M’Cheyne Bible Reading Plan
Itinerariul lui Israel între Egipt şi Iordan
33 Iată popasurile israeliţilor care au ieşit din ţara Egiptului potrivit oştirilor lor, sub conducerea lui Moise şi a lui Aaron. 2 La porunca Domnului, Moise a scris popasurile din timpul călătoriilor lor. Iată călătoriile lor potrivit popasurilor lor:
3 Israeliţii au ieşit din Ramses în a cincisprezecea zi a lunii întâi, a doua zi după Paşte. Au ieşit cu îndrăzneală sub privirile tuturor egiptenilor 4 în timp ce egiptenii îşi înmormântau întâii născuţi pe care Domnul îi lovise, căci Domnul a adus judecata până şi asupra zeilor lor.
5 Israeliţii au părăsit Ramsesul şi şi-au aşezat tabăra la Sucot.
6 Au părăsit Sucotul şi şi-au aşezat tabăra la Etam, care este la marginea pustiei.
7 Au părăsit Etamul, s-au întors la Pi-Hahirot care este faţă în faţă cu Baal-Ţefon şi şi-au aşezat tabăra înaintea Migdolului.
8 Au părăsit Pi-Hahirotul, au trecut prin mijlocul mării spre pustie, au călătorit trei zile în pustia Etamului şi
şi-au aşezat tabăra la Mara.
9 Au plecat din Mara, s-au dus la Elim, unde erau douăsprezece izvoare şi şaptezeci de palmieri şi şi-au aşezat tabăra acolo.
10 Au părăsit Elimul şi şi-au aşezat tabăra lângă Marea Roşie[a].
11 Au părăsit Marea Roşie şi şi-au aşezat tabăra în pustia Sin.
12 Au părăsit pustia Sin şi şi-au aşezat tabăra la Dofka.
13 Au părăsit Dofka şi şi-au aşezat tabăra la Aluş.
14 Au părăsit Aluşul şi şi-au aşezat tabăra la Refidim, unde nu s-a găsit apă de băut pentru popor.
15 Au părăsit Refidimul şi şi-au aşezat tabăra în pustia Sinai.
16 Au părăsit pustia Sinai şi şi-au aşezat tabăra la Chibrot-Hataava.
17 Au părăsit Chibrot-Hataava şi şi-au aşezat tabăra la Haţerot.
18 Au părăsit Haţerotul şi şi-au aşezat tabăra la Ritma.
19 Au părăsit Ritma şi şi-au aşezat tabăra la Rimon-Pereţ.
20 Au părăsit Rimon-Pereţ şi şi-au aşezat tabăra la Libna.
21 Au părăsit Libna şi şi-au aşezat tabăra la Risa.
22 Au părăsit Risa şi şi-au aşezat tabăra la Chehelata.
23 Au părăsit Chehelata şi şi-au aşezat tabăra la muntele Şafer.
24 Au părăsit muntele Şafer şi şi-au aşezat tabăra la Harada.
25 Au părăsit Harada şi şi-au aşezat tabăra la Makhelot.
26 Au părăsit Makhelotul şi şi-au aşezat tabăra la Tahat.
27 Au părăsit Tahatul şi şi-au aşezat tabăra la Terah.
28 Au părăsit Terahul şi şi-au aşezat tabăra la Mitka.
29 Au părăsit Mitka şi şi-au aşezat tabăra la Haşmona.
30 Au părăsit Haşmona şi şi-au aşezat tabăra la Moserot.
31 Au părăsit Moserotul şi şi-au aşezat tabăra la Bene-Iaakan.
32 Au părăsit Bene-Iaakan şi şi-au aşezat tabăra la Hor-Haghidgad.
33 Au părăsit Hor-Haghidgad şi şi-au aşezat tabăra la Iotbata.
34 Au părăsit Iotbata şi şi-au aşezat tabăra la Abrona.
35 Au părăsit Abrona şi şi-au aşezat tabăra la Eţion-Gheber.
36 Au părăsit Eţion-Gheber şi şi-au aşezat tabăra la Kadeş, în pustia Ţin.
37 Au părăsit Kadeşul şi şi-au aşezat tabăra la muntele Hor, la hotarul Edomului.
38 La porunca Domnului, preotul Aaron s-a urcat pe muntele Hor unde a murit în prima zi a lunii a cincea, în al patruzecilea an după ieşirea israeliţilor din ţara Egiptului. 39 Aaron era în vârstă de o sută douăzeci şi trei de ani când a murit pe muntele Hor. 40 Regele canaanit al Aradului, care locuia în Neghev[b], în Canaan, a auzit de venirea israeliţilor.
