M’Cheyne Bible Reading Plan
Daruri suplimentare diferitelor jertfe
15 Domnul i-a zis lui Moise: 2 „Spune-le israeliţilor: «Când veţi intra în ţara în care veţi locui, pe care v-o voi da, 3 şi veţi aduce Domnului o jertfă mistuită de foc – fie o ardere de tot, fie o jertfă pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau un dar de bunăvoie sau o jertfă cu ocazia sărbătorilor periodice – ca să faceţi din cirezile sau turmele voastre o aromă plăcută Domnului, 4 cel care va aduce Domnului o astfel de jertfă va trebui să aducă şi un dar de mâncare dintr-o zecime de efă[a] de făină aleasă, amestecată cu un sfert de hin[b] de ulei. 5 Pentru fiecare miel adus ca jertfă sau ca ardere de tot, să aducă şi un sfert de hin de vin ca jertfă de băutură. 6 Pentru fiecare berbec să aducă şi un dar de mâncare din două zecimi de efă[c] de făină aleasă, amestecată cu o treime de hin[d] de ulei, 7 şi o jertfă de băutură dintr-o treime de hin de vin, de o aromă plăcută Domnului. 8 Când vor aduce un bou ca jertfă sau ca ardere de tot pentru împlinirea unui jurământ deosebit sau ca jertfă de pace[e] în cinstea Domnului, 9 să aducă împreună cu boul un dar de mâncare din trei zecimi de efă[f] de făină aleasă, amestecată cu o jumătate de hin[g] de ulei 10 şi o jertfă de băutură din jumătate de hin de vin ca jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului.
11 Aşa să se facă pentru fiecare bou sau berbec sau pentru fiecare dintre miei sau iezi. 12 Aşa să se facă pentru fiecare în parte, oricare ar fi numărul lor.
13 Aşa să facă orice băştinaş care îşi va aduce jertfa mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului. 14 Dacă vreun străin care locuieşte cu voi sau care se naşte printre voi de-a lungul generaţiilor, va dori să aducă o jertfă mistuită de foc de o aromă plăcută Domnului, el va trebui să facă aşa cum faceţi voi. 15 Să fie o singură poruncă pentru toată adunarea, atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte printre voi, o poruncă veşnică pentru toate generaţiile; şi voi şi străinul veţi fi la fel înaintea Domnului. 16 Să fie aceeaşi lege şi aceeaşi poruncă atât pentru voi, cât şi pentru străinul care locuieşte cu voi.»“
17 Domnul i-a zis lui Moise: 18 „Spune-le israeliţilor: «După ce veţi ajunge în ţara în care vă duc, 19 când veţi mânca din pâinea ţării, să aduceţi Domnului o jertfă prin ridicare. 20 Din prima parte a aluatului să aduceţi o turtă ca jertfă prin ridicare; să o aduceţi aşa cum aduceţi o jertfă prin ridicare din aria de treierat. 21 În toate generaţiile să aduceţi Domnului această jertfă din prima parte a aluatului vostru.
Jertfe pentru păcatul fără voie
22 Dacă păcătuiţi fără voie, neîmplinind toate aceste porunci pe care Domnul i le-a spus lui Moise 23 – tot ce v-a poruncit Domnul prin Moise, din ziua în care Domnul v-a dat porunci şi până acum, tot ce v-a spus de-a lungul generaţiilor – 24 deci dacă adunarea a păcătuit fără voie, fără să-şi dea seama, atunci toată adunarea să aducă un viţel ca ardere de tot de o aromă plăcută Domnului, împreună cu un dar de mâncare potrivit poruncii şi un ţap ca jertfă pentru păcat. 25 Preotul să facă ispăşire pentru toată adunarea israeliţilor şi ei vor fi iertaţi; căci au păcătuit fără voie şi şi-au adus atât jertfa, adică jertfa mistuită de foc pentru Domnul, cât şi jertfa de ispăşire înaintea Domnului pentru păcatul pe care l-au săvârşit. 26 Toată adunarea israeliţilor va fi iertată, atât ei, cât şi străinii care locuiesc în mijlocul lor, pentru că tot poporul a păcătuit fără voie.
