M’Cheyne Bible Reading Plan
Trâmbiţele din argint
10 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Fă două trâmbiţe din argint; să le faci din argint bătut şi să le foloseşti pentru chemarea adunării şi pentru pornirea taberelor. 3 Când se va suna din ele, toată adunarea să vină înaintea ta, la intrarea în Cortul Întâlnirii. 4 Când se va suna doar dintr-o singură trâmbiţă, să vină la tine doar conducătorii, căpeteniile miilor lui Israel. 5 Când veţi suna alarma, să pornească taberele din partea de răsărit; 6 când veţi suna a doua alarmă, să pornească taberele din partea de sud. Să se sune alarma ori de câte ori pornesc. 7 Când veţi strânge laolaltă adunarea, să sunaţi, dar să nu sunaţi ca la alarmă. 8 Fiii lui Aaron, preoţii, să sune din trâmbiţe; aceasta să fie o poruncă veşnică pentru voi şi pentru urmaşii voştri. 9 Când veţi merge la război în ţara voastră, împotriva duşmanului care vă asupreşte, să sunaţi alarma din trâmbiţe şi Domnul, Dumnezeul vostru, Îşi va aduce aminte de voi şi vă va elibera de duşmanii voştri. 10 De asemenea, în zilele voastre de bucurie, la sărbătorile voastre periodice, să sunaţi din trâmbiţe peste arderile voastre de tot şi peste jertfele de pace[a]; ele vor face ca Domnul, Dumnezeul vostru, să Îşi aducă aminte de voi. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Poporul părăseşte Sinaiul
11 În al doilea an, în luna a doua, în a douăzecea zi a lunii, norul s-a ridicat de pe Tabernaculul Mărturiei. 12 Atunci israeliţii au pornit din pustia Sinai în călătoriile lor; norul s-a aşezat în pustia Paran. 13 Era pentru prima oară când porneau la porunca Domnului dată prin Moise.
14 Steagul taberei lui Iuda a pornit primul, oştire după oştire; Nahşon, fiul lui Aminadab, era peste toată oştirea. 15 Peste oştirea seminţiei lui Isahar era Netanel, fiul lui Ţuar; 16 peste oştirea seminţiei lui Zabulon era Eliab, fiul lui Helon. 17 După ce a fost coborât Tabernaculul, fiii lui Gherşon şi fiii lui Merari au pornit ducând Tabernaculul. 18 Apoi a pornit steagul taberei lui Ruben, oştire după oştire; Eliţur, fiul lui Şedeur era peste toată oştirea. 19 Şelumiel, fiul lui Ţurişadai, era peste seminţia lui Simeon, 20 iar peste oştirea seminţiei lui Gad era Elisaf, fiul lui Deuel.
21 Apoi au pornit chehatiţii, care duceau lucrurile sfinte; Tabernaculul fusese pregătit înainte ca ei să sosească. 22 Apoi a pornit steagul taberei fiilor lui Efraim, oştire după oştire; Elişama, fiul lui Amihud era peste toată oştirea. 23 Gamaliel, fiul lui Pedahţur, era peste oştirea seminţiei lui Manase, 24 iar Abidan, fiul lui Ghidoni, era peste oştirea seminţiei lui Beniamin.
25 Apoi a pornit steagul taberei lui Dan, care forma ariergarda tuturor taberelor, oştire după oştire; Ahiezer, fiul lui Amişadai, era peste toată oştirea. 26 Paghiel, fiul lui Ocran, era peste toată oştirea seminţiei lui Aşer, 27 iar peste oştirea seminţiei lui Neftali era Ahira, fiul lui Enan. 28 Aceasta a fost ordinea de marş a israeliţilor când au pornit oştire după oştire.
29 Moise i-a zis lui Hobab, fiul midianitului Reuel, socrul lui Moise:
– Pornim către locul despre care Domnul a zis: „Vi-l voi da vouă!“ Vino cu noi şi-ţi vom face bine, căci Domnul
i-a promis binele lui Israel.
30 Dar el i-a răspuns:
– Nu, eu nu voi merge, ci mă voi întoarce în ţara mea şi la rudele mele.