41 Au părăsit muntele Hor şi şi-au aşezat tabăra la Ţalmona.
42 Au părăsit Ţalmona şi şi-au aşezat tabăra la Punon.
43 Au părăsit Punonul şi şi-au aşezat tabăra la Obot.
44 Au părăsit Obot şi şi-au aşezat tabăra la Iye-Abarim, la hotarul Moabului.
45 Au părăsit Iymul[c] şi şi-au aşezat tabăra la Dibon-Gad.
46 Au părăsit Dibon-Gad şi şi-au aşezat tabăra la Almon-Diblataim.
47 Au părăsit Almon-Diblataim şi şi-au aşezat tabăra în munţii Abarimului, înaintea muntelui Nebo.
48 Au părăsit munţii Abarimului şi şi-au aşezat tabăra în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. 49 Acolo, în câmpiile Moabului, şi-au aşezat tabăra de-a lungul Iordanului, de la Bet-Ieşimot la Abel-Şitim.
Porunci privind cucerirea ţării
50 Domnul i-a vorbit lui Moise în câmpiile Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului şi i-a zis: 51 „Spune-le israeliţilor: «Când veţi trece dincolo de Iordan, în Canaan, 52 să-i izgoniţi pe toţi locuitorii ţării dinaintea voastră. Să le distrugeţi toate chipurile de piatră şi toate chipurile turnate şi să le nimiciţi toate înălţimile. 53 Luaţi ţara în stăpânire şi aşezaţi-vă în ea, căci Eu v-am dat ţara aceasta de moştenire. 54 Împărţiţi ţara prin tragere la sorţi, după numărul clanurilor voastre. Celor ce sunt mai mulţi să le dai o moştenire mai mare, iar celor ce sunt mai puţini să le dai o moştenire mai mică. Moştenirea fiecăruia să fie în locul care iese prin tragere la sorţi. Să luaţi în stăpânire ţara potrivit seminţiilor părinţilor voştri. 55 Dar dacă nu-i veţi izgoni pe locuitorii ţării, aceia pe care îi veţi lăsa să rămână vor fi ca nişte spini în ochii voştri şi ca nişte ghimpi în coaste. Ei vă vor duşmăni în ţara în care veţi locui. 56 Şi vă voi face şi vouă aşa cum am plănuit să le fac lor.»“
Psalmul 78
Un maschil[a] al lui Asaf
1 Poporul meu, ascultă învăţătura mea!
Deschideţi-vă urechile la cuvintele gurii mele!
2 Îmi voi deschide gura cu pilde,
voi rosti lucruri ascunse din vremuri străvechi,
3 lucruri pe care le-am auzit, lucrurile pe care le-am învăţat,
pe care ni le-au povestit strămoşii noştri.
4 Nu le vom ascunde de fiii noştri,
ci vom spune generaţiei următoare
isprăvile demne de laudă ale Domnului,
puterea şi minunile Lui pe care le-a săvârşit.
5 El a ridicat o mărturie în Iacov,
a pus o Lege în Israel
şi a poruncit strămoşilor noştri
să-şi înveţe fiii din ea,
6 pentru ca generaţia următoare,
fiii care se vor naşte, să o cunoască,
şi ei, la rândul lor, să o povestească fiilor lor;
7 să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu,
ci să-I împlinească poruncile;
8 să nu fie ca strămoşii lor,
o generaţie neascultătoare şi răzvrătită,
o generaţie care nu şi-a pregătit inima
şi al cărei duh nu a fost credincios lui Dumnezeu.
9 Fiii lui Efraim, înarmaţi, trăgători cu arcul,
au dat înapoi în ziua bătăliei:
10 nu păziseră legământul lui Dumnezeu,
refuzând să umble în Legea Lui;
11 I-au uitat faptele
şi minunile pe care El le arătase,
12 minunile pe care le înfăptuise înaintea strămoşilor lor
în regiunea Ţoan din ţara Egiptului.
13 A despărţit marea şi i-a trecut prin ea,
punând apele să stea ca un zid.
14 I-a călăuzit printr-un nor ziua,
şi toată noaptea – prin lumina focului.
15 A despicat stânci în pustie,
ca să le dea să bea ape, cât adâncul de multe.
16 A făcut ca din stânci să izvorască torente
şi să curgă apa râuri-râuri.
17 Dar ei şi-au înmulţit păcatele faţă de El,
răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
„Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20 Desigur, El a lovit stânca
din care a ţâşnit apa şi s-au revărsat ueduri,
însă va putea El oare să ne dea şi pâine,
va putea El să dea carne poporului Său?“
21 Auzind aceasta, Domnul a străbătut tabăra.
S-a aprins un foc împotriva lui Iacov
şi a izbucnit mânia Sa împotriva lui Israel.
22 Aceasta pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu
şi pentru că nu şi-au pus încrederea în mântuirea Lui.
23 Totuşi El a dat porunci norilor de sus
şi a deschis porţile cerului.
24 A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare
şi le-a dat grâu ceresc.
25 Au mâncat cu toţii pâinea celor puternici[b]
şi le-a trimis hrană pe săturate.
26 A stârnit în ceruri vântul de răsărit
şi a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27 A plouat peste ei cu carne ca pulberea de multă
şi cu înaripate multe cât nisipul mării.
28 Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei,
împrejurul locuinţelor lor.
29 Au mâncat şi s-au îmbuibat,
căci El le dăduse după poftele lor.
30 Dar înainte ca ei să-şi astâmpere pofta,
chiar în timp ce aveau mâncarea în gură,
31 mânia lui Dumnezeu a şi izbucnit împotriva lor,
omorând pe cei mai viguroşi dintre ei
şi doborând pe tinerii lui Israel.
32 Cu toate acestea, ei au continuat să păcătuiască
şi, în pofida minunilor Lui, ei tot nu au crezut.
33 De aceea le-a pus El capăt zilelor în deşertăciune
şi anilor lor în teroare.
34 Când îi pedepsea cu moartea, ei Îl căutau,
se întorceau şi-L căutau pe Dumnezeu cu râvnă;
35 îşi aminteau din nou că Dumnezeu fusese stânca lor,
că Dumnezeul Preaînalt fusese răscumpărătorul lor.
36 Dar Îl înşelau cu gurile lor
şi cu limba lor Îl minţeau.
37 Inima lor nu era în întregime a Lui
şi nu se încredeau în legământul Lui.
Laudă pentru eliberarea de sub opresiune
25 O, Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu!
Te voi înălţa şi Îţi voi lăuda Numele,
căci ai făcut lucruri minunate,
lucruri plănuite demult, care s-au împlinit cu credincioşie.
2 Ai prefăcut cetatea într-un morman de moloz,
citadela într-o ruină.
Fortăreaţa străinilor nu mai e o cetate;
ea nu va mai fi niciodată rezidită.
3 De aceea popoarele puternice Te vor slăvi;
cetăţile neamurilor de temut se vor teme de Tine.
4 Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărman,
un refugiu pentru cel nevoiaş în necazul său,
un adăpost în furtună
şi o umbră în mijlocul caniculei,
atunci când suflarea asupritorilor
lovea ca furtuna într-un zid
5 şi ca arşiţa soarelui într-un loc uscat.
Tu aduci la tăcere zarva străinilor
şi, aşa cum căldura este domolită de umbra unui nor,
tot astfel şi cântarea asupritorilor încetează.
6 Domnul Oştirilor va pregăti
pe muntele acesta,
pentru toate popoarele,
un ospăţ cu cărnuri grase,
un ospăţ cu vinuri bune –
cărnuri pline de măduvă
şi vinuri din cele mai bune.
7 Pe muntele acesta El va nimici
vălul care acoperă toate popoarele,
învelitoarea aruncată peste toate neamurile.
