Chronological
Ionatan şi David
18 David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi, de atunci, sufletul(A) lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David şi Ionatan(B) l-a iubit ca pe sufletul din el. 2 În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a(C) lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. 3 Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. 4 A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui. 5 David se ducea şi izbutea oriunde îl trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.
Cântarea de biruinţă a femeilor
6 Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile(D) au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţând strigăte de bucurie.
7 Femeile care cântau îşi răspundeau(E) unele altora şi ziceau:
„Saul(F) a bătut miile lui,
iar David, zecile lui de mii.”
8 Saul s-a mâniat foarte tare şi nu(G) i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte(H) decât împărăţia.” 9 Şi, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David. 10 A doua zi, duhul(I) cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a(J) înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa(K) în mână. 11 Saul a ridicat(L) suliţa, zicându-şi în sine: „Voi pironi pe David de perete”. Dar David s-a ferit de el de două ori. 12 Saul se temea(M) de David, pentru că Domnul(N) era cu David şi Se depărtase(O) de la el. 13 L-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus mai-mare peste o mie de oameni. David ieşea(P) şi intra în fruntea poporului; 14 izbutea în tot ce făcea şi Domnul(Q) era cu el. 15 Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el, 16 dar tot(R) Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra în fruntea lor.
David, ginerele împăratului
17 Saul a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă(S) pe fiică-mea cea mai mare, Merab, numai să-mi slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele(T) Domnului”. Dar Saul îşi zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna(U) mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui”. 18 David a răspuns lui Saul: „Cine sunt(V) eu şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?” 19 Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel(W), din Mehola(X). 20 Mical(Y), fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut. 21 El îşi zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă(Z) şi să cadă sub(AA) mâna filistenilor”. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi(AB) ginere”. 22 Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David şi spuneţi-i: ‘Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului’.” 23 Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.” 24 Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. 25 Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: ‘Împăratul nu cere nicio(AC) zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale filistenilor, ca să-şi răzbune(AD) pe vrăjmaşii lui’.” Saul avea de gând(AE) să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 26 Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea(AF) hotărâtă, 27 David s-a sculat, a plecat cu oamenii(AG) lui şi a ucis două sute de oameni dintre filisteni; le-a adus(AH) prepuţurile şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci, Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical. 28 Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David şi fiică-sa, Mical, iubea pe David. 29 Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş. 30 Domnitorii filistenilor ieşeau la(AI) luptă şi, ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă(AJ) decât toţi slujitorii lui Saul şi numele lui a ajuns foarte vestit.
David este prigonit de Saul
19 Saul a vorbit fiului său Ionatan şi tuturor slujitorilor lui să omoare pe David. 2 Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea(AK) mult pe David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. Păzeşte-te dar mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit şi ascunde-te. 3 Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice şi-ţi voi spune.” 4 Ionatan a vorbit(AL) bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat(AM) faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; 5 şi-a pus în joc viaţa(AN), a ucis(AO) pe filistean şi Domnul(AP) a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce(AQ) să păcătuieşti(AR) împotriva unui sânge nevinovat şi să omori fără pricină pe David?” 6 Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat zicând: „Viu este Domnul că David nu va muri!” 7 Ionatan a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea, apoi l-a adus la Saul şi David a fost înaintea lui ca mai înainte(AS).
David, scăpat de Mical
8 Războiul urma înainte. David a mers împotriva filistenilor şi s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrângere şi au fugit dinaintea lui. 9 Atunci, duhul(AT) cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă cu suliţa în mână. David cânta, 10 şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit şi a scăpat noaptea. 11 Saul a trimis(AU) nişte oameni acasă la David ca să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.” 12 Ea l-a pogorât(AV) pe fereastră şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat. 13 În urmă, Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului şi l-a învelit cu o haină. 14 Când a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.” 15 Saul i-a trimis înapoi să-l vadă şi a zis: „Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.” 16 Oamenii aceia s-au întors şi iată că terafimul era în pat şi în jurul capului era o piele de capră. 17 Saul a zis către Mical: „Pentru ce m-ai înşelat în felul acesta şi ai dat drumul vrăjmaşului meu şi a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: ‘Lasă-mă să plec ori te omor(AW)!’ ”
Fuga lui David la Samuel, la Rama
18 Aşa a fugit şi a scăpat David. El s-a dus la Samuel, la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot. 19 Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.” 20 Saul(AX) a trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare(AY) de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimişii lui Saul şi au început şi ei să(AZ) prorocească. 21 Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni şi au prorocit şi ei. A mai trimis alţii a treia oară şi au prorocit şi ei. 22 Atunci, Saul s-a dus el însuşi la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.” 23 Şi s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul(BA) lui Dumnezeu a venit şi peste el şi Saul şi-a văzut de drum, prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama. 24 S-a dezbrăcat(BB) de haine şi a prorocit şi el înaintea lui Samuel şi s-a aruncat dezbrăcat(BC) la pământ toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare(BD) şi Saul este între proroci?”