27 Dacă cineva păcătuieşte fără voie, să aducă o capră de un an ca jertfă pentru păcat. 28 Preotul să facă ispăşire înaintea Domnului pentru cel care a păcătuit fără voie şi după ce va face ispăşire pentru el, va fi iertat. 29 Să fie aceeaşi lege pentru toţi aceia care păcătuiesc fără voie, atât pentru băştinaşul dintre israeliţi, cât şi pentru străinul care locuieşte în mijlocul lor.
30 Însă cel ce păcătuieşte cu voie[h] – indiferent dacă este băştinaş sau străin – Îl huleşte pe Domnul; omul acela va trebui să fie nimicit din mijlocul poporului. 31 Fiindcă a dispreţuit Cuvântul Domnului şi a încălcat porunca Lui, omul acela să fie nimicit pe deplin şi să-şi poarte vina.»“
Pedeapsa pentru călcarea Sabatului
32 În timp ce israeliţii erau în pustie, au găsit un om adunând vreascuri în ziua de Sabat. 33 Cei care-l găsiseră adunând vreascuri l-au adus înaintea lui Moise, a lui Aaron şi a întregii adunări. 34 Pentru că încă nu era clar ce trebuie să i se facă, l-au pus sub pază. 35 Domnul i-a zis lui Moise: „Omul acela să fie omorât; toată adunarea să-l omoare cu pietre în afara taberei.“ 36 Toată adunarea l-a dus în afara taberei şi l-a omorât cu pietre, aşa cum i-a poruncit Domnul lui Moise.
Ciucurii de la veşminte
37 Domnul i-a zis lui Moise: 38 „Spune-le israeliţilor să-şi facă ciucuri la colţurile hainelor în fiecare generaţie şi să pună un şnur albastru pe ciucurele de la fiecare colţ. 39 Când veţi avea ciucurii aceştia, să vă uitaţi la ei şi să vă aduceţi aminte de toate poruncile Domnului ca să le puteţi împlini; şi astfel nu veţi mai umbla după poftele inimilor voastre şi ale ochilor voştri prin care comiteţi adulter. 40 Aşa vă veţi aduce aminte să împliniţi toate poruncile Mele şi veţi fi sfinţi pentru Dumnezeul vostru. 41 Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, Care v-am scos din ţara Egiptului ca să fiu Dumnezeul vostru: Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.“
Psalmul 51
Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta!
În bunăvoinţa Ta cea mare, şterge nelegiuirile mele!
2 Spală-mă de vina mea
şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc nelegiuirile
şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
şi am făcut ceea ce este rău înaintea Ta,
aşa că Tu eşti găsit drept când vorbeşti
şi eşti fără pată când judeci.
5 Iată că sunt născut în nelegiuire,
în păcat m-a zămislit mama mea.
6 Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei;[a]
fă-mi deci cunoscută înţelepciunea înăuntrul meu.[b]
7 Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat,
spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie,
iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli.
9 Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele,
şterge toate nelegiuirile mele!
10 Zideşte[c] în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu!
11 Nu mă izgoni din prezenţa Ta
şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale;
sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!
13 Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă,
şi păcătoşii se vor întoarce la Tine.
14 Dumnezeule, izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat,
Dumnezeul mântuirii mele,
şi limba mea va cânta dreptatea Ta!
15 Stăpâne, deschide-mi buzele,
iar gura mea va vesti lauda Ta!
16 Dacă Ţi-ar fi plăcut jertfele, Ţi-aş fi adus,
dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot.
17 Jertfa plăcută lui Dumnezeu[d] este un duh zdrobit;
Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă frântă şi mâhnită.
18 În bunăvoinţa Ta, fă bine Sionului
şi construieşte zidurile Ierusalimului!
