie două sute cincizeci şi patru; ³⁵ fiii lui Harim, trei sute douăzeci; ³⁶ fiii lui Ierihon, trei sute patruzeci şi cinci; ³⁷ fiii lui Lod, lui Hadid şi lui Ono, şapte sute douăzeci şi unu; ³⁸ fiii lui Senaa, trei mii nouă sute treizeci. ³⁹ Preoţi: fiii lui Iedaia^(AV), din casa lui Iosua, nouă sute şaptezeci şi trei; ⁴⁰ fiii lui Imer^(AW), o mie cincizeci şi doi; ⁴¹ fiii lui Paşhur^(AX), o mie două sute patruzeci şi şapte; ⁴² fiii lui Harim^(AY), o mie şaptesprezece. ⁴³ Leviţi: fiii lui Iosua şi ai lui Cadmiel, din fiii lui Hodva, şaptezeci şi patru. ⁴⁴ Cântăreţi: fiii lui Asaf, o sută patruzeci şi opt. ⁴⁵ Uşieri: fiii lui Şalum, fiii lui Ater, fiii lui Talmon, fiii lui Acub, fiii lui Hatita, fiii lui Şobai, o sută treizeci şi opt. ⁴⁶ Slujitori ai Templului: fiii lui Ţiha, fiii lui Hasufa, fiii lui Tabaot, ⁴⁷ fiii lui Cheros, fiii lui Sia, fiii lui Padon, ⁴⁸ fiii lui Lebana, fiii lui Hagaba, fiii lui Salmai, ⁴⁹ fiii lui Hanan, fiii lui Ghidel, fiii lui Gahar, ⁵⁰ fiii lui Reaia, fiii lui Reţin, fiii lui Necoda, ⁵¹ fiii lui Gazam, fiii lui Uza, fiii lui Paseah, ⁵² fiii lui Besai, fiii lui Mehunim, fiii lui Nefişim, ⁵³ fiii lui Bacbuc, fiii lui Hacufa, fiii lui Harhur, ⁵⁴ fiii lui Baţlit, fiii lui Mehida, fiii lui Harşa, ⁵⁵ fiii lui Barcos, fiii lui Sisera, fiii lui Tamah, ⁵⁶ fiii lui Neţiah, fiii lui Hatifa. ⁵⁷ Fiii robilor lui Solomon: fiii lui Sotai, fiii lui Soferet, fiii lui Perida, ⁵⁸ fiii lui Iaala, fiii lui Darcon, fiii lui Ghidel, ⁵⁹ fiii lui Şefatia, fiii lui Hatil, fiii lui Pocheret-Haţebaim, fiii lui Amon. ⁶⁰ Toţi slujitorii Templului şi fiii robilor lui Solomon: trei sute nouăzeci şi doi. ⁶¹ Iată^(AZ) pe cei ce au plecat din Tel-Melah, din Tel-Harşa, din Cherub-Adon şi din Imer şi care n-au putut să-şi arate casa părintească şi neamul ca dovadă că erau din Israel. ⁶² Fiii lui Delaia, fiii lui Tobia, fiii lui Necoda, şase sute patruzeci şi doi. ⁶³ Şi dintre preoţi: fiii lui Hobaia, fiii lui Hacoţ, fiii lui Barzilai, care luase de nevastă pe una din fetele lui Barzilai, Galaaditul, şi a fost numit cu numele lor. ⁶⁴ Şi-au căutat cartea spiţelor neamului lor, dar n-au găsit-o. De aceea au fost daţi afară din preoţie, ⁶⁵ şi dregătorul le-a spus să nu mănânce din lucrurile preasfinte până nu va întreba un preot pe Urim şi Tumim. ⁶⁶ Adunarea întreagă era de patruzeci şi două de mii trei sute şaizeci de inşi, ⁶⁷ afară de robii şi roabele lor, în număr de şapte mii trei sute treizeci şi şapte. Printre ei se aflau două sute patruzeci şi cinci de cântăreţi şi cântăreţe. ⁶⁸ Aveau şapte sute treizeci şi şase de cai, două sute patruzeci şi cinci de catâri, ⁶⁹ patru sute treizeci şi cinci de cămile şi şase mii şapte sute douăzeci de măgari. ⁷⁰ Mulţi din capii de familie au făcut daruri pentru lucrare. Dregătorul^(BA) a dat vistieriei o mie de darici de aur, cincizeci de potire, cinci sute treizeci de veşminte preoţeşti. ⁷¹ Capii de familie au dat în vistieria lucrării douăzeci de mii de darici^(BB) de aur şi două mii două sute de mine de argint. ⁷² Celălalt popor a dat douăzeci de mii de darici de aur, două mii de mine de argint şi şaizeci şi şapte de veşminte preoţeşti. ⁷³ Preoţii şi leviţii, uşierii, cântăreţii, oamenii din popor, slujitorii Templului şi tot Israelul s-au aşezat în cetăţile lor^(BC).

Cuvântarea lui Petru

²² Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin^(A) minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi, ²³ pe Omul acesta, dat^(B) în mâinile^(C) voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. ²⁴ Dar^(D) Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea. ²⁵ Căci David zice despre El:

‘Eu aveam^(E) totdeauna pe Domnul înaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

²⁶ De aceea, mi se bucură inima şi mi se veseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde, ²⁷ căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. ²⁸ Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.’ ²⁹ Cât despre^(F) patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat, şi mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. ³⁰ Fiindcă David era proroc şi^(G) ştia că Dumnezeu îi făgăduise cu jurământ că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, ³¹ despre învierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, când a zis că^(H) sufletul lui nu va fi lăsat în Locuinţa morţilor şi trupul lui nu va vedea putrezirea. ³² Dumnezeu a înviat pe^(I) acest Isus, şi noi^(J) toţi suntem martori ai Lui. ³³ Şi acum, odată ce S-a înălţat^(K) prin dreapta lui Dumnezeu şi a primit^(L) de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt^(M), a turnat ce vedeţi şi auziţi. ³⁴ Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ‘Domnul a zis^(N) Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea ³⁵ până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale».’ ³⁶ Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a^(O) făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.”

Cei dintâi creştini

³⁷ După ce au auzit aceste cuvinte, ei au^(P) rămas străpunşi în inimă şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” ³⁸ „Pocăiţi-vă^(Q)”, le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi, veţi primi darul Sfântului Duh. ³⁹ Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru^(R) copiii voştri şi pentru^(S) toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” ⁴⁰ Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna şi zicea: „Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos”. ⁴¹ Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi, şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete. ⁴² Ei^(T) stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. ⁴³ Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe^(U) minuni şi semne. ⁴⁴ Toţi cei ce credeau erau împreună la un loc şi aveau^(V) toate de obşte. ⁴⁵ Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau^(W) între toţi, după nevoile fiecăruia. ⁴⁶ Toţi^(X) împreună erau nelipsiţi de la Templu în^(Y) fiecare zi, frângeau^(Z) pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de inimă. ⁴⁷ Ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi^(AA) înaintea întregului norod. Şi Domnul^(AB) adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.