Old/New Testament
16 Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Iehu(A), fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa: 2 „Eu te-am ridicat(B) din ţărână şi te-am pus mai-mare peste poporul Meu Israel, dar, pentru că ai umblat pe calea(C) lui Ieroboam şi ai făcut pe poporul Meu Israel să păcătuiască, pentru ca să Mă mânii prin păcatele lor, 3 iată că voi mătura(D) pe Baeşa şi casa lui şi casa ta o voi face ca şi casa lui(E) Ieroboam, fiul lui Nebat. 4 Cine(F) va muri în cetate din casa lui Baeşa va fi mâncat de câini şi cine va muri pe câmp dintr-ai lui va fi mâncat de păsările cerului.” 5 Celelalte fapte ale lui Baeşa, ce a făcut el, şi isprăvile lui nu sunt scrise(G) oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 6 Baeşa a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Tirţa(H). Şi în locul lui a domnit fiul său Ela. 7 Cuvântul Domnului vorbise prin prorocul Iehu(I), fiul lui Hanani, împotriva lui Baeşa şi împotriva casei lui, pe de o parte, pentru tot răul pe care-l făcuse sub ochii Domnului, mâniindu-L prin lucrul mâinilor lui şi ajungând ca şi casa lui Ieroboam, iar pe de alta, pentru că lovise(J) casa lui Ieroboam.
Domnia lui Ela
8 În al douăzeci şi şaselea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească Ela, fiul lui Baeşa. El a domnit peste Israel la Tirţa. A domnit doi ani. 9 Slujitorul său Zimri, care era mai-mare peste jumătate din carele lui, a uneltit(K) împotriva lui. Ela era la Tirţa chefuind şi îmbătându-se în casa lui Arţa, căpetenia casei împăratului la Tirţa. 10 Zimri a intrat, l-a lovit şi l-a ucis în al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Şi a domnit el în locul lui. 11 Când s-a făcut împărat şi a şezut pe scaunul lui de domnie, a omorât toată casa lui Baeşa, n-a lăsat să scape nimeni(L) din ai lui, nici rudă, nici prieten. 12 Zimri a nimicit toată casa lui Baeşa, după(M) cuvântul pe care-l spusese Domnul împotriva lui Baeşa, prin prorocul(N) Iehu, 13 din pricina tuturor păcatelor pe care le săvârşise Baeşa şi fiul său Ela şi în care târâseră şi pe Israel, mâniind, prin idolii(O) lor, pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 14 Celelalte fapte ale lui Ela şi tot ce a făcut el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel?
Zimri
15 În al douăzeci şi şaptelea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, Zimri a domnit şapte zile la Tirţa. Poporul tăbăra împotriva Ghibetonului(P), care era al filistenilor. 16 Şi poporul a auzit în tabără vestea aceasta: „Zimri a uneltit şi chiar a ucis pe împărat!” Şi în ziua aceea, tot Israelul a pus în tabără ca împărat al lui Israel pe Omri, căpetenia oştirii. 17 Omri şi tot Israelul cu el au pornit din Ghibeton şi au împresurat Tirţa. 18 Zimri, văzând că cetatea este luată, a intrat în cetăţuia casei împăratului şi a dat foc casei împăratului peste el. Astfel a murit el 19 din pricina păcatelor pe care le săvârşise, făcând ce este rău înaintea Domnului, umblând(Q) pe calea lui Ieroboam, săvârşind păcatele pe care le făcuse Ieroboam şi făcând şi pe Israel să păcătuiască. 20 Celelalte fapte ale lui Zimri şi uneltirea pe care a făcut-o el nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 21 Atunci, poporul lui Israel s-a dezbinat în două părţi: jumătate din popor voia să facă împărat pe Tibni, fiul lui Ghinat, şi jumătate era pentru Omri. 22 Cei ce urmau pe Omri au biruit pe cei ce urmau pe Tibni, fiul lui Ghinat. Tibni a murit, şi Omri a domnit.
Domnia lui Omri
23 În al treizeci şi unulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel Omri. A domnit doisprezece ani. După ce a domnit şase ani la Tirţa, 24 a cumpărat de la Şemer muntele Samariei cu doi talanţi de argint, a întărit muntele şi a pus cetăţii pe care a zidit-o numele Samaria(R), după numele lui Şemer, domnul muntelui. 25 Omri(S) a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a lucrat mai rău decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui. 26 A umblat(T) în toată calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi s-a dedat la păcatele în care târâse Ieroboam pe Israel, mâniind prin idolii(U) lor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 27 Celelalte fapte ale lui Omri, ce a făcut el şi isprăvile lui, nu sunt scrise oare în Cartea Cronicilor împăraţilor lui Israel? 28 Omri a adormit cu părinţii săi şi a fost îngropat la Samaria. Şi în locul lui a domnit fiul său Ahab.
