M’Cheyne Bible Reading Plan
Reglementări privind jertfele. Jertfele zilnice
28 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Porunceşte-le israeliţilor şi spune-le: «Aveţi grijă să-Mi aduceţi la vremea hotărâtă mâncarea – tot ce este folosit la jertfele mistuite de foc pentru Mine, de o aromă plăcută Mie.» 3 Să le mai spui: «Iată jertfa mistuită de foc pe care va trebui să o aduceţi Domnului zilnic: doi miei de un an, fără meteahnă, ca o
ardere de tot continuă. 4 Un miel să-l jertfiţi dimineaţa, iar pe celălalt între cele două seri[a], 5 împreună cu un dar de mâncare: a zecea parte dintr-o efă[b] de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin[c] de ulei de măsline presate. 6 Aceasta este o ardere de tot continuă, instituită la muntele Sinai, de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. 7 Să aduceţi şi o jertfă de băutură dintr-un sfert de hin pentru fiecare miel jertfit. Această jertfă de băutură tare să fie adusă Domnului într-un loc sfânt. 8 Să jertfiţi al doilea miel între cele două seri şi să aduceţi împreună cu el un dar de mâncare şi o jertfă de băutură, ca şi dimineaţa. Aceasta este o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.
Jertfele de Sabat
9 În ziua de Sabat, să aduceţi o jertfă din doi miei de un an, fără meteahnă, un dar de mâncare din două zecimi de efă[d] de făină aleasă, amestecată cu ulei şi o jertfă de băutură. 10 Aceasta este arderea de tot pentru fiecare zi de Sabat, în afară de arderea de tot continuă şi de jertfa de băutură.
Jertfele pentru fiecare lună nouă
11 În prima zi a fiecărei luni, să aduceţi ca ardere de tot Domnului doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an, fără meteahnă. 12 Împreună cu fiecare viţel să aduceţi un dar de mâncare din trei zecimi de efă[e] de făină aleasă, amestecată cu ulei; alături de berbec să aduceţi un dar de mâncare din două zecimi de efă de făină aleasă, amestecată cu ulei; 13 şi alături de fiecare miel să aduceţi un dar de mâncare dintr-o zecime de efă de făină aleasă, amestecată cu ulei. Aceasta este o ardere de tot de o aromă plăcută, o jertfă mistuită de foc pentru Domnul. 14 Să aduceţi şi jertfele de băutură dintr-o jumătate de hin[f] de vin pentru fiecare viţel jertfit, o treime de hin[g] pentru berbec şi un sfert de hin pentru fiecare miel. Aceasta este arderea de tot lunară şi trebuie adusă în fiecare lună din an. 15 În afară de arderea de tot continuă şi jertfa de băutură să mai aduceţi Domnului un ţap ca jertfă pentru păcat.
Paştele şi sărbătoarea Azimelor
16 În a paisprezecea zi a lunii întâi va fi Paştele Domnului, 17 iar în a cincisprezecea zi a acestei luni va fi o sărbătoare; timp de şapte zile să mâncaţi azime. 18 În prima zi să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită. 19 Să aduceţi Domnului ca ardere de tot o jertfă mistuită de foc: doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an, fără meteahnă. 20 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu ulei: trei zecimi de efă alături de fiecare viţel, două zecimi pentru berbec 21 şi o zecime alături de fiecare din cei şapte miei. 22 De asemenea, să aduceţi şi un ţap ca jertfă pentru păcat, ca să se facă ispăşire pentru voi. 23 Să aduceţi toate acestea în afară de arderea de tot de dimineaţă, care este adusă ca ardere de tot continuă. 24 În acest fel să pregătiţi mâncarea zilnic, de-a lungul celor şapte zile; ea va fi folosită la jertfele mistuite de foc de o aromă plăcută Domnului. Acestea să fie aduse în afară de arderea de tot continuă şi jertfa de băutură. 25 În ziua a şaptea să aveţi o adunare sfântă; să nu faceţi nici o muncă obişnuită.