31 Moise însă i-a zis:
– Te rog, nu ne părăsi, pentru că tu ştii unde putem să ne aşezăm tabăra în pustie şi astfel vei fi ca ochii pentru noi. 32 Dacă vei merge cu noi, te vom face părtaş la orice bine pe care ni-l va face Domnul.
33 Şi astfel, ei au pornit de la muntele Domnului şi au mers cale de trei zile. Chivotul Legământului cu Domnul a mers înaintea lor cale de trei zile ca să le caute un loc de odihnă. 34 Norul Domnului era peste ei în ziua când au pornit din tabără.
35 Ori de câte ori Chivotul pornea, Moise zicea:
„Ridică-Te, Doamne!
Duşmanii Tăi să fie împrăştiaţi
şi cei ce Te urăsc să fugă dinaintea feţei Tale!“
36 Şi când se oprea să se odihnească, el zicea:
„Întoarce-te, Doamne,
la mulţimea miilor lui Israel!“
Psalmul 46
Pentru dirijor. Al korahiţilor. De cântat în alamot[a]. Un cântec.
1 Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră,
un ajutor Care nu lipseşte niciodată în necaz!
2 De aceea nu ne temem, chiar dacă s-ar clătina pământul
şi s-ar zgudui munţii în inima mărilor,
3 chiar dacă i-ar vui şi i-ar fierbe apele
şi s-ar ridica până acolo încât să se cutremure munţii!Sela
4 Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu,
Locul Sfânt al locuinţelor Celui Preaînalt.
5 Câtă vreme este Dumnezeu în mijlocul ei, ea nu se clatină;
Dumnezeu îi vine în ajutor la fiecare revărsat al zorilor.
6 Neamurile se agită, regatele se clatină;
când Îşi ridică El glasul, pământul se topeşte.
7 Domnul Oştirilor este cu noi,
Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră!Sela
8 Veniţi şi priviţi lucrările Domnului,
prin care El a pustiit pământul!
9 El opreşte războaiele până la capătul lumii,
zdrobeşte arcul, rupe lancea
şi arde în foc carele[b].
10 „Opriţi-vă şi recunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu!
Eu voi fi înălţat printre neamuri,
voi fi înălţat pe pământ!“
11 Domnul Oştirilor este cu noi,
Dumnezeul lui Iacov este întăritura noastră!Sela
Psalmul 47
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Bateţi din palme, toate popoarele!
Strigaţi de bucurie către Dumnezeu!
2 Căci Domnul Preaînalt este înfricoşător;
El este Mare Împărat peste întreg pământul!
3 El ne supune popoarele
şi pune sub picioarele noastre neamurile.
4 El ne alege moştenirea,
mândria lui Iacov, pe care l-a iubit.Sela
5 Dumnezeu s-a înălţat în mijlocul strigătelor de biruinţă,
Domnul s-a înălţat în sunet de corn.
6 Cântaţi-I lui Dumnezeu, cântaţi!
Cântaţi-I Împăratului nostru, cântaţi!
7 Dumnezeu este împăratul întregului pământ:
cântaţi-I un maschil[c]!
8 Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri,
Dumnezeu şade pe tronul Său cel sfânt!
9 Nobilii popoarelor se adună
împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam,
căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile[d] pământului!
El este preaînălţat!
8 O, dacă ai fi fost frate cu mine
şi dacă ai fi fost alăptat de mama mea!
Atunci te-aş fi găsit afară, te-aş fi sărutat
şi nimeni nu m-ar fi dispreţuit!
2 Te-aş fi luat şi te-aş fi condus în casa mamei mele,
care m-a învăţat.
Ţi-aş fi dat să bei vin aromat,
nectar din rodiile mele.
3 Mâna lui stângă să fie sub capul meu
şi cu mâna lui dreaptă să mă îmbrăţişeze!
4 Vă conjur, fiice ale Ierusalimului:
nu stârniţi şi nu treziţi iubirea
până când nu-i va face ei plăcere!
Corul
5 Cine este aceea care apare din pustie
sprijinindu-se de iubitul ei?