Ahab şi Izabela
29 Ahab, fiul lui Omri, a început să domnească peste Israel în al treizeci şi optulea an al lui Asa, împăratul lui Iuda. Ahab, fiul lui Omri, a domnit douăzeci şi doi de ani peste Israel la Samaria. 30 Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui. 31 Şi, ca şi cum ar fi fost puţin lucru pentru el să se dedea la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de(V) nevastă şi pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul sidoniţilor(W), şi a(X) slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui. 32 A ridicat un altar lui Baal în templul(Y) lui Baal, pe care l-a zidit la Samaria, 33 şi a făcut(Z) un idol Astarteei. Ahab(AA) a făcut mai multe rele decât toţi împăraţii lui Israel care fuseseră înaintea lui, ca să mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 34 Pe vremea lui, Hiel din Betel a zidit iarăşi Ierihonul, i-a pus temeliile cu preţul lui Abiram, întâiul lui născut, şi i-a pus porţile cu preţul lui Segub, cel mai tânăr fiu al lui, după(AB) cuvântul pe care-l spusese Domnul prin Iosua, fiul lui Nun.
Prorocul Ilie
17 Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu(AC) este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al(AD) cărui slujitor sunt, că în(AE) anii aceştia nu(AF) va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” 2 Şi Cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: 3 „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. 4 Vei bea apă din pârâu şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.” 5 El a plecat şi a făcut după Cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. 6 Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara şi bea apă din pârâu. 7 Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.
Văduva din Sarepta
8 Atunci, Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: 9 „Scoală-te, du-te la Sarepta(AG), care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” 10 Ilie s-a sculat şi s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o şi a zis: „Du-te şi adu-mi, te rog, puţină apă într-un vas, ca să beau.” 11 Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou şi a zis: „Adu-mi, te rog, şi o bucată de pâine în mâna ta.” 12 Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.” 13 Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te şi fă cum ai zis. Numai pregăteşte-mi întâi mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău. 14 Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe faţa pământului’.” 15 Ea s-a dus şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei, şi Ilie. 16 Făina din oală n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.
Învierea fiului văduvei
17 După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită încât n-a mai rămas suflare în el. 18 Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am(AH) eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea şi să-mi omori astfel fiul?” 19 El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău.” Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el şi l-a culcat pe patul lui. 20 Apoi a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?” 21 Şi s-a întins(AI) de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul şi a zis: „Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!” 22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el şi a înviat. 23 Ilie a luat(AJ) copilul, l-a pogorât în casă din odaia de sus şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu.” 24 Şi femeia a zis lui Ilie: „Cunosc(AK) acum că eşti un om al lui Dumnezeu şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”
Ilie înaintea lui Ahab
18 Au trecut multe(AL) zile şi Cuvântul Domnului a vorbit astfel lui Ilie în al treilea an: „Du-te şi înfăţişează-te înaintea lui Ahab, ca să dau(AM) ploaie pe faţa pământului.” 2 Şi Ilie s-a dus să se înfăţişeze înaintea lui Ahab. Era mare foamete în Samaria. 3 Şi Ahab a trimis să cheme pe Obadia, mai-marele casei lui. Obadia se temea mult de Domnul. 4 De aceea, când a nimicit Izabela pe prorocii Domnului, Obadia a luat o sută de proroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. 5 Ahab a zis lui Obadia: „Haidem prin ţară, pe la toate izvoarele de apă şi pe la toate pâraiele; poate că vom găsi iarbă ca să păstrăm viaţa cailor şi catârilor şi să n-avem nevoie să omorâm vitele.” 6 Şi-au împărţit ţara s-o cutreiere. Ahab a plecat singur pe un drum, şi Obadia a plecat singur pe un alt drum. 7 Pe când era Obadia pe drum, iată că l-a întâlnit Ilie. Obadia, cunoscându-l, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: „Tu eşti, domnul meu Ilie?” 8 El i-a răspuns: „Eu sunt; du-te şi spune stăpânului tău: ‘Iată că a venit Ilie!’ ” 9 Şi Obadia a zis: „Ce păcat am săvârşit eu ca să dai pe robul tău în mâinile lui Ahab, ca să mă omoare? 10 Viu este Domnul că n-a rămas popor sau împărăţie unde să nu fi trimis stăpânul meu să te caute şi, când se spunea că nu eşti acolo, punea pe împărăţia şi poporul acela să jure că nu te-au găsit. 11 Şi acum zici: ‘Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ 12 Şi apoi, când voi pleca de la tine, Duhul(AN) Domnului te va duce nu-ştiu-unde. Dacă m-aş duce să dau de ştire lui Ahab şi nu te-ar găsi, mă va omorî. Şi totuşi robul tău se teme de Domnul din tinereţea lui. 13 Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe prorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de proroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peşteră, şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă? 14 Şi acum tu zici: ‘Du-te şi spune stăpânului tău: «Iată că a venit Ilie!»’ El mă va ucide.” 15 Dar Ilie a zis: „Viu este Domnul oştirilor, al cărui slujitor sunt, că astăzi mă voi înfăţişa înaintea lui Ahab.”