Sărbătoarea Săptămânilor
26 În ziua primelor roade, când veţi aduce Domnului un dar de mâncare din noile roade, în timpul Sărbătorii Săptămânilor, să ţineţi o adunare sfântă şi să nu faceţi nici o muncă obişnuită. 27 Să aduceţi ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului doi viţei, un berbec şi şapte miei de un an. 28 Darul de mâncare să fie adus din făină aleasă, amestecată cu ulei: trei zecimi de efă alături de fiecare viţel, două zecimi pentru berbec 29 şi o zecime alături de fiecare din cei şapte miei. 30 De asemenea, să aduceţi şi un ţap, ca să se facă ispăşire pentru voi. 31 Acestea vor trebui aduse în afară de arderea de tot continuă, darul de mâncare şi jertfele de băutură; ele să fie fără meteahnă.
Psalmul 72
Al lui Solomon[a]
1 Dumnezeule, dă judecăţile Tale regelui
şi dreptatea Ta fiului regelui!
2 Atunci el[b] va judeca cu dreptate pe poporul Tău
şi cu nepărtinire pe sărmanii Tăi.
3 Munţii vor aduce pacea pentru popor
şi tot aşa şi dealurile, prin dreptate[c].
4 El le va face dreptate asupriţilor din popor,
îi va izbăvi pe fiii săracilor
şi îl va zdrobi pe asupritor.
5 El va trăi[d] atâta timp cât va fi soare,
cât va fi lună, din neam în neam.
6 El va fi ca ploaia care coboară peste pământul cosit,
ca ploile repezi, picurând pământul.
7 În zilele lui, cel drept va înflori
şi va fi multă pace, până când nu va mai fi lună.
8 El va domni de la o mare la alta
şi de la râu[e] până la marginile pământului[f].
9 Înaintea lui se vor pleca triburile pustiei,
iar duşmanii lui vor linge ţărâna.
10 Regi din Tarşiş[g] şi din ostroave
se vor întoarce cu daruri;
regi din Şeba şi din Seba
se vor apropia cu ofrande.
11 I se vor închina toţi regii,
toate popoarele îl vor sluji.
12 Căci el îl va scăpa pe săracul care strigă
şi pe sărmanul lipsit de ajutor.
13 Va avea milă de cel umil şi sărac,
şi va scăpa vieţile săracilor.
14 Le va răscumpăra vieţile de la asuprire şi violenţă,
căci sângele lor preţuieşte mult pentru el.
15 Să trăiască!
Să i se dea podoabe din aur de Şeba!
Fie ca oamenii să se roage pentru el totdeauna
şi să-l binecuvânteze în fiecare zi!
16 Să fie belşug de grâne în ţară,
chiar şi pe crestele munţilor!
Să freamăte pomii[h] ca cei din Liban,
iar oamenii din cetăţi să înflorească la fel ca iarba de pe pământ.[i]
17 Să-i rămână numele pe vecie!
Să-i dăinuiască numele cât va fi soare!
Toate neamurile vor fi binecuvântate prin el[j]
şi-l vor numi fericit!
18 Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel,
Singurul Care poate face minuni!
19 Binecuvântat să-I fie slăvitul Nume în veci!
Slava Lui să umple întreg pământul!
Amin! Amin!
20 Aici este sfârşitul rugăciunilor lui David, fiul lui Işai.
Profeţie împotriva Egiptului
19 O profeţie cu privire la Egipt.
„Iată! Domnul călăreşte pe un nor iute,
venind înspre Egipt.
Idolii Egiptului vor tremura în faţa Sa,
iar inima egiptenilor se va topi de spaimă înăuntrul lor.
2 «Îi voi întărâta pe egipteni între ei –
se vor lupta frate cu frate,
semen cu semen,
cetate cu cetate
şi regat cu regat.
3 Duhul egiptenilor va fi golit din ei
şi le voi încurca planurile.
Atunci vor întreba idolii,
duhurile morţilor,
pe cei ce cheamă duhurile morţilor şi pe descântători.
4 Îi voi da pe egipteni în mâinile unui stăpân crud
şi un împărat aspru va stăpâni peste ei“»,
zice Stăpânul, Domnul Oştirilor.
5 Apele mării vor seca
şi râul va seca şi se va usca.
6 Canalele se vor împuţi;
râurile Egiptului se vor goli şi se vor usca,
iar pipirigul şi trestia se vor veşteji.
7 Plantele aflate de-a lungul Nilului
şi cele de la gura lui
şi toate semănăturile de pe malul Nilului se vor usca,
vor dispărea şi nu vor mai exista.
8 Pescarii vor boci şi se vor jeli;
toţi cei ce aruncă undiţa în Nil,
cei ce aruncă năvoadele în apă, toţi vor suferi.
9 Cei ce lucrează cu inul dărăcit
şi ţesătorii de pânză fină îşi vor pierde speranţa.
10 Croitorii vor fi înspăimântaţi,[a]
iar toţi simbriaşii vor fi cu inima întristată.
11 Prinţii din Ţoan nu sunt decât nişte nebuni,
iar sfetnicii înţelepţi ai lui Faraon dau sfaturi proaste.
Cum îndrăzniţi să-i spuneţi lui Faraon:
«Eu sunt urmaş al înţelepţilor,
urmaş al regilor străvechi?»
12 Unde îţi sunt acum înţelepţii
care să-ţi spună şi să-ţi facă cunoscut
ce a plănuit Domnul Oştirilor împotriva Egiptului?
13 Prinţii din Ţoan au înnebunit,
conducătorii din Nof[b] s-au înşelat,
iar căpeteniile triburilor sale
au dus Egiptul în rătăcire.
14 Domnul a răspândit printre ei
un duh de ameţeală;
ei au făcut să se clatine Egiptul în tot ceea ce face,
aşa cum se clatină un om beat când vomită.
15 Nimeni nu va mai putea face ceva pentru Egipt,
nici capul, nici coada, nici ramura de palmier, nici trestia!
16 În ziua aceea egiptenii vor fi ca femeile: vor tremura de frică sub mâna Domnului Oştirilor ridicată asupra lor. 17 Ţara lui Iuda va fi o teroare pentru egipteni; oricine va auzi ceva despre ea se va îngrozi din pricina hotărârii luate de Domnul Oştirilor împotriva lor.
18 În ziua aceea vor fi în ţara Egiptului cinci cetăţi în care se va vorbi limba canaanită şi în care se va jura loialitate Domnului Oştirilor. Una dintre acestea se va numi Cetatea Soarelui[c].
19 Tot în acea zi, chiar în inima ţării Egiptului, se va afla un altar închinat Domnului, iar la hotarul lui, un stâlp închinat Domnului. 20 El va fi un semn şi o mărturie pentru Domnul Oştirilor în Egipt. Când ei vor striga către Domnul din cauza asupritorilor, El le va trimite un salvator şi un apărător care îi va izbăvi. 21 Astfel, El Se va face cunoscut egiptenilor, iar în ziua aceea ei îl vor recunoaşte pe Domnul. Se vor închina cu jertfe şi cu daruri de mâncare, vor face jurăminte Domnului şi le vor împlini. 22 Domnul va lovi Egiptul; îl va lovi, dar îl va vindeca. Ei se vor întoarce la Domnul, iar El va răspunde cererilor lor şi îi va vindeca. 23 În ziua aceea va fi un drum larg din Egipt şi până în Asiria, iar asirienii vor veni în Egipt, şi egiptenii în Asiria. Egiptenii se vor închina împreună cu asirienii.
24 În ziua aceea Israel va fi al treilea popor, împreună cu Egiptul şi Asiria, care va fi o binecuvântare în mijlocul pământului.
25 Domnul Oştirilor îi va binecuvânta, zicând: «Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu, Asiria, lucrarea mâinilor Mele, şi Israel, moştenirea Mea!»“
Profeţie împotriva Egiptului şi a lui Cuş
20 În anul în care conducătorul oştirii, trimis de împăratul Sargon al Asiriei, a venit la Aşdod, l-a asediat şi l-a cucerit, 2 Domnul i-a vorbit lui Isaia, fiul lui Amoţ, astfel: „Du-te, dă-ţi jos sacul de pe tine şi scoate-ţi sandalele din picioare!“ El a făcut întocmai, umblând gol şi desculţ.