8 El va înghiţi moartea pentru totdeauna.
Stăpânul Domn va şterge lacrimile de pe toate feţele
şi va îndepărta de pe tot pământul ocara poporului Său,
căci Domnul a vorbit.
9 În ziua aceea se va zice:
«Priviţi! Acesta este Dumnezeul nostru!
Am nădăjduit în El, şi El ne-a mântuit!
Acesta este Domnul în Care ne-am pus nădejdea!
Să fim veseli şi să ne bucurăm în mântuirea Sa!»
10 Mâna Domnului se va odihni pe muntele acesta.
Moabiţii însă vor fi călcaţi de El în picioare[a],
aşa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.
11 Îşi vor întinde mâinile în mijlocul lui,
cum îşi întinde înotătorul mâinile să înoate;
mândria lor va fi doborâtă
în ciuda dibăciei[b] mâinilor lor.
12 El va dărâma fortificaţiile înalte ale zidurilor tale,
le va doborî
şi le va arunca la pământ,
chiar în ţărână.
3 Vedeţi ce dragoste mare ne-a dăruit Tatăl: să fim numiţi copii ai lui Dumnezeu. Şi suntem! De aceea nu ne cunoaşte lumea: pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. 2 Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, n-a fost arătat încă, dar ştim că, atunci când Se va arăta El[a], vom fi asemenea Lui, pentru că-L vom vedea aşa cum este. 3 Oricine are nădejdea aceasta în El se curăţeşte, aşa cum şi El este curat.
4 Oricine comite păcatul, comite şi fărădelegea; iar păcatul este fărădelege. 5 Ştiţi că El a fost arătat ca să îndepărteze păcatele; şi în El nu este păcat. 6 Oricine rămâne în El nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut. 7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cel ce înfăptuieşte dreptatea este drept, aşa cum El este drept. 8 Cel ce trăieşte în păcat este de la diavolul[b], pentru că diavolul păcătuieşte de la început. Tocmai pentru aceasta a fost arătat Fiul lui Dumnezeu: ca să distrugă lucrările diavolului. 9 Oricine este născut din Dumnezeu nu mai trăieşte în păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el; şi el nu poate continua să păcătuiască, fiindcă a fost născut din Dumnezeu. 10 Prin aceasta sunt scoşi la iveală copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului: oricine nu înfăptuieşte dreptatea nu este de la Dumnezeu, şi nici cel ce nu-l iubeşte pe fratele său.
Să ne iubim unii pe alţii
11 Acesta este mesajul pe care l-aţi auzit de la început: să ne iubim unii pe alţii, 12 nu ca şi Cain, care era de la cel rău şi care l-a ucis pe fratele lui. Şi de ce l-a omorât? Pentru că faptele lui erau rele, iar ale fratelui său erau drepte. 13 Nu vă miraţi, fraţilor, dacă lumea vă urăşte. 14 Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru că îi iubim pe fraţi; cine nu iubeşte rămâne în moarte. 15 Oricine îşi urăşte fratele este un ucigaş; şi ştiţi că nici un ucigaş nu are viaţa veşnică rămânând[c] în el. 16 Prin aceasta am cunoscut dragostea: că El Şi-a dat viaţa pentru noi. Şi noi deci suntem datori să ne dăm viaţa pentru fraţi. 17 Dacă însă cineva are bunurile acestei lumi şi-l vede pe fratele său în nevoi, dar îşi închide inima faţă de el, atunci cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?! 18 Copilaşilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci prin faptă şi adevăr!
19 Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi ne vom încredinţa inimile în prezenţa Lui, 20 oricând ne-ar condamna inimile noastre. Căci Dumnezeu este mai mare decât inimile noastre şi cunoaşte totul. 21 Preaiubiţilor, dacă nu ne condamnă inimile noastre, avem îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, 22 iar dacă cerem ceva, primim de la El, pentru că păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui. 23 Iar porunca Lui este aceasta: să credem în Numele Fiului Său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a poruncit. 24 Cel ce păzeşte poruncile Lui rămâne în El, iar El în acesta. Prin aceasta cunoaştem că El rămâne în noi: prin Duhul pe Care ni L-a dat.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.