Ilie şi prorocii lui Baal
16 Obadia, ducându-se înaintea lui Ahab, l-a înştiinţat despre lucrul acesta. Şi Ahab s-a dus înaintea lui Ilie. 17 Abia l-a zărit Ahab pe Ilie şi i-a zis: „Tu eşti(AO) acela care nenoroceşti pe(AP) Israel?” 18 Ilie a răspuns: „Nu eu nenorocesc pe Israel, ci tu şi casa tatălui tău, fiindcă(AQ) aţi părăsit poruncile Domnului şi v-aţi dus după Baali. 19 Strânge acum pe tot Israelul la mine, la muntele Carmel(AR), pe cei patru sute cincizeci de proroci ai lui Baal şi pe cei patru sute(AS) de proroci ai Astarteei, care mănâncă la masa Izabelei”. 20 Ahab a trimis soli la toţi copiii lui Israel şi a strâns(AT) pe proroci la muntele Carmel. 21 Atunci, Ilie s-a apropiat de tot poporul şi a zis: „Până(AU) când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El, iar dacă este Baal, mergeţi(AV) după Baal!” Poporul nu i-a răspuns nimic. 22 Şi Ilie a zis poporului: „Eu singur(AW) am rămas din prorocii Domnului, pe când proroci(AX) ai lui Baal sunt patru sute cincizeci. 23 Să ni se dea doi junci. Ei să-şi aleagă un junc, pe care să-l taie în bucăţi şi să-l pună pe lemne fără să pună foc. Şi eu voi pregăti celălalt junc şi-l voi pune pe lemne fără să pun foc. 24 Apoi, voi să chemaţi numele dumnezeului vostru, şi eu voi chema Numele Domnului. Dumnezeul care va răspunde prin(AY) foc, acela să fie adevăratul Dumnezeu.” Şi tot poporul a răspuns şi a zis: „Bine!” 25 Ilie a zis prorocilor lui Baal: „Alegeţi-vă un junc din cei doi, pregătiţi-l voi întâi, căci sunteţi mai mulţi, şi chemaţi numele dumnezeului vostru, dar să nu puneţi foc.” 26 Ei au luat juncul pe care li l-au dat şi l-au pregătit. Şi au chemat numele lui Baal, de dimineaţă până la amiază, zicând: „Baale, auzi-ne!” Dar nu s-a auzit nici glas(AZ), nici răspuns. Şi săreau împrejurul altarului pe care-l făcuseră. 27 La amiază, Ilie şi-a bătut joc de ei şi a zis: „Strigaţi tare, fiindcă este dumnezeu; se gândeşte la ceva sau are treabă, sau este în călătorie, sau poate că doarme, şi se va trezi.” 28 Ei au strigat tare şi, după obiceiul lor, şi-au făcut tăieturi(BA) cu săbiile şi cu suliţele, până ce a curs sânge pe ei. 29 Când a trecut amiaza, au aiurat până în clipa când se aducea jertfa de seară. Dar nu s-a auzit nici glas(BB), nici răspuns, nici semn de luare-aminte. 30 Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiaţi-vă de mine”! Tot(BC) poporul s-a apropiat de el. Şi Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat. 31 A luat douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel(BD) îţi va fi numele”, 32 şi a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un şanţ, în care încăpeau două măsuri de sămânţă. 33 A aşezat(BE) apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăţi şi l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleţi patru vedre cu apă şi vărsaţi-le(BF) pe arderea-de-tot şi pe lemne.” Şi au făcut aşa. 34 Apoi a zis: „Mai faceţi lucrul acesta o dată.” Şi l-au făcut încă o dată. Apoi a zis: „Mai faceţi-l şi a treia oară.” Şi l-au făcut şi a treia oară. 35 Apa curgea în jurul altarului şi au umplut(BG) cu apă şi şanţul. 36 În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat şi a zis: „Doamne, Dumnezeul(BH) lui Avraam, Isaac şi Israel! Fă să se(BI) ştie astăzi că Tu eşti Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău şi că toate aceste lucruri le-am făcut(BJ) după porunca Ta. 37 Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti adevăratul Dumnezeu, şi să le întorci astfel inima spre bine!” 38 Atunci a căzut foc(BK) de la Domnul şi a mistuit arderea-de-tot, lemnele, pietrele şi pământul şi a supt şi apa care era în şanţ. 39 Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu faţa la pământ şi au zis: „Domnul(BL) este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!” 40 „Puneţi(BM) mâna pe prorocii lui Baal”, le-a zis Ilie, „niciunul să nu scape!” Şi au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison şi i-a înjunghiat(BN) acolo.