19 Atunci te vei bucura de jertfe potrivite,
arderi de tot întregi;
atunci se vor aduce viţei pe altarul Tău.
Un cântec despre via Domnului
5 Voi cânta Preaiubitului meu
un cântec despre via Lui:
Iubitul meu avea o vie
pe un deal fertil.
2 A săpat-o, a curăţat-o de pietre
şi a sădit în ea cele mai alese viţe.
I-a zidit un turn de pază
şi i-a săpat un teasc.
Apoi a aşteptat să facă struguri buni,
dar ea a făcut struguri sălbatici[a].
3 «Acum, voi, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda,
judecaţi între Mine şi via Mea.
4 Ce-ar fi trebuit să mai fac viei Mele
şi nu i-am făcut?
De ce a făcut struguri sălbatici
când Eu am aşteptat să facă struguri buni?
5 Acum vă voi spune
ce voi face cu via Mea:
îi voi da la o parte gardul
şi ea va fi nimicită;
îi voi dărâma zidul
şi ea va fi călcată-n picioare.
6 O voi preface într-o pustie;
nu va mai fi curăţată, nici săpată
şi în ea vor creşte spini şi mărăcini.
De asemenea, voi porunci norilor
să nu mai dea ploaie peste ea.»
7 Via Domnului Oştirilor
este Casa lui Israel,
iar bărbaţii din Iuda
sunt grădina desfătării Sale.
El se aştepta la judecată dreaptă,
dar, când colo, iată vărsare de sânge;
se aştepta la dreptate,
dar, când colo, iată strigăt de durere.
Păcatul lui Iuda şi condamnarea lui
8 Vai de voi, cei ce înşiraţi casă după casă
şi uniţi ogor lângă ogor,
până nu mai rămâne loc
şi trăiţi singuri în ţară.
9 Domnul Oştirilor a jurat în auzul meu:
«Cu siguranţă, multe case vor fi pustiite,
case mari şi frumoase, în care nu va mai sta nimeni.
10 O vie de zece iugăre[b] va da doar un bat[c],
un homer[d] de sămânţă nu va da decât o efă[e].»
11 Vai de cei ce se trezesc dimineaţa devreme
ca să alerge după băutură!
Vai de cei ce stau până noaptea târziu,
ca să se înfierbânte de vin!
12 Vai de cei care benchetuiesc cu lira şi cu harfa,
cu tamburina, flautul şi vinul,
dar nu ţin seama de faptele Domnului,
nu iau în considerare lucrarea mâinilor Sale!
13 Şi astfel poporul Meu va merge în captivitate
din lipsă de cunoştinţă;
nobilii lor vor muri de foame
şi mulţimea lor se va usca de sete.
14 De aceea Locuinţa Morţilor[f] şi-a mărit pofta
şi şi-a deschis gura peste măsură.
Nobilimea lui Iuda şi mulţimea lui vor coborî în ea
cu toţi gălăgioşii şi oamenii veseli.
15 Omul va fi trântit, fiecare va fi umilit
şi privirile trufaşe vor fi smerite.
16 Dar Domnul Oştirilor va fi înălţat prin judecată
şi Dumnezeul cel Sfânt Se va arăta sfânt prin dreptate.
17 Atunci mieii vor paşte ca pe păşunea lor,
vor mânca[g] printre dărâmăturile bogaţilor.
18 Vai de cei ce trag nedreptatea cu funiile deşertăciunii
şi păcatul – cum ar trage frânghiile de la car,
19 de cei ce zic: «Să se grăbească,
să-Şi facă repede lucrarea
ca s-o vedem!
Să se împlinească planul Sfântului lui Israel,
ca noi să-l cunoaştem!»
20 Vai de cei ce numesc răul bine,
şi binele rău,
întunericul lumină,
şi lumina întuneric,
amărăciunea dulceaţă,
şi dulceaţa amărăciune!
21 Vai de cei ce se cred înţelepţi
şi de cei ce se consideră isteţi!
