M’Cheyne Bible Reading Plan

Toiagul lui Aaron înfloreşte

17 Domnul i-a zis lui Moise: ² „Vorbeşte-le israeliţilor şi ia de la ei câte un toiag, ţinând cont de familiile lor, adică douăsprezece toiege de la toţi conducătorii, potrivit familiilor lor. Scrie numele fiecărui om pe toiagul său ³ şi scrie numele lui Aaron pe toiagul lui Levi. Să fie câte un toiag de la fiecare căpetenie a familiei lui. ⁴ Pune-le în Cortul Întâlnirii, înaintea Mărturiei, acolo unde mă întâlnesc cu voi. ⁵ Toiagul bărbatului pe care îl voi alege va înflori; aşa voi pune capăt cârtirilor israeliţilor împotriva voastră.“

⁶ Moise le-a vorbit israeliţilor şi fiecare dintre conducătorii lor i-a dat toiagul, câte unul de fiecare conducător, potrivit familiilor lor, adică douăsprezece toiege; toiagul lui Aaron era între ale lor. ⁷ Moise a pus toiegele înaintea Domnului, în Cortul Mărturiei.

⁸ A doua zi Moise a intrat în Cortul Mărturiei şi iată că toiagul lui Aaron, al casei lui Levi, înverzise, înmugurise, înflorise şi avea migdale coapte. ⁹ Atunci Moise a luat dinaintea Domnului toate toiegele şi le-a adus înaintea tuturor israeliţilor. Ei s-au uitat şi fiecare şi-a luat toiagul.

¹⁰ Domnul i-a zis lui Moise: „Pune înapoi toiagul lui Aaron înaintea Mărturiei; să fie păstrat ca un semn pentru răzvrătiţi ca să se pună astfel capăt cârtirilor lor împotriva Mea şi să nu moară.“ ¹¹ Moise a făcut întocmai; el a făcut aşa cum i-a poruncit Domnul.

¹² Israeliţii i-au zis lui Moise: „Iată că murim; pierim, pierim cu toţii! ¹³ Oricine se apropie de Tabernaculul Domnului moare. Vom muri oare toţi?“

Reglementări cu privire la responsabilitatea preoţilor şi a leviţilor

18 Domnul i-a zis lui Aaron: „Tu, fiii tăi şi familia tatălui tău împreună cu tine, veţi purta responsabilitatea pentru vina legată de Lăcaş, dar numai tu şi fiii tăi veţi purta responsabilitatea pentru vina legată de preoţie. ² De asemenea, ia cu tine pe fraţii tăi din seminţia lui Levi, seminţia tatălui tău, pentru ca ei să fie împreună cu tine şi să slujească, în timp ce tu şi fiii tăi sunteţi înaintea Cortului Mărturiei. ³ Să fie responsabili cu lucrurile de care tu ai nevoie şi să aibă în grijă tot Cortul. Să nu se apropie nici de uneltele Lăcaşului, nici de altar, pentru că altfel şi ei şi tu veţi muri. ⁴ Ei să fie alături de tine şi să supravegheze tot ce se face la Cortul Întâlnirii, toată slujirea de la Cort; nici un străin^[a] să nu se apropie de voi.

⁵ Voi înşivă să împliniţi cele privitoare la slujirea de la Lăcaş şi de la altar pentru ca mânia Mea să nu mai vină niciodată peste israeliţi. ⁶ Iată că i-am luat pe leviţi, fraţii voştri, dintre israeliţi; ei sunt ai voştri ca un dar oferit Domnului şi ei vor împlini slujirea de la Cortul Întâlnirii. ⁷ Dar tu şi fiii tăi împreună cu tine să vă împliniţi datoriile preoţeşti, având grijă de tot ce ţine de altar şi de tot ce este dincolo de draperie. Vă dau preoţia ca un dar; străinul care se va apropia să fie omorât.“

Partea ce le revine preoţilor

⁸ Domnul i-a zis lui Aaron: „Iată, Eu Însumi ţi-am dat responsabilitatea pentru jertfele care-Mi sunt aduse, toate lucrurile sfinte ale israeliţilor; ţi le-am dat ţie şi fiilor tăi, ca parte a voastră, printr-o poruncă veşnică. ⁹ Iată ce va fi al tău din lucrurile preasfinte, care nu sunt mistuite de foc: orice jertfă pe care ei Mi-o aduc ca dar de mâncare, ca jertfă pentru păcat sau ca jertfă pentru vină, lucrurile acestea preasfinte să fie ale tale şi ale fiilor tăi. ¹⁰ Să le mâncaţi într-un loc preasfânt; fiecare bărbat să le mănânce. Să fie sfinte pentru voi.

¹¹ De asemenea, ţi-am mai dat fiecare jertfă adusă ca dar din toate jertfele legănate ale israeliţilor; ţi le-am dat ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale printr-o poruncă veşnică. Toţi aceia din familia ta care sunt curaţi le vor putea mânca.