Sulamita
Te-am trezit sub măr,
acolo unde mama ta te-a conceput,
acolo unde a suferit durerile pentru a te naşte.
6 Pune-mă ca o pecete pe inima ta
şi asemenea unui semn pe braţul tău!
Fiindcă dragostea este puternică precum moartea,
iar ardoarea[a] ei este de neînduplecat precum Locuinţa Morţilor[b];
flăcările ei sunt flăcări de foc,
flăcări mistuitoare![c]
7 Apele mari nu pot să stingă dragostea,
râurile nu sunt în stare să o înece!
Dacă un om ar dărui
toate bogăţiile din casa lui pentru iubire,
ar fi doar profund dispreţuit![d]
Corul
8 Avem o soră tânără
căreia nu i-au crescut încă sânii.
Ce vom face pentru sora noastră
în ziua când va fi peţită?
9 Dacă este un perete,
vom construi pe el turnuri de argint,
iar dacă este o uşă
o vom închide cu scânduri de cedru!
Sulamita
10 Eu sunt un zid,
iar sânii mei sunt ca nişte turnuri!
Şi astfel am devenit în ochii lui
ca una care i-a adus împlinire![e]
11 Solomon avea o vie in Baal-Hamon;
el a încredinţat-o unor îngrijitori
şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei
o mie de şecheli[f] de argint.
12 Via mea, este a mea şi numai a mea!
Cei o mie de şecheli să-ţi revină ţie, Solomoane,
iar două sute[g] celor ce-i îngrijesc rodul!
Iubitul
13 Tu, care locuieşti în grădini,
însoţită de prieteni,
dă-mi voie să-ţi aud glasul!
Sulamita
14 Aleargă, iubitul meu,
fii asemenea unei gazele
sau asemenea unui pui de cerb
peste munţii înmiresmaţi!
8 Lucrul cel mai important din ceea ce am spus este că avem un astfel de Mare Preot, Care S-a aşezat la dreapta tronului Măreţiei, în ceruri, 2 slujitor în Locul Sfânt şi în adevăratul Cort, ridicat de Domnul, nu de oameni. 3 Fiecare preot este desemnat să aducă atât daruri, cât şi jertfe. Astfel, a trebuit ca şi Acesta să aibă ceva să aducă. 4 Aşadar, dacă era pe pământ, atunci nu mai era preot, întrucât există preoţi care aduc daruri potrivit cu Legea. 5 Ei slujesc într-un sanctuar care este o copie şi o umbră a celui ceresc – aşa cum i-a fost arătat lui Moise atunci când urma să ridice cortul. Lui i-a spus: „Vezi să faci totul după modelul care ţi-a fost arătat pe munte!“[a] 6 Însă acum El a obţinut o lucrare mult mai deosebită, în aceeaşi măsură în care şi legământul pe care El îl mijloceşte este mai bun, legământ care a fost dat ca o lege, bazat pe promisiuni mai bune.
7 Dacă primul legământ ar fi fost fără cusur, atunci nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea. 8 Dar El i-a acuzat, zicând:
„Iată, vin zile, zice Domnul,
când voi încheia cu Casa lui Israel
şi cu Casa lui Iuda
un nou legământ,
9 nu ca legământul pe care l-am încheiat cu strămoşii lor,
în ziua când i-am luat de mână
ca să-i scot din Egipt;
pentru că n-au rămas în legământul Meu,
nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul.
10 Ci acesta este legământul pe care-l voi încheia cu Casa lui Israel,
după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în mintea lor
şi le voi scrie în inimile lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.
11 Şi nici unul nu va mai învăţa pe semenul
sau pe fratele său, zicând: «Cunoaşte-L pe Domnul!»,
pentru că toţi Mă vor cunoaşte,
de la cel mai mic până la cel mai mare,
12 căci voi fi îndurător în ce priveşte fărădelegile lor
şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor.“[b]
13 Vorbind despre un nou legământ, l-a făcut pe primul învechit, iar ceea ce este învechit şi îmbătrânit va dispărea în curând.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.