Chronological

DOMNIA LUI SAUL

Capitolele 13—31. Osea 13:11.

Războiul cu filistenii

13 Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani peste Israel. ² Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea^(A) lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui. ³ Ionatan a bătut tabăra^(B) filistenilor care era la Gheba, şi filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbiţa prin toată ţara, zicând: „Să audă evreii lucrul acesta!” ⁴ Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut tabăra filistenilor şi Israel s-a făcut urât filistenilor”. Şi poporul a fost adunat la Saul, în Ghilgal. ⁵ Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care şi şase mii de călăreţi şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărât la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven. ⁶ Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtoare, căci erau strânşi de aproape, şi s-au ascuns^(C) în peşteri, în tufişuri, în stânci, în turnuri şi în gropile pentru apă. ⁷ Unii evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad şi Galaad. Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de lângă el tremura. ⁸ A aşteptat^(D) şapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lângă Saul. ⁹ Atunci, Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea-de-tot şi jertfele de mulţumire.” Şi a jertfit arderea-de-tot. ¹⁰ Pe când sfârşea de adus arderea-de-tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine. ¹¹ Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăştie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt strânşi la Micmaş, ¹² mi-am zis: ‘Filistenii se vor pogorî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m-am rugat Domnului!’ Atunci am îndrăznit şi am adus arderea-de-tot.” ¹³ Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun^(E) şi n-ai păzit^(F) porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel, ¹⁴ dar, acum^(G), domnia ta nu va dăinui. Domnul^(H) Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul. ¹⁵ Apoi, Samuel s-a sculat şi s-a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape^(I) şase sute de oameni. ¹⁶ Saul, fiul său Ionatan şi poporul care se afla cu ei se aşezaseră la Gheba lui Beniamin, şi filistenii tăbărau la Micmaş. ¹⁷ Din tabăra filistenilor au ieşit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra^(J), spre ţara Şual, ¹⁸ alta a luat drumul spre Bet-Horon^(K) şi a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim^(L), înspre pustie.” ¹⁹ În toată ţara lui Israel nu^(M) se găsea niciun fierar, căci filistenii ziseră: „Să împiedicăm pe evrei să-şi facă săbii sau suliţe.” ²⁰ Şi fiecare om din Israel se pogora la filisteni ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa, ²¹ când se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vârf ţepuşului cu care mâna boii. ²² Şi aşa s-a întâmplat că, în ziua luptei, nu^(N) era nici sabie, nici suliţă în mâinile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decât Saul şi fiul său Ionatan. ²³ O ceată^(O) de filisteni a venit şi s-a aşezat la trecătoarea Micmaşului.

Vitejia lui Ionatan

14 Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja filistenilor, care este dincolo de locul acesta.” Şi n-a spus nimic tatălui său. ² Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase^(P) sute de oameni. ³ Ahia^(Q), fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod^(R), fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta^(S) efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s-a dus. ⁴ Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja^(T) filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt, Sene. ⁵ Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celălalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba. ⁶ Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire^(U) printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” ⁷ Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” ⁸ „Ei bine, a zis Ionatan, haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor! ⁹ Dacă ne vor zice: ‘Opriţi-vă până vom veni noi la voi!’ vom rămâne pe loc şi nu ne vom sui la ei. ¹⁰ Dar, dacă vor zice: ‘Suiţi-vă la noi!’ ne vom sui, căci Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta^(V) să ne fie semnul.” ¹¹ S-au arătat amândoi străjii filistenilor, şi filistenii au zis: „Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns.” ¹² Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.” Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel.” ¹³ Şi Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui. ¹⁴ În această primă înfrângere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ. ¹⁵ A intrat groaza^(W) în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii^(X) s-au înspăimântat; ţara s-a îngrozit. Era groaza^(Y) lui Dumnezeu. ¹⁶ Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge^(Z) în toate părţile. ¹⁷ Atunci, Saul a zis a poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.” Au numărat, şi iată că lipseau Ionatan şi cel ce-i purta armele. ¹⁸ Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!” (Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.) ¹⁹ Pe când vorbea^(AA) Saul cu preotul, zarva în tabăra filistenilor se făcea tot mai mare, şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mâna!” ²⁰ Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s-au strâns şi au înaintat până la locul luptei, şi filistenii au întors^(AB) sabia unii împotriva altora şi învălmăşeala era nespus de mare. ²¹ Evreii care erau mai dinainte la filisteni şi care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi s-au unit cu israeliţii care erau cu Saul şi Ionatan. ²² Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră^(AC) în muntele lui Efraim, aflând că filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie. ²³ Domnul a izbăvit pe Israel în ziua^(AD) aceea, şi lupta s-a întins până dincolo^(AE) de Bet-Aven.

Ionatan, în primejdie

²⁴ Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure^(AF) zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!” Şi nimeni nu mâncase. ²⁵ Tot^(AG) poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere^(AH) pe faţa pământului. ²⁶ Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând, dar niciunul n-a dus miere la gură, căci poporul ţinea jurământul. ²⁷ Ionatan nu ştia de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere şi a dus mâna la gură, şi ochii i s-au luminat. ²⁸ Atunci, cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure zicând: ‘Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!’ ” Şi poporul era sleit de puteri. ²⁹ Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! ³⁰ Negreşit, dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?” ³¹ În ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaş până la Aialon. Poporul era foarte obosit ³² şi s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pământ şi i-a mâncat cu^(AI) sânge cu tot. ³³ Au spus lucrul acesta lui Saul şi i-au zis: „Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire. Rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.” ³⁴ Apoi a adăugat: „Împrăştiaţi-vă printre popor şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul, sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mâncaţi şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mâna, ca să-l junghie pe piatră. ³⁵ Saul a zidit un altar^(AJ) Domnului: acesta a fost cel dintâi altar pe care l-a zidit Domnului. ³⁶ Saul a zis: „Să ne pogorâm în noaptea aceasta după filisteni, să-i jefuim până la lumina zilei şi să nu lăsăm să rămână unul măcar.” Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.” Atunci, preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu”. ³⁷ Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?” Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns^(AK). ³⁸ Saul a zis: „Apropiaţi-vă^(AL) aici toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvârşit păcatul acesta astăzi. ³⁹ Căci, viu^(AM) este Domnul, Izbăvitorul lui Israel, chiar dacă l-ar fi săvârşit fiul meu Ionatan, va muri.” Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns. ⁴⁰ Atunci a zis întregului Israel: „Aşezaţi-vă voi deoparte, şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.” Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.” ⁴¹ Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel arată^(AN) adevărul.” Sorţul^(AO) a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat. ⁴² Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.” Şi sorţul a căzut pe Ionatan. ⁴³ Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi^(AP) ce-ai făcut”. Ionatan i-a spus şi a zis: „Am^(AQ) gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” ⁴⁴ Şi Saul a zis: „Dumnezeu^(AR) să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine dacă^(AS) nu vei muri, Ionatane!” ⁴⁵ Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu^(AT) este Domnul că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.” Astfel, poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte. ⁴⁶ Saul a încetat să mai urmărească pe filisteni, şi filistenii s-au dus acasă.

Războaiele lui Saul şi neamul lui

⁴⁷ După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon^(AU), cu Edom, cu împăraţii din Ţoba^(AV) şi cu filistenii şi, oriîncotro se întorcea, era biruitor. ⁴⁸ S-a arătat viteaz, a bătut^(AW) pe Amalec şi a scăpat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau. ⁴⁹ Fiii^(AX) lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical. ⁵⁰ Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. ⁵¹ Chis^(AY), tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. ⁵² În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva filistenilor, şi, de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua^(AZ) cu el.