Ploaia
41 Apoi Ilie a zis lui Ahab: „Suie-te de mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de ploaie.” 42 Ahab s-a suit să mănânce şi să bea. Dar Ilie s-a suit pe vârful Carmelului şi, plecându-se(BO) la pământ, s-a aşezat cu faţa între genunchi 43 şi a zis slujitorului său: „Suie-te şi uită-te înspre mare.” Slujitorul s-a suit, s-a uitat şi a zis: „Nu este nimic!” Ilie a zis de şapte ori: „Du-te iarăşi.” 44 A şaptea oară, slujitorul a zis: „Iată că se ridică un mic nor din mare, ca o palmă de om.” Ilie a zis: „Suie-te şi spune lui Ahab: ‘Înhamă şi pogoară-te, ca să nu te oprească ploaia’.” 45 Peste câteva clipe, cerul s-a înnegrit de nori, a început vântul şi a venit o ploaie mare. Ahab s-a suit în car şi a plecat la Izreel. 46 Şi mâna Domnului a venit peste Ilie, care şi-a încins(BP) mijlocul şi a alergat înaintea lui Ahab până la intrarea în Izreel.
Prinderea lui Isus
47 Pe când grăia El încă, iată(A) că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Isus, ca să-L sărute. 48 Şi Isus i-a zis: „Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?” 49 Cei ce erau cu Isus au văzut ce avea să se întâmple şi au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?” 50 Şi unul(B) din ei a lovit pe robul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă. 51 Dar Isus a luat cuvântul şi a zis: „Lăsaţi-i! Până aici!”Şi S-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat. 52 Isus(C) a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrânilor, care veniseră împotriva Lui: „Aţi ieşit după Mine ca după un tâlhar, cu săbii şi cu ciomege? 53 În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n-aţi pus mâna pe Mine. Dar(D) acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului.”
Tăgăduirea lui Petru
54 După ce(E) au pus mâna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea(F) după El de departe. 55 Au(G) aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s-a aşezat şi el printre ei. 56 O slujnică l-a văzut cum şedea la para focului, s-a uitat ţintă la el şi a zis: „Şi omul acesta era cu El.” 57 Dar Petru s-a lepădat şi a zis: „Femeie, nu-L cunosc”. 58 Peste(H) puţin, l-a văzut un altul şi a zis: „Şi tu eşti unul din oamenii aceia”. Iar Petru a zis: „Omule, nu sunt dintre ei”. 59 Cam(I) după un ceas, un altul întărea acelaşi lucru şi zicea: „Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este galileean.” 60 Petru a răspuns: „Omule, nu ştiu ce zici”. Chiar în clipa aceea, pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul. 61 Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi(J) Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte(K) ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori”. 62 Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.
Isus înaintea Sinedriului. Osândirea
63 Oamenii(L) care păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau. 64 L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă şi-L întrebau, zicând: „Proroceşte, cine Te-a lovit?” 65 Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. 66 Când(M) s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s-au(N) adunat împreună şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 67 „Dacă(O) eşti Tu Hristosul, spune-ne!” Isus le-a răspuns: „Dacă vă voi spune, nu veţi crede 68 şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. 69 De acum(P) încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.” 70 Toţi au zis: „Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?” Şi El le-a răspuns: „Aşa cum o spuneţi(Q); da, sunt”. 71 Atunci(R), ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit-o din gura Lui.”
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.