3 Domnul a zis: „Aşa cum robul Meu Isaia a umblat gol şi desculţ timp de trei ani, ca un semn şi ca o prevestire împotriva Egiptului şi a lui Cuş[d], 4 tot aşa împăratul Asiriei îi va duce pe egipteni în captivitate, iar pe cuşiţi în exil, atât pe tineri, cât şi pe bătrâni, goi şi desculţi, cu dosul descoperit, spre ruşinea Egiptului. 5 Cei ce şi-au pus nădejdea în Cuş şi s-au mândrit cu Egiptul vor fi înspăimântaţi şi ruşinaţi. 6 În ziua aceea locuitorii de pe ţărmul acesta vor zice: «Iată ce li s-a întâmplat celor în care ne-am pus nădejdea şi la care am fugit după ajutor şi izbăvire dinaintea împăratului Asiriei! Oare cine ne va mai izbăvi acum?»“
1 Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Cristos, către cei care, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos, au primit o credinţă la fel de preţioasă ca a noastră: 2 harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a lui Isus, Domnul nostru!
Chemarea şi alegerea creştinului
3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate lucrurile necesare pentru viaţă şi evlavie, prin cunoaşterea Celui Ce ne-a chemat prin slava şi virtutea Lui. 4 Prin aceste lucruri, El ne-a dăruit promisiunile Lui preţioase şi foarte mari, pentru ca, prin acestea, scăpând de depravarea care este în lume din cauza poftelor, să deveniţi părtaşi ai naturii dumnezeieşti.
5 De aceea, daţi-vă toată silinţa să adăugaţi la credinţa voastră virtutea, la virtute – cunoaşterea, 6 la cunoaştere – înfrânarea, la înfrânare – răbdarea, la răbdare – evlavia, 7 la evlavie – dragostea frăţească, iar la dragostea frăţească – dragostea de oameni. 8 Căci dacă aceste lucruri sunt într-adevăr ale voastre şi abundă printre voi, ele nu vă vor lăsa să fiţi nici ineficienţi, nici neroditori în ce priveşte cunoaşterea Domnului nostru Isus Cristos. 9 Dar cel căruia îi lipsesc aceste lucruri este orb, sau cel puţin miop; a uitat că a primit curăţirea de vechile lui păcate. 10 De aceea, fraţilor, străduiţi-vă chiar mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, pentru că, făcând aceste lucruri, nu vă veţi împiedica niciodată! 11 Căci astfel vă va fi acordată din belşug intrarea în Împărăţia[a] veşnică a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos.
Martori ai slavei lui Cristos
12 De aceea voi fi gata să vă reamintesc întotdeauna aceste lucruri, măcar că le ştiţi şi sunteţi bine fundamentaţi în adevărul pe care-l deţineţi. 13 Dar consider că este drept ca, atâta timp cât sunt în cortul[b] acesta, să vă reîmprospătez memoria, 14 întrucât ştiu că mutarea cortului meu este iminentă, după cum mi-a făcut clar Domnul nostru Isus Cristos. 15 Mă voi strădui deci să vă fac să păstraţi în amintire aceste lucruri şi după plecarea mea.
16 Căci v-am făcut cunoscută puterea şi venirea Domnului nostru Isus Cristos, nu urmând nişte mituri alcătuite cu îndemânare, ci noi am fost martori oculari ai măreţiei Lui. 17 El a primit onoare şi slavă de la Dumnezeu Tatăl, atunci când, din slava sublimă, I s-a adresat un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în Care-Mi găsesc plăcerea!“[c] 18 Noi înşine am auzit acest glas adresându-se din cer, în timp ce eram cu El pe muntele cel sfânt. 19 Şi avem, de asemenea, mesajul profetic demn de încredere, la care bine faceţi că luaţi aminte, pentru că este ca o lampă care luminează într-un loc întunecos, până când zorii şi steaua de dimineaţă vor răsări în inimile voastre. 20 Înainte de toate, trebuie să ştiţi că nici o profeţie din Scriptură nu s-a născut din propria imaginaţie[d] a cuiva. 21 Căci nici o profeţie n-a fost adusă vreodată prin voia omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, conduşi de Duhul Sfânt.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.