¹² Tot ce este mai bun din ulei, din vin şi din grâne, rodul ales pe care ei îl dau Domnului, ţi l-am dat ţie. ¹³ Primele roade din tot ce este în ţara lor, pe care le aduc Domnului, să fie ale tale. Cel curat din familia ta va putea să mănânce.

¹⁴ Tot ce este pus deoparte^[b] în Israel să fie al tău. ¹⁵ Întâiul născut al oricărei făpturi pe care ei îl aduc Domnului, fie om sau animal, să fie al tău. Totuşi, atât pe întâiul născut al omului, cât şi pe întâiul născut al animalelor necurate va trebui să-l răscumperi. ¹⁶ Preţul lor de răscumpărare, pus celor de la o lună în sus, să fie de cinci şecheli^[c] de argint după şechelul Lăcaşului^[d] (adică douăzeci de ghere).

¹⁷ Dar pe întâiul născut al vacii, al oii sau al caprei să nu-l răscumperi; ei sunt sfinţi. Să le stropeşti sângele pe altar şi să le arzi grăsimea ca o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. ¹⁸ Carnea lor să fie a ta aşa cum este al tău pieptul jertfei legănate şi spata dreaptă. ¹⁹ Toate jertfele sfinte, pe care israeliţii le aduc Domnului, ţi le-am dat ţie, fiilor tăi şi fiicelor tale printr-o poruncă veşnică; este un legământ al sării^[e], un legământ veşnic înaintea Domnului pentru tine şi urmaşii tăi.“

²⁰ Apoi Domnul i-a zis lui Aaron: „Să nu ai nici o moştenire în ţara lor, să nu ai nici o parte între ei; Eu sunt partea ta şi moştenirea ta între israeliţi. ²¹ Leviţilor le-am dat fiecare zeciuială din Israel ca o moştenire pentru slujirea pe care o fac, slujirea de la Cortul Întâlnirii. ²² De acum înainte israeliţii să nu se mai apropie de Cortul Întâlnirii ca să nu se facă vinovaţi şi să moară. ²³ Doar leviţii să împlinească slujirea de la Cortul Întâlnirii şi să fie responsabili pentru vina lor. Ei să nu aibă nici o moştenire între israeliţi; aceasta să fie o poruncă veşnică pentru toate generaţiile. ²⁴ Căci zeciuielile israeliţilor, pe care ei le aduc ca jertfă prin ridicare Domnului, le-am dat leviţilor. De aceea am spus despre ei că nu vor avea nici o moştenire între israeliţi.“

²⁵ După aceea, Domnul i-a vorbit lui Moise: ²⁶ „Să le spui leviţilor: «Când primiţi zeciuiala de la israeliţi, pe care

v-am dat-o de la ei ca parte a voastră, să aduceţi din ea o jertfă prin ridicare pentru Domnul, o zeciuială din zeciuială. ²⁷ Ea să fie considerată un dar din partea voastră, la fel ca şi grânele din aria de treierat şi ca abundenţa ce curge din teasc. ²⁸ Aşadar, să aduceţi Domnului o jertfă prin ridicare din toate zeciuielile pe care le primiţi de la israeliţi; să daţi din ele o jertfă Domnului şi să o lăsaţi preotului Aaron. ²⁹ Din toate darurile voastre, pe care le aduceţi Domnului din jertfele prin ridicare, cea mai bună parte din ele este partea ce trebuie pusă deoparte.»

³⁰ Să le mai spui: «După ce veţi aduce ca jertfă prin ridicare cea mai bună parte din ea, partea care a rămas să le fie considerată leviţilor ca venitul de la aria de treierat şi ca venitul de la teasc. ³¹ O puteţi mânca în orice loc, voi şi familiile voastre, pentru că este plata voastră pentru slujirea în Cortul Întâlnirii. ³² Nu vă veţi face vinovaţi de nici un păcat din cauza ei atunci când veţi aduce prin ridicare cea mai bună parte din ea. Dar aveţi grijă să nu profanaţi darurile sfinte ale israeliţilor pentru că altfel veţi muri.»“

Psalmul 55

Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un maschil^[a] al lui David.

Semnul lui Emanuel

7 În perioada când Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Uzia, era rege peste Iuda, Reţin, regele Aramului, împreună cu Pekah, fiul lui Remalia şi rege peste Israel, au asediat Ierusalimul, dar n-au reuşit să-l cucerească. ² Când Casa lui David a aflat că Aram s-a aliat cu Efraim^[a], inima lui Ahaz şi a poporului său a început să tremure aşa cum tremură copacii din pădure din pricina vântului. ³ Atunci Domnul i-a zis lui Isaia:

– Du-te împreună cu fiul tău Şear-Iaşub^[b] ca să-l întâlneşti pe Ahaz, la capătul canalului de apă al Iazului de Sus, pe drumul către Ogorul Spălătorului ⁴ şi spune-i: „Fii cu băgare de seamă, stai liniştit şi nu te teme! Nu te lăsa copleşit din cauza acestor doi tăciuni fumegânzi, din cauza mâniei aprige a lui Reţin, a lui Aram şi a fiului lui Remalia. ⁵ Într-adevăr, Aram, împreună cu Efraim şi cu fiul lui Remalia, uneltesc împotriva ta, zicând: ⁶ «Să atacăm Iuda, s-o sfâşiem şi s-o împărţim între noi, iar pe fiul lui Tabeel să-l punem rege peste ea!» ⁷ Stăpânul Domn însă spune astfel:

¹⁰ Domnul i-a vorbit lui Ahaz din nou:

¹¹ – Cere-I Domnului, Dumnezeul tău, un semn, fie acesta în adâncimile Locuinţei Morţilor, fie în înălţimile cerului.

¹² Dar Ahaz a răspuns:

– Nu voi cere! Nu-L voi pune la încercare pe Domnul!

¹³ Atunci Isaia a zis:

– Ascultă dar, Casă a lui David! Nu vă ajunge că încercaţi răbdarea oamenilor? O veţi încerca şi pe a Dumnezeului meu? ¹⁴ De aceea Însuşi Stăpânul vă va da un semn. Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi îi va pune numele Emanuel^[c]. ¹⁵ El va mânca smântână şi miere până va şti cum să respingă răul şi să aleagă binele.^[d]

¹⁶ Dar, înainte de a şti copilul cum să respingă răul şi să aleagă binele, ţara celor doi regi de care te temi va fi pustiită. ¹⁷ Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa ta vremuri cum n-au mai fost din perioada când Efraim s-a despărţit de Iuda – El îl va aduce pe împăratul Asiriei.

1 Iacov, rob al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care sunt împrăştiate^[a] printre neamuri: salutări!

Încercări şi ispite

² Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie atunci când vă confruntaţi cu felurite încercări, ³ căci ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare. ⁴ Dar răbdarea trebuie să-şi ducă la desăvârşire lucrarea, ca să fiţi desăvârşiţi şi întregi, fără să vă lipsească nimic. ⁵ Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, Care dă tuturor cu generozitate şi fără să mustre, şi ea îi va fi dată. ⁶ Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască, căci cel ce se îndoieşte este ca valul mării, purtat de vânt şi dus încoace şi încolo. ⁷ Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul, ⁸ fiindcă este un om nehotărât şi nestatornic în toate căile lui.

⁹ Fratele care are o situaţie umilă să se laude cu înălţarea lui. ¹⁰ Cel bogat însă să se laude cu smerirea lui, pentru că va trece ca floarea ierbii. ¹¹ Soarele răsare cu căldura lui arzătoare şi usucă iarba; floarea ei cade şi frumuseţea ei piere. Aşa se va veşteji şi cel bogat în umbletele lui.

¹² Ferice de omul care rabdă încercarea! Căci, după ce a trecut încercarea, va primi cununa vieţii, pe care a promis-o Dumnezeu^[b] celor ce-L iubesc. ¹³ Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu!“ Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi El nu ispiteşte pe nimeni. ¹⁴ Ci fiecare este ispitit atunci când este atras de propria lui poftă şi momit. ¹⁵ Atunci pofta concepe dând naştere la păcat, iar păcatul, o dată înfăptuit, dă naştere la moarte.

¹⁶ Nu vă lăsaţi duşi în rătăcire, fraţii mei preaiubiţi! ¹⁷ Orice dăruire generoasă şi orice dar desăvârşit este de sus, coborând de la Tatăl luminilor, la Care nu există schimbare sau umbră din pricina mutării^[c]. ¹⁸ El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, după voia Lui, ca să fim un fel de prim rod între făpturile Lui.

Împlinitori ai Cuvântului

¹⁹ Fraţii mei preaiubiţi, să ştiţi următorul lucru: fiecare om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire şi încet la mânie; ²⁰ căci mânia omului nu lucrează dreptatea lui Dumnezeu. ²¹ De aceea, daţi la o parte orice murdărie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care are putere să vă mântuiască sufletele!

²² Fiţi împlinitori ai Cuvântului şi nu doar ascultători, înşelându-vă singuri! ²³ Căci dacă cineva este un ascultător al Cuvântului, dar nu este şi un împlinitor, atunci el se aseamănă cu un om care-şi priveşte propria faţă într-o oglindă, ²⁴ iar, după ce s-a privit, el pleacă şi uită imediat cum era. ²⁵ Însă, cel ce se opreşte să privească în Legea desăvârşită – Legea libertăţii – şi perseverează în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor prin fapte, acela va fi fericit^[d] în lucrarea lui.

²⁶ Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi ţine în frâu limba, îşi înşală inima, iar religia lui este fără valoare. ²⁷ Religia curată şi nepângărită înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să ai grijă de orfani şi de văduve în necazurile lor şi să te păstrezi neîntinat de lume.