Chronological

¹ Doamne, ascultă-mi rugăciunea
şi s-ajungă^(A) strigătul meu până la Tine!
² Nu-mi^(B) ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu!
Pleacă-Ţi^(C) urechea spre mine când strig!
Ascultă-mă degrabă!
³ Căci^(D) zilele mele pier ca fumul
şi oasele^(E) îmi ard ca un tăciune.
⁴ Inima îmi este lovită şi mi se usucă^(F) întocmai ca iarba;
până şi pâinea uit să mi-o mănânc.
⁵ Aşa de mari îmi sunt gemetele,
că mi se lipesc oasele^(G) de carne.
⁶ Semăn^(H) cu pelicanul^(I) din pustie,
sunt ca o cucuvea din dărâmături;
⁷ nu mai pot dormi^(J) şi sunt
ca pasărea singuratică^(K) pe un acoperiş.
⁸ În fiecare zi mă batjocoresc vrăjmaşii mei
şi potrivnicii mei jură^(L) pe^(M) mine în mânia lor.
⁹ Mănânc ţărână în loc de pâine
şi îmi amestec lacrimile cu băutura^(N)
10 din pricina mâniei şi urgiei Tale,
căci Tu m-ai^(O) ridicat şi m-ai aruncat departe.
¹¹ Zilele mele sunt ca^(P) o umbră gata să treacă
şi mă usuc ca iarba.
¹² Dar^(Q) Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie
şi pomenirea^(R) Ta ţine din neam în neam.
¹³ Tu Te vei scula şi vei avea milă^(S) de Sion;
căci este vremea^(T) să te înduri de el, a venit vremea hotărâtă pentru el.
¹⁴ Căci robii Tăi iubesc pietrele^(U) Sionului
şi le e milă de ţărâna lui.
¹⁵ Atunci se vor teme^(V) neamurile de Numele Domnului
şi toţi împăraţii pământului de slava Ta.
¹⁶ Da, Domnul va zidi iarăşi Sionul
şi Se va arăta în^(W) slava Sa.
¹⁷ El ia aminte la^(X) rugăciunea nevoiaşului
şi nu-i nesocoteşte rugăciunea.
¹⁸ Să se scrie^(Y) lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni,
şi poporul^(Z) care se va naşte să laude pe Domnul!
¹⁹ Căci El priveşte^(AA) din înălţimea sfinţeniei Lui;
Domnul priveşte din ceruri pe pământ,
²⁰ ca^(AB) să audă gemetele prinşilor de război
şi să izbăvească pe cei ce sunt pe moarte;
²¹ pentru ca ei să vestească^(AC) în Sion Numele Domnului
şi laudele lui în Ierusalim,
²² când se vor strânge toate popoarele
şi toate împărăţiile ca să slujească Domnului.
²³ El mi-a frânt puterea în drum
şi mi-a scurtat^(AD) zilele,
²⁴ Eu zic^(AE): „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele,
Tu, ai cărui ani^(AF) ţin veşnic!”
²⁵ Tu ai întemeiat în^(AG) vechime pământul
şi cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.
²⁶ Ele^(AH) vor pieri, dar Tu^(AI) vei rămâne;
toate se vor învechi ca o haină;
le vei schimba ca pe un veşmânt şi se vor schimba.
²⁷ Dar Tu^(AJ) rămâi Acelaşi
şi anii Tăi nu se vor sfârşi.
²⁸ Fiii^(AK) robilor Tăi îşi vor locui ţara
şi sămânţa lor va rămâne înaintea Ta.

¹ Binecuvântează, suflete, pe^(AL) Domnul
şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
² Binecuvântează, suflete, pe Domnul
şi nu uita niciuna din binefacerile Lui!
³ El^(AM) îţi iartă toate fărădelegile tale,
El îţi vindecă^(AN) toate bolile tale,
⁴ El îţi izbăveşte^(AO) viaţa din groapă,
El te încununează^(AP) cu bunătate şi îndurare;
⁵ El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea
şi te face să^(AQ) întinereşti iarăşi ca vulturul.
⁶ Domnul face dreptate^(AR) şi judecată tuturor celor asupriţi.
⁷ El Şi-a arătat^(AS) căile Sale lui Moise
şi lucrările Sale copiilor lui Israel.
⁸ Domnul este îndurător^(AT) şi milostiv,
îndelung răbdător şi bogat în bunătate.
⁹ El nu^(AU) Se ceartă fără încetare
şi nu ţine mânia pe vecie.
¹⁰ Nu ne face după^(AV) păcatele noastre,
nu ne pedepseşte după fărădelegile noastre.
¹¹ Ci^(AW), cât sunt de sus cerurile faţă de pământ,
atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El;
¹² cât de departe este răsăritul de apus,
atât de mult depărtează^(AX) El fărădelegile noastre de la noi.
¹³ Cum^(AY) se îndură un tată de copiii lui,
aşa Se îndură Domnul de cei ce se tem de El.
¹⁴ Căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aduce^(AZ) aminte că suntem ţărână^(BA).
¹⁵ Omul – zilele^(BB) lui sunt ca iarba,
şi înfloreşte ca^(BC) floarea de pe câmp!
¹⁶ Când trece un vânt peste ea, nu mai este
şi locul^(BD) pe care-l cuprindea n-o mai cunoaşte.
¹⁷ Dar bunătatea Domnului ţine în veci pentru cei ce se tem de El
şi îndurarea Lui, pentru^(BE) copiii copiilor lor,
¹⁸ pentru^(BF) cei ce păzesc legământul Lui
şi îşi aduc aminte de poruncile Lui ca să le împlinească.
¹⁹ Domnul Şi-a aşezat scaunul de domnie^(BG) în ceruri
şi domnia^(BH) Lui stăpâneşte peste tot.
²⁰ Binecuvântaţi^(BI) pe Domnul, îngerii Lui,
care sunteţi tari în putere, care împliniţi^(BJ) poruncile Lui
şi care ascultaţi de glasul cuvântului Lui!
²¹ Binecuvântaţi^(BK) pe Domnul, toate oştirile Lui,
robii^(BL) Lui, care faceţi voia Lui!
²² Binecuvântaţi^(BM) pe Domnul, toate lucrările Lui,
în toate locurile stăpânirii Lui!
Binecuvântează^(BN), suflete, pe Domnul!