David, înştiinţat de Ionatan
20 David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?” 2 Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.” 3 David a zis iarăşi, jurând: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta şi va fi zis: ‘Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista’. Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine şi moarte”. 4 Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.” 5 Şi David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă(BE) şi ar trebui să şed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc şi să mă ascund(BF) în câmpii până în seara zilei a treia. 6 Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem(BG), în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’ 7 Şi dacă(BH) va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să ştii că pieirea mea(BI) este lucru hotărât din partea lui. 8 Arată-ţi(BJ) dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ(BK) înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire(BL) în mine, ia-mi tu viaţa. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?” 9 Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ţi dau de ştire dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!” 10 David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?” 11 Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe câmp.” Şi au ieşit amândoi pe câmp. 12 Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine şi, de va gândi bine de David, 13 Domnul(BM) să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, şi Domnul(BN) să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14 Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului şi, dacă voi muri, 15 să nu îţi îndepărtezi(BO) niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pământului. 16 Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să se răzbune(BP) pe vrăjmaşii lui David!” 17 Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul(BQ) lui. 18 Ionatan i-a zis: „Mâine(BR) este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19 Să te pogori a treia zi până în fundul locului(BS) în care te ascunseseşi în ziua când cu întâmplarea aceea şi să rămâi lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi când aş lovi la ţintă. 21 Şi voi trimite un tânăr şi-i voi zice: ‘Du-te de găseşte săgeţile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine şi n-ai să te temi de nimic, viu(BT) este Domnul! 22 Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine!’ atunci să pleci, căci Domnul te trimite. 23 Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul(BU) pe care ni l-am dat unul altuia.” 24 David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce. 25 Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat şi Abner a şezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol. 26 Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat(BV), negreşit nu este curat”. 27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?” 28 Ionatan a răspuns(BW) lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29 El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii’. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.” 30 Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale? 31 Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte”. 32 Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce(BX) să fie omorât? Ce a făcut?” 33 Şi Saul şi-a îndreptat(BY) suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles(BZ) că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. 34 S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. 35 A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David şi era însoţit de un băieţaş. 36 El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage”. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el. 37 Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine”. 38 I-a strigat iarăşi: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!” Şi băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul lui. 39 Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta. 40 Ionatan a dat băiatului armele şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.” 41 După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând. 42 Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în(CA) pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta!’ ”
David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.
Psalmul 11
Către mai-marele cântăreţilor.
Făcut de David
1 La Domnul(A) găsesc scăpare! Cum(B) puteţi să-mi spuneţi:
„Fugi în munţii voştri, ca o pasăre?”
2 Căci iată că cei răi(C) încordează arcul,
îşi potrivesc săgeata(D) pe coardă,
ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată.
3 Şi când se surpă(E) temeliile,
ce ar putea să mai facă cel neprihănit?
4 Domnul(F) este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Îşi are scaunul(G) de domnie în ceruri.
Ochii(H) Lui privesc şi pleoapele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
5 Domnul încearcă(I) pe cel neprihănit,
dar urăşte pe cel rău şi pe cel ce iubeşte silnicia.
6 Peste cei răi plouă(J) cărbuni, foc şi pucioasă:
un vânt dogoritor(K), iată paharul de care au ei parte.
7 Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea(L),
şi cei neprihăniţi privesc Faţa(M) Lui.
Psalmul 59
Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David, făcută când a trimis Saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare
1 Dumnezeule, scapă-mă(A) de vrăjmaşii mei,
ocroteşte-mă de potrivnicii mei!
2 Scapă-mă de răufăcători,
izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3 Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la(B) rău urzesc lucruri rele împotriva mea,
fără(C) să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4 Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te(D), ieşi inaintea mea şi priveşte!
5 Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi.
6 Se(E) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
7 Da, din gura lor ţâşneşte răul,
pe buzele lor sunt săbii(F);
căci zic: „Cine(G) aude?”
8 Dar Tu(H), Doamne, râzi de ei,
Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9 Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci(I) Dumnezeu este scăparea mea.
10 Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese(J) înainte,
Dumnezeu(K) mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11 Nu-i(L) ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i,
Doamne, Scutul nostru!
12 Gura lor păcătuieşte la fiecare(M) vorbă care le iese de pe buze:
să se prindă în însăşi mândria lor,
căci nu spun decât blesteme şi minciuni.
13 Nimiceşte-i(N) în mânia Ta, prăpădeşte-i ca să nu mai fie!
Fă-i(O) să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului.
14 Se(P) întorc în fiecare seară, urlă ca nişte câini
şi dau ocol cetăţii.
15 Umblă(Q) încoace şi încolo după hrană
şi petrec noaptea nesătui.
16 Dar eu voi cânta puterea Ta;
dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17 O, Tăria(R) mea! Pe Tine Te voi lăuda,
căci(S) Dumnezeu, Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.
Copyright of the Cornilescu Bible © 1924 belongs to British and Foreign Bible Society. Copyright © 2010, 2014 of the revised edition in Romanian language belongs to the Interconfessional Bible Society of Romania, with the approval of the British and Foreign Bible Society.