22 Vai de cei ce sunt eroi la băut vin
şi de neîntrecut la amestecat băuturi tari,
23 care pentru mită îl achită pe cel vinovat,
şi-l lipsesc de dreptate pe cel nevinovat!
24 De aceea, aşa cum limba focului arde miriştea
şi aşa cum iarba uscată piere în flăcări,
tot aşa le va putrezi şi lor rădăcina,
iar floarea li se va risipi ca ţărâna,
pentru că au respins Legea Domnului Oştirilor
şi au dispreţuit Cuvântul Sfântului lui Israel.
25 De aceea mânia Domnului se aprinde împotriva poporului Său.
El Îşi ridică mâna împotriva lor şi-i zdrobeşte.
Munţii se clatină
şi trupurile moarte sunt ca gunoiul pe drumuri.
Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit,
iar mâna Sa este încă întinsă.
26 El ridică un steag neamurilor de departe
şi fluieră pentru cei de la marginile pământului.
Şi iată-le că vin iute şi la timp.
27 Nici una dintre ele nu e obosită şi nici nu se împiedică[h];
nici una nu aţipeşte şi nici nu doarme;
nici o cingătoare nu este desfăcută de la brâu
şi nici o curea de la sandală nu este ruptă.
28 Săgeţile le sunt ascuţite,
toate arcurile le sunt încordate;
copitele cailor lor sunt ca de cremene
şi roţile carelor lor sunt ca vârtejul.
29 Răcnetul lor e ca al unui leu,
răcnesc ca nişte lei tineri.
Mârâie şi îşi prind prada
pe care o iau cu ei şi nimeni n-o mai poate scăpa.
30 În ziua aceea neamurile vor răcni asupra lui,
aşa cum vuieşte marea.
Dacă cineva se va uita la ţară,
va vedea numai întuneric şi necaz;
chiar şi lumina va fi ascunsă de nori.“
Dumnezeu Îşi disciplinează fiii
12 De aceea, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica şi păcatul care ne prinde atât de strâns şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte. 2 Să ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu! 3 Gândiţi-vă cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.
4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului 5 şi aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii:
„Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului,
nu te descuraja când eşti mustrat de El,
6 pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte
şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.“[a]
7 Răbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui? 8 Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii! 9 Mai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim? 10 Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui. 11 Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.
12 De aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi! 13 „Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“[b], pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!
14 Urmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul! 15 Fiţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere, iar prin el mulţi să se pângărească! 16 Fiţi atenţi ca nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc, ca Esau, care, pentru o mâncare, şi-a vândut drepturile de întâi născut. 17 Voi ştiţi că, mai târziu, când a vrut să-şi moştenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăinţă.
18 Căci n-aţi venit la un munte care poate fi atins şi care este cuprins de foc; n-aţi venit la întuneric, negură şi furtună, 19 nici la sunet de trâmbiţă şi la un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, – 20 pentru că n-au putut îndura porunca dată, şi anume: „Chiar dacă un animal atinge muntele, trebuie să fie omorât cu pietre!“[c]; 21 priveliştea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat şi tremur!“[d] – 22 ci aţi venit la muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, la miile de îngeri adunaţi pentru sărbătoare, 23 la Biserica întâilor născuţi scrişi în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile desăvârşite ale celor drepţi, 24 la Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, şi la sângele stropit, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
25 Aveţi grijă să nu-L respingeţi pe Cel Ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat aceia care n-au vrut să-l asculte pe cel ce le-a adus mesajul divin pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ni-l aduce din ceruri! 26 Atunci glasul Lui a clătinat pământul, dar acum a promis că: „Voi clătina încă o dată, nu numai pământul, ci şi cerul.“[e] 27 Cuvintele „încă o dată“ arată înlăturarea a ceea ce poate fi clătinat, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână ceea ce nu poate fi clătinat. 28 De aceea, întrucât primim o Împărăţie care nu poate fi clătinată, să mulţumim şi să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod care-I este plăcut, cu reverenţă şi frică, 29 pentru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“[f].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.