¹ Binecuvântează, suflete, pe^(BO) Domnul!
Doamne, Dumnezeule, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu^(BP) eşti îmbrăcat cu strălucire şi măreţie!
² Te^(BQ) înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; întinzi^(BR) cerurile ca un cort.
³ Cu^(BS) apele Îţi întocmeşti vârful locuinţei Tale;
din^(BT) nori Îţi faci carul
şi^(BU) umbli pe aripile vântului.
⁴ Din vânturi Îţi faci^(BV) soli
şi din flăcări^(BW) de foc, slujitori.
⁵ Tu ai aşezat^(BX) pământul pe temeliile lui,
şi niciodată nu se va clătina.
⁶ Tu îl acoperiseşi cu^(BY) adâncul cum l-ai acoperi cu o haină;
apele stăteau pe munţi,
⁷ dar, la ameninţarea Ta, au fugit^(BZ),
la glasul tunetului Tău, au luat-o la fugă,
⁸ suindu-se pe munţi^(CA) şi pogorându-se în văi,
până la locul^(CB) pe care li-l hotărâseşi Tu.
⁹ Le-ai pus o margine^(CC) pe care nu trebuie s-o treacă,
pentru ca să^(CD) nu se mai întoarcă să acopere pământul.
¹⁰ Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi
şi ele curg printre munţi.
¹¹ Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului;
în ele îşi potolesc setea măgarii sălbatici.
¹² Păsările cerului locuiesc pe marginile lor
şi fac să le răsune glasul printre ramuri.
¹³ Din locaşul Tău cel înalt Tu^(CE) uzi munţii;
şi se satură^(CF) pământul de rodul^(CG) lucrărilor Tale.
¹⁴ Tu^(CH) faci să crească iarba pentru vite
şi verdeţuri pentru nevoile omului,
ca pământul să dea hrană^(CI):
¹⁵ vin^(CJ), care înveseleşte inima omului,
untdelemn, care-i înfrumuseţează faţa,
şi pâine, care-i întăreşte inima.
¹⁶ Se udă copacii Domnului,
cedrii din Liban, pe care^(CK) i-a sădit El.
¹⁷ În ei îşi fac păsările cuiburi;
iar cocostârcul îşi are locuinţa în chiparoşi;
¹⁸ munţii cei înalţi sunt pentru ţapii sălbatici,
iar stâncile sunt adăpost pentru iepuri^(CL).
¹⁹ El a făcut^(CM) luna ca să arate vremurile;
soarele ştie^(CN) când trebuie să apună.
²⁰ Tu aduci^(CO) întunericul şi se face noapte:
atunci toate fiarele pădurilor se pun în mişcare;
²¹ puii^(CP) de lei mugesc după pradă
şi îşi cer hrana de la Dumnezeu.
²² Când răsare soarele, ele fug înapoi
şi se culcă în vizuinile lor.
²³ Dar omul iese la lucrul^(CQ) său
şi la munca lui până seara.
²⁴ Cât^(CR) de multe sunt lucrările Tale, Doamne!
Tu pe toate le-ai făcut cu înţelepciune
şi pământul este plin de făpturile Tale.
²⁵ Iată marea cea întinsă şi mare:
în ea se mişcă nenumărate vieţuitoare
mici şi mari.
²⁶ Acolo pe ea umblă corăbiile
şi în ea este leviatanul^(CS) acela pe care l-ai făcut să se joace în valurile ei.
²⁷ Toate^(CT) aceste vieţuitoare Te aşteaptă,
ca să le dai hrana la vreme.
²⁸ Le-o dai Tu, ele o primesc;
Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale.
²⁹ Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură;
le iei^(CU) Tu suflarea, ele mor
şi se întorc în ţărâna lor.
³⁰ Îţi trimiţi^(CV) Tu suflarea: ele sunt zidite
şi înnoieşti astfel faţa pământului.
³¹ În veci să ţină slava Domnului!
Să Se^(CW) bucure Domnul de lucrările Lui!
³² El priveşte pământul, şi pământul se^(CX) cutremură;
atinge^(CY) munţii, şi ei fumegă.
³³ Voi^(CZ) cânta Domnului cât voi trăi,
voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi!
³⁴ Fie plăcute Lui cuvintele mele!
Mă bucur de Domnul.
³⁵ Să piară^(DA) păcătoşii de pe pământ
şi cei răi să nu mai fie!
Binecuvântează^(DB), suflete, pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul!