Add parallel Print Page Options

DOMNIA LUI SAUL

Capitolele 13—31. Osea 13:11.

Războiul cu filistenii

13 Saul era în vârstă de treizeci de ani când a ajuns împărat şi a domnit doi ani peste Israel. Saul şi-a ales trei mii de bărbaţi din Israel: două mii erau cu el la Micmaş şi pe muntele Betel, iar o mie erau cu Ionatan la Ghibea(A) lui Beniamin. Pe ceilalţi din popor i-a trimis pe fiecare la cortul lui. Ionatan a bătut tabăra(B) filistenilor care era la Gheba, şi filistenii au auzit lucrul acesta. Saul a pus să sune cu trâmbiţa prin toată ţara, zicând: „Să audă evreii lucrul acesta!” Tot Israelul a auzit zicându-se: „Saul a bătut tabăra filistenilor şi Israel s-a făcut urât filistenilor”. Şi poporul a fost adunat la Saul, în Ghilgal. Filistenii s-au strâns să lupte cu Israel. Aveau o mie de care şi şase mii de călăreţi şi poporul acesta era fără număr: ca nisipul de pe ţărmul mării. Au venit şi au tăbărât la Micmaş, la răsărit de Bet-Aven. Bărbaţii lui Israel s-au văzut la strâmtoare, căci erau strânşi de aproape, şi s-au ascuns(C) în peşteri, în tufişuri, în stânci, în turnuri şi în gropile pentru apă. Unii evrei au trecut Iordanul, ca să se ducă în ţara lui Gad şi Galaad. Saul era tot la Ghilgal, şi tot poporul de lângă el tremura. A aşteptat(D) şapte zile, după timpul hotărât de Samuel. Dar Samuel nu venea la Ghilgal, şi poporul se împrăştia de lângă Saul. Atunci, Saul a zis: „Aduceţi-mi arderea-de-tot şi jertfele de mulţumire.” Şi a jertfit arderea-de-tot. 10 Pe când sfârşea de adus arderea-de-tot, a venit Samuel, şi Saul i-a ieşit înainte să-i ureze de bine. 11 Samuel a zis: „Ce-ai făcut?” Saul a răspuns: „Când am văzut că poporul se împrăştie de lângă mine, că nu vii la timpul hotărât şi că filistenii sunt strânşi la Micmaş, 12 mi-am zis: ‘Filistenii se vor pogorî împotriva mea la Ghilgal, şi eu nu m-am rugat Domnului!’ Atunci am îndrăznit şi am adus arderea-de-tot.” 13 Samuel a zis lui Saul: „Ai lucrat ca un nebun(E) şi n-ai păzit(F) porunca pe care ţi-o dăduse Domnul, Dumnezeul tău. Domnul ar fi întărit pe vecie domnia ta peste Israel, 14 dar, acum(G), domnia ta nu va dăinui. Domnul(H) Şi-a ales un om după inima Lui şi Domnul l-a rânduit să fie căpetenia poporului Său, pentru că n-ai păzit ce-ţi poruncise Domnul. 15 Apoi, Samuel s-a sculat şi s-a suit din Ghilgal la Ghibea lui Beniamin. Saul a făcut numărătoarea poporului care se afla cu el: erau aproape(I) şase sute de oameni. 16 Saul, fiul său Ionatan şi poporul care se afla cu ei se aşezaseră la Gheba lui Beniamin, şi filistenii tăbărau la Micmaş. 17 Din tabăra filistenilor au ieşit trei cete ca să pustiască: una a luat drumul spre Ofra(J), spre ţara Şual, 18 alta a luat drumul spre Bet-Horon(K) şi a treia a luat drumul spre hotarul care caută spre valea Ţeboim(L), înspre pustie.” 19 În toată ţara lui Israel nu(M) se găsea niciun fierar, căci filistenii ziseră: „Să împiedicăm pe evrei să-şi facă săbii sau suliţe.” 20 Şi fiecare om din Israel se pogora la filisteni ca să-şi ascută fierul plugului, coasa, securea şi sapa, 21 când se tocea sapa, coasa, furca cu trei coarne şi securea, şi ca să facă vârf ţepuşului cu care mâna boii. 22 Şi aşa s-a întâmplat că, în ziua luptei, nu(N) era nici sabie, nici suliţă în mâinile întregului popor care era cu Saul şi Ionatan: nu avea decât Saul şi fiul său Ionatan. 23 O ceată(O) de filisteni a venit şi s-a aşezat la trecătoarea Micmaşului.

Vitejia lui Ionatan

14 Într-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja filistenilor, care este dincolo de locul acesta.” Şi n-a spus nimic tatălui său. Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase(P) sute de oameni. Ahia(Q), fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod(R), fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta(S) efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s-a dus. Între trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja(T) filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte şi un pisc de stâncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt, Sene. Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă în faţă cu Micmaş, şi celălalt la miazăzi, faţă în faţă cu Gheba. Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire(U) printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.” Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.” „Ei bine, a zis Ionatan, haidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor! Dacă ne vor zice: ‘Opriţi-vă până vom veni noi la voi!’ vom rămâne pe loc şi nu ne vom sui la ei. 10 Dar, dacă vor zice: ‘Suiţi-vă la noi!’ ne vom sui, căci Domnul îi dă în mâinile noastre. Acesta(V) să ne fie semnul.” 11 S-au arătat amândoi străjii filistenilor, şi filistenii au zis: „Iată că evreii ies din găurile în care s-au ascuns.” 12 Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: „Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.” Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: „Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel.” 13 Şi Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui. 14 În această primă înfrângere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe întindere de aproape o jumătate de pogon de pământ. 15 A intrat groaza(W) în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii(X) s-au înspăimântat; ţara s-a îngrozit. Era groaza(Y) lui Dumnezeu. 16 Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se împrăştie şi fuge(Z) în toate părţile. 17 Atunci, Saul a zis a poporului care era cu el: „Număraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.” Au numărat, şi iată că lipseau Ionatan şi cel ce-i purta armele. 18 Şi Saul a zis lui Ahia: „Adu încoace chivotul lui Dumnezeu!” (Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel.) 19 Pe când vorbea(AA) Saul cu preotul, zarva în tabăra filistenilor se făcea tot mai mare, şi Saul a zis preotului: „Trage-ţi mâna!” 20 Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s-au strâns şi au înaintat până la locul luptei, şi filistenii au întors(AB) sabia unii împotriva altora şi învălmăşeala era nespus de mare. 21 Evreii care erau mai dinainte la filisteni şi care se suiseră cu ei în tabără de pe unde erau împrăştiaţi s-au unit cu israeliţii care erau cu Saul şi Ionatan. 22 Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră(AC) în muntele lui Efraim, aflând că filistenii fugeau, au început să-i urmărească şi ei în bătaie. 23 Domnul a izbăvit pe Israel în ziua(AD) aceea, şi lupta s-a întins până dincolo(AE) de Bet-Aven.

Ionatan, în primejdie

24 Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure(AF) zicând: „Blestemat să fie omul care va mânca pâine până seara, până mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!” Şi nimeni nu mâncase. 25 Tot(AG) poporul ajunsese într-o pădure, unde se găsea miere(AH) pe faţa pământului. 26 Când a intrat poporul în pădure, a văzut mierea curgând, dar niciunul n-a dus miere la gură, căci poporul ţinea jurământul. 27 Ionatan nu ştia de jurământul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână, l-a vârât într-un fagure de miere şi a dus mâna la gură, şi ochii i s-au luminat. 28 Atunci, cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: „Tatăl tău a pus pe popor să jure zicând: ‘Blestemat să fie omul care va mânca astăzi!’ ” Şi poporul era sleit de puteri. 29 Şi Ionatan a zis: „Tatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii pentru că am gustat puţin din mierea aceasta! 30 Negreşit, dacă poporul ar fi mâncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n-ar fi fost înfrângerea filistenilor mai mare?” 31 În ziua aceea au bătut pe filisteni de la Micmaş până la Aialon. Poporul era foarte obosit 32 şi s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe pământ şi i-a mâncat cu(AI) sânge cu tot. 33 Au spus lucrul acesta lui Saul şi i-au zis: „Iată că poporul păcătuieşte împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Saul a zis: „Voi faceţi o nelegiuire. Rostogoliţi îndată o piatră mare încoace.” 34 Apoi a adăugat: „Împrăştiaţi-vă printre popor şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul, sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să mâncaţi şi nu păcătuiţi împotriva Domnului, mâncând cu sânge.” Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu mâna, ca să-l junghie pe piatră. 35 Saul a zidit un altar(AJ) Domnului: acesta a fost cel dintâi altar pe care l-a zidit Domnului. 36 Saul a zis: „Să ne pogorâm în noaptea aceasta după filisteni, să-i jefuim până la lumina zilei şi să nu lăsăm să rămână unul măcar.” Ei au zis: „Fă tot ce vei crede.” Atunci, preotul a zis: „Să ne apropiem aici de Dumnezeu”. 37 Şi Saul a întrebat pe Dumnezeu: „Să mă pogor după filisteni? Îi vei da în mâinile lui Israel?” Dar în clipa aceea nu i-a dat niciun răspuns(AK). 38 Saul a zis: „Apropiaţi-vă(AL) aici toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săvârşit păcatul acesta astăzi. 39 Căci, viu(AM) este Domnul, Izbăvitorul lui Israel, chiar dacă l-ar fi săvârşit fiul meu Ionatan, va muri.” Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns. 40 Atunci a zis întregului Israel: „Aşezaţi-vă voi deoparte, şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.” Şi poporul a zis lui Saul: „Fă ce vei crede.” 41 Saul a zis Domnului: „Dumnezeul lui Israel arată(AN) adevărul.” Sorţul(AO) a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat. 42 Saul a zis: „Aruncaţi sorţul între mine şi fiul meu Ionatan.” Şi sorţul a căzut pe Ionatan. 43 Saul a zis lui Ionatan: „Spune-mi(AP) ce-ai făcut”. Ionatan i-a spus şi a zis: „Am(AQ) gustat puţină miere cu vârful toiagului pe care-l aveam în mână: iată-mă, voi muri.” 44 Şi Saul a zis: „Dumnezeu(AR) să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine dacă(AS) nu vei muri, Ionatane!” 45 Poporul a zis lui Saul: „Ce! Să moară Ionatan, el care a făcut această mare izbăvire în Israel? Niciodată! Viu(AT) este Domnul că un păr din capul lui nu va cădea la pământ, căci cu Dumnezeu a lucrat el în ziua aceasta.” Astfel, poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte. 46 Saul a încetat să mai urmărească pe filisteni, şi filistenii s-au dus acasă.

Războaiele lui Saul şi neamul lui

47 După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război în toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon(AU), cu Edom, cu împăraţii din Ţoba(AV) şi cu filistenii şi, oriîncotro se întorcea, era biruitor. 48 S-a arătat viteaz, a bătut(AW) pe Amalec şi a scăpat pe Israel din mâna celor ce-l jefuiau. 49 Fiii(AX) lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical. 50 Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Chis(AY), tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel. 52 În tot timpul vieţii lui Saul a fost un război înverşunat împotriva filistenilor, şi, de îndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, îl lua(AZ) cu el.

Război cu amaleciţii

15 Samuel a zis lui Saul: „Pe(BA) mine m-a trimis Domnul să te ung împărat peste poporul Lui, peste Israel. Ascultă dar ce zice Domnul. Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: ‘Mi-aduc aminte de ceea ce a făcut Amalec lui Israel, când i-a(BB) astupat drumul la ieşirea lui din Egipt. Du-te acum, bate pe Amalec şi nimiceşte(BC) cu desăvârşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile’.” Saul a adunat poporul şi l-a numărat la Telaim: erau două sute de mii de oameni pedeştri şi zece mii de oameni din Iuda. Saul a mers până la cetatea lui Amalec şi a pus nişte oameni la pândă în vale. Şi a zis cheniţilor(BD): „Duceţi-vă(BE), plecaţi şi ieşiţi din mijlocul lui Amalec, ca să nu vă prăpădesc împreună cu el, căci(BF) voi v-aţi purtat cu bunăvoinţă faţă de copiii lui Israel când s-au suit din Egipt”. Şi cheniţii au plecat din mijlocul lui Amalec. Saul(BG) a bătut pe Amalec de la Havila(BH) până la Şur(BI), care este în faţa Egiptului. A prins(BJ) viu pe Agag, împăratul lui Amalec, şi a nimicit cu desăvârşire tot poporul, trecându-l(BK) prin ascuţişul sabiei. Dar Saul şi poporul au cruţat(BL) pe Agag şi oile cele mai bune, boii cei mai buni, vitele grase, mieii graşi şi tot ce era mai bun; n-a vrut să le nimicească cu desăvârşire şi au nimicit numai tot ce era prost şi nebăgat în seamă.

Neascultarea lui Saul

10 Domnul a vorbit lui Samuel şi i-a zis: 11 „Îmi pare(BM) rău că am pus pe Saul împărat, căci se abate(BN) de la Mine şi nu păzeşte(BO) cuvintele Mele”. Samuel s-a mâhnit(BP) şi toată noaptea a strigat către Domnul. 12 S-a sculat dis-de-dimineaţă ca să se ducă înaintea lui Saul. Şi au venit şi i-au spus: „Saul s-a dus la Carmel(BQ) şi iată că şi-a înălţat un semn de biruinţă, apoi s-a întors şi, trecând mai departe, s-a pogorât la Ghilgal”. 13 Samuel s-a dus la Saul, şi Saul i-a zis: „Fii binecuvântat(BR) de Domnul! Am păzit Cuvântul Domnului”. 14 Samuel a zis: „Ce înseamnă behăitul acesta de oi care ajunge la urechile mele şi mugetul acesta de boi pe care-l aud?” 15 Saul a răspuns: „Le-au adus de la amaleciţi, pentru că poporul a(BS) cruţat oile cele mai bune şi boii cei mai buni, ca să-i jertfească Domnului, Dumnezeului tău, iar pe celelalte, le-am nimicit cu desăvârşire”. 16 Samuel a zis lui Saul: „Stai şi-ţi voi spune ce mi-a zis Domnul astă noapte”. Şi Saul i-a zis: „Vorbeşte”. 17 Samuel a zis: „Când(BT) erai mic în ochii tăi, n-ai ajuns tu căpetenia seminţiilor lui Israel şi nu te-a uns Domnul ca să fii împărat peste Israel? 18 Domnul te trimisese zicând: ‘Du-te şi nimiceşte cu desăvârşire pe păcătoşii aceia, pe amaleciţi; războieşte-te cu ei până îi vei nimici.’ 19 Pentru ce n-ai ascultat glasul Domnului? Pentru ce te-ai aruncat asupra prăzii şi ai făcut ce este rău înaintea Domnului?” 20 Saul a răspuns lui Samuel: „Am(BU) ascultat glasul Domnului şi m-am dus în calea pe care mă trimitea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvârşire pe amaleciţi, 21 dar(BV) poporul a luat din pradă oi şi boi, ca pârgă din ceea ce trebuia nimicit cu desăvârşire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeului tău, la Ghilgal”. 22 Samuel a zis: „Îi plac(BW) Domnului mai mult arderile-de-tot şi jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea(BX) face mai mult decât jertfele şi păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. 23 Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea şi împotrivirea nu este mai puţin vinovată decât închinarea la idoli şi terafimi. Fiindcă ai lepădat Cuvântul Domnului, te(BY) leapădă şi El ca împărat”. 24 Atunci, Saul(BZ) a zis lui Samuel: „Am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului şi n-am ascultat cuvintele tale; mă temeam(CA) de popor şi i-am ascultat glasul. 25 Acum, te rog, iartă-mi păcatul, întoarce-te cu mine, ca să mă închin până la pământ înaintea Domnului.” 26 Samuel a zis lui Saul: „Nu mă voi întoarce cu tine. Fiindcă ai lepădat(CB) Cuvântul Domnului, şi Domnul te leapădă, ca să nu mai fii împărat peste Israel”. 27 Şi, pe când se întorcea Samuel să plece, Saul l-a apucat(CC) de pulpana hainei, şi s-a rupt. 28 Samuel i-a zis: „Domnul rupe astăzi(CD) domnia lui Israel de asupra ta şi o dă altuia mai bun decât tine. 29 Cel ce este tăria lui Israel nu(CE) minte şi nu Se căieşte, căci nu este un om ca să-I pară rău.” 30 Saul a zis iarăşi: „Am păcătuit! Acum, te rog, cinsteşte-mă(CF) în faţa bătrânilor poporului meu şi în faţa lui Israel; întoarce-te cu mine, ca să mă închin înaintea Domnului, Dumnezeului tău.” 31 Samuel s-a întors şi a mers după Saul, şi Saul s-a închinat înaintea Domnului. 32 Apoi Samuel a zis: „Adu-mi pe Agag, împăratul lui Amalec.” Şi Agag a înaintat vesel spre el, căci zicea: „Negreşit, a trecut amărăciunea morţii!” 33 Samuel a zis: „După(CG) cum sabia ta a lăsat femei fără copii, tot aşa şi mama ta va fi lăsată fără copii între femei.” Şi Samuel a tăiat pe Agag în bucăţi înaintea Domnului, la Ghilgal. 34 Samuel a plecat la Rama, şi Saul s-a suit acasă, la Ghibea(CH) lui Saul. 35 Samuel(CI) nu s-a mai dus să vadă pe Saul până în ziua morţii sale. Dar Samuel plângea(CJ) pe Saul, pentru că Domnul(CK) Se căise că pusese pe Saul împărat peste Israel.

David uns împărat

16 Domnul a zis lui Samuel: „Când(CL) vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am(CM) lepădat ca să nu mai domnească peste Israel? Umple-ţi(CN) cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, Betleemitul, căci pe unul din fiii lui Mi l-am ales(CO) ca împărat.” Samuel a zis: „Cum să mă duc? Saul are să afle şi mă va ucide.” Şi Domnul a zis: „Să iei cu tine un viţel şi să zici: ‘Vin să aduc o jertfă(CP) Domnului’. Să pofteşti pe Isai la jertfă; Eu îţi voi arăta(CQ) ce trebuie să faci şi Îmi vei unge(CR) pe acela pe care-ţi voi spune să-l ungi.” Samuel a făcut ce zisese Domnul şi s-a dus la Betleem. Bătrânii cetăţii au alergat înspăimântaţi(CS) înaintea lui şi au zis: „Ce vesteşte venirea ta: ceva bun(CT)?” El a răspuns: „Da, vin să aduc o jertfă Domnului. Sfinţiţi-vă(CU) şi veniţi cu mine la jertfă.” A sfinţit şi pe Isai cu fiii lui şi i-a poftit la jertfă. Când au intrat ei, Samuel, văzând pe Eliab(CV), şi-a zis(CW): „Negreşit, unsul Domnului este aici, înaintea Lui.” Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea(CX) şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul(CY) nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii(CZ), dar Domnul se uită la inimă(DA).” Isai a chemat pe Abinadab(DB) şi l-a trecut pe dinaintea lui Samuel, şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” Isai a trecut pe Şama(DC), şi Samuel a zis: „Nici pe acesta nu l-a ales Domnul.” 10 Şi aşa a trecut Isai pe cei şapte fii ai lui pe dinaintea lui Samuel, şi Samuel a zis lui Isai: „Domnul n-a ales pe niciunul din ei.” 11 Apoi Samuel a zis lui Isai: „Aceştia sunt toţi fiii tăi?”. Şi el a răspuns: „A mai rămas(DD) cel mai tânăr, dar paşte oile.” Atunci, Samuel a zis lui Isai: „Trimite(DE) să-l aducă, fiindcă nu vom şedea la masă până nu va veni aici.” 12 Isai a trimis să-l aducă. Şi el era cu păr bălai(DF), cu ochi frumoşi şi faţă frumoasă. Domnul(DG) a zis lui Samuel: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!” 13 Samuel a luat cornul cu untdelemn şi l-a uns(DH) în mijlocul fraţilor lui. Duhul(DI) Domnului a venit peste David, începând din ziua aceea şi în cele următoare.

Samuel s-a sculat şi s-a dus la Rama.

David cântă din harpă lui Saul

14 Duhul(DJ) Domnului S-a depărtat de la Saul şi a fost muncit de un(DK) duh rău care venea de la Domnul. 15 Slujitorii lui Saul i-au zis: „Iată că un duh rău de la Dumnezeu te munceşte. 16 Poruncească numai domnul nostru! Robii tăi sunt înaintea(DL) ta. Ei vor căuta un om care să ştie să cânte cu harpa şi, când duhul rău trimis de Dumnezeu va fi peste tine, el va cânta cu mâna(DM) şi vei fi uşurat.” 17 Saul a răspuns slujitorilor săi: „Găsiţi-mi dar un om care să cânte bine şi aduceţi-l la mine.” 18 Unul din slujitori a luat cuvântul şi a zis: „Iată, am văzut pe un fiu al lui Isai, Betleemitul, care ştie să cânte; el este şi un om tare şi voinic(DN), un războinic, vorbeşte bine, este frumos la chip şi Domnul(DO) este cu el.” 19 Saul a trimis nişte oameni la Isai să-i spună: „Trimite-mi pe fiul tău David, care este cu(DP) oile.” 20 Isai a luat(DQ) un măgar, l-a încărcat cu pâine, cu un burduf cu vin şi cu un ied şi a trimis lui Saul aceste lucruri, prin fiul său David. 21 David a ajuns la Saul şi s-a(DR) înfăţişat înaintea lui; i-a plăcut mult lui Saul şi a fost pus să-i poarte armele. 22 Saul a trimis vorbă lui Isai, zicând: „Te rog să laşi pe David în slujba mea, căci a căpătat trecere înaintea mea.” 23 Şi, când duhul(DS) trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat şi duhul cel rău pleca de la el.

Războiul cu filistenii

17 Filistenii şi-au strâns(DT) oştile ca să facă război şi s-au adunat la Soco, o cetate a lui Iuda; au tăbărât între Soco(DU) şi Azeca, la Efes-Damim. Saul şi bărbaţii lui Israel s-au strâns şi ei; au tăbărât în Valea Terebinţilor şi s-au aşezat în linie de bătaie împotriva filistenilor. Filistenii se aşezaseră pe un munte deoparte şi Israel, pe un munte de cealaltă parte: doar valea îi despărţea. Atunci a ieşit un om din tabăra filistenilor şi a înaintat între cele două oştiri. El se numea Goliat(DV), era din(DW) Gat şi avea o înălţime de şase coţi şi o palmă. Pe cap avea un coif de aramă şi purta nişte zale de solzi în greutate de cinci mii de sicli de aramă. Avea nişte tureci de aramă peste fluierele picioarelor şi o pavăză de aramă între umeri. Coada(DX) suliţei lui era ca un sul de ţesut şi fierul suliţei cântărea şase sute de sicli de fier. Cel ce-i purta scutul mergea înaintea lui. Filisteanul s-a oprit şi, vorbind oştilor lui Israel aşezate în şiruri de bătaie, le-a strigat: „Pentru ce ieşiţi să vă aşezaţi în şiruri de bătaie? Nu sunt eu filistean şi nu sunteţi voi slujitorii(DY) lui Saul? Alegeţi un om care să se pogoare împotriva mea! Dacă va putea să se bată cu mine şi să mă omoare, noi vom fi robii voştri, dar, dacă-l voi birui şi-l voi omorî eu, voi ne veţi fi robi nouă şi ne veţi(DZ) sluji.” 10 Filisteanul a mai zis: „Arunc astăzi o ocară(EA) asupra oştirii lui Israel! Daţi-mi un om ca să mă lupt cu el.” 11 Saul şi tot Israelul au auzit aceste cuvinte ale filisteanului şi s-au înspăimântat, şi au fost cuprinşi de o mare frică.

David şi Goliat

12 Şi David era fiul(EB) Efratitului(EC) aceluia din Betleemul lui Iuda, numit Isai, care avea opt(ED) fii. Pe vremea lui Saul el era bătrân, înaintat în vârstă. 13 Cei trei fii mai mari ai lui Isai urmaseră pe Saul la război; întâiul născut din cei trei fii ai lui care porniseră la război se numea(EE) Eliab, al doilea Abinadab şi al treilea Şama. 14 David era cel mai tânăr. Şi, când cei trei mai mari au urmat pe Saul, 15 David a plecat de la Saul şi s-a întors la Betleem ca să pască(EF) oile tatălui său. 16 Filisteanul înainta dimineaţa şi seara şi s-a înfăţişat astfel timp de patruzeci de zile. 17 Isai a zis fiului său David: „Ia pentru fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în tabără, la fraţii tăi; 18 du şi aceste zece caşuri de brânză căpeteniei care este peste mia lor. Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine(EG) şi să-mi aduci veşti temeinice. 19 Ei sunt cu Saul şi cu toţi bărbaţii lui Israel în Valea Terebinţilor, în război cu filistenii.” 20 David s-a sculat dis-de-dimineaţă. A lăsat oile în seama unui paznic, şi-a luat lucrurile şi a plecat, cum îi poruncise Isai. Când a ajuns în tabără, oştirea pornise să se aşeze în şiruri de bătaie şi scotea strigăte de război. 21 Israel şi filistenii s-au aşezat în şiruri de bătaie, oştire către oştire. 22 David a dat lucrurile pe care le avea în mâinile celui ce păzea calabalâcurile şi a alergat la şirurile de bătaie. Cum a ajuns, a întrebat pe fraţii săi de sănătate. 23 Pe când vorbea cu ei, iată că filisteanul din Gat, numit Goliat, a înaintat între cele două oştiri, ieşind afară din şirurile filistenilor. A rostit aceleaşi cuvinte(EH) ca mai înainte, şi David le-a auzit. 24 La vederea acestui om, toţi cei din Israel au fugit dinaintea lui şi i-a apucat o mare frică. 25 Fiecare zicea: „Aţi văzut pe omul acesta înaintând? A înaintat ca să arunce ocara asupra lui Israel! Dacă-l va omorî cineva, împăratul îl va umple de bogăţii, îi va da de nevastă(EI) pe fiică-sa şi va scuti de dări casa tatălui său în Israel.” 26 David a zis oamenilor de lângă el: „Ce se va face aceluia care va omorî pe filisteanul acesta şi va lua ocara(EJ) de asupra lui Israel? Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur(EK), ca să ocărască(EL) oştirea(EM) Dumnezeului celui viu?” 27 Poporul, spunând din nou aceleaşi lucruri, i-a zis: „Aşa(EN) şi aşa se va face aceluia care-l va omorî.” 28 Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins(EO) de mânie împotriva lui David. Şi a zis: „Pentru ce te-ai pogorât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta.” 29 David a răspuns: „Ce-am făcut oare? Nu pot să vorbesc(EP) astfel?” 30 Şi s-a întors de la el ca să vorbească cu altul şi i-a pus aceleaşi(EQ) întrebări. Poporul i-a răspuns ca şi întâiaşi dată. 31 Când s-au auzit cuvintele rostite de David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute. 32 David a zis lui Saul: „Nimeni(ER) să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia! Robul(ES) tău va merge să se bată cu el.” 33 Saul a zis lui David: „Nu poţi(ET) să te duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om războinic din tinereţea lui.” 34 David a zis lui Saul: „Robul tău păştea oile tatălui său. Şi, când un leu sau un urs venea să-mi ia o oaie din turmă, 35 alergam după el, îl loveam şi-i smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl loveam şi-l omoram. 36 Aşa a doborât robul tău leul şi ursul, şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui viu.” 37 David a mai zis: „Domnul(EU), care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mâna acestui filistean.” Şi Saul a zis lui David: „Du-te şi Domnul(EV) să fie cu tine!” 38 Saul a îmbrăcat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de aramă şi l-a îmbrăcat cu o platoşă. 39 David a încins sabia lui Saul peste hainele lui şi a vrut să meargă, căci nu încercase încă să meargă cu ele. Apoi a zis lui Saul: „Nu pot să merg cu armătura aceasta, căci nu sunt obişnuit cu ea.” Şi s-a dezbrăcat de ea. 40 Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului. 41 Filisteanul s-a apropiat puţin câte puţin de David şi omul care-i ducea scutul mergea înaintea lui. 42 Filisteanul s-a uitat şi, când a zărit pe David, a râs(EW) de el, căci nu vedea în el decât un copil cu păr bălai(EX) şi cu faţa frumoasă. 43 Filisteanul a zis lui David: „Ce, sunt câine(EY), de vii la mine cu toiege?” Şi, după ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, 44 a adăugat(EZ): „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor cerului şi fiarelor câmpului.” 45 David a zis filisteanului: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar(FA) eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai(FB) ocărât-o. 46 Astăzi, Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile(FC) taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti(FD) că Israel are un Dumnezeu. 47 Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie(FE), nici prin suliţă. Căci biruinţa este(FF) a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.” 48 Îndată ce filisteanul a pornit să meargă înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. 49 Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră şi a aruncat-o cu praştia; a lovit pe filistean în frunte şi piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu faţa la pământ. 50 Astfel, cu o praştie şi cu o piatră, David a fost mai(FG) tare decât filisteanul; l-a trântit la pământ şi l-a omorât, fără să aibă sabie în mână. 51 A alergat, s-a oprit lângă filistean, i-a luat sabia, pe care i-a scos-o din teacă, l-a omorât şi i-a tăiat capul. Filistenii, când au văzut că uriaşul lor a murit, au luat-o la(FH) fugă. 52 Şi bărbaţii lui Israel şi Iuda au dat chiote şi au pornit în urmărirea filistenilor până în vale şi până la porţile Ecronului. Filistenii, răniţi de moarte, au căzut pe drumul care duce la Şaaraim(FI), până la Gat şi până la Ecron. 53 Şi copiii lui Israel s-au întors de la urmărirea filistenilor şi le-au jefuit tabăra. 54 David a luat capul filisteanului şi l-a dus la Ierusalim şi a pus armele filisteanului în cortul său. 55 Când a văzut Saul pe David mergând împotriva filisteanului, a zis lui Abner, căpetenia oştirii: „Al cui(FJ) fiu este tânărul acesta, Abner?” Abner a răspuns: „Pe sufletul tău, împărate, că nu ştiu.” 56 „Întreabă dar al cui fiu este tânărul acesta”, a zis împăratul. 57 Şi, când s-a întors David după ce omorâse pe filistean, Abner l-a luat şi l-a adus înaintea lui Saul. David avea în mână capul(FK) filisteanului. 58 Saul i-a zis: „Al cui fiu eşti, tinere?” Şi David a răspuns: „Sunt fiul robului(FL) tău Isai, Betleemitul.”

Ionatan şi David

18 David sfârşise de vorbit cu Saul. Şi, de atunci, sufletul(FM) lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David şi Ionatan(FN) l-a iubit ca pe sufletul din el. În aceeaşi zi, Saul a oprit pe David şi nu l-a(FO) lăsat să se întoarcă în casa tatălui său. Ionatan a făcut legământ cu David, pentru că-l iubea ca pe sufletul lui. A scos mantaua pe care o purta, ca s-o dea lui David, şi i-a dat hainele sale, chiar sabia, arcul şi încingătoarea lui. David se ducea şi izbutea oriunde îl trimitea Saul; a fost pus de Saul în fruntea oamenilor de război şi era plăcut întregului popor, chiar şi slujitorilor lui Saul.

Cântarea de biruinţă a femeilor

Pe când veneau ei, la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului, femeile(FP) au ieşit din toate cetăţile lui Israel înaintea împăratului Saul, cântând şi jucând, în sunetul timpanelor şi alăutelor, şi scoţând strigăte de bucurie.

Femeile care cântau îşi răspundeau(FQ) unele altora şi ziceau:

„Saul(FR) a bătut miile lui,
iar David, zecile lui de mii.”

Saul s-a mâniat foarte tare şi nu(FS) i-a plăcut vorba aceasta. El a zis: „Lui David îi dau zece mii şi mie-mi dau mii! Nu-i mai lipseşte(FT) decât împărăţia.” Şi, din ziua aceea, Saul a privit cu ochi răi pe David. 10 A doua zi, duhul(FU) cel rău, trimis de Dumnezeu, a apucat pe Saul, care s-a(FV) înfuriat în mijlocul casei. David cânta, ca şi în celelalte zile, şi Saul era cu suliţa(FW) în mână. 11 Saul a ridicat(FX) suliţa, zicându-şi în sine: „Voi pironi pe David de perete”. Dar David s-a ferit de el de două ori. 12 Saul se temea(FY) de David, pentru că Domnul(FZ) era cu David şi Se depărtase(GA) de la el. 13 L-a îndepărtat de lângă el şi l-a pus mai-mare peste o mie de oameni. David ieşea(GB) şi intra în fruntea poporului; 14 izbutea în tot ce făcea şi Domnul(GC) era cu el. 15 Saul, văzând că izbutea totdeauna, se temea de el, 16 dar tot(GD) Israelul şi Iuda iubeau pe David, pentru că ieşea şi intra în fruntea lor.

David, ginerele împăratului

17 Saul a zis lui David: „Iată, îţi voi da de nevastă(GE) pe fiică-mea cea mai mare, Merab, numai să-mi slujeşti cu vitejie şi să porţi războaiele(GF) Domnului”. Dar Saul îşi zicea: „Nu vreau să-mi pun mâna(GG) mea pe el, ci mâna filistenilor să fie asupra lui”. 18 David a răspuns lui Saul: „Cine sunt(GH) eu şi ce este viaţa mea, ce este familia tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele împăratului?” 19 Venind vremea când Merab, fata lui Saul, avea să fie dată lui David, ea a fost dată de nevastă lui Adriel(GI), din Mehola(GJ). 20 Mical(GK), fata lui Saul, iubea pe David. Au spus lui Saul, şi lucrul i-a plăcut. 21 El îşi zicea: „I-o voi da ca să-i fie o cursă(GL) şi să cadă sub(GM) mâna filistenilor”. Şi Saul a zis lui David pentru a doua oară: „Astăzi îmi vei fi(GN) ginere”. 22 Saul a dat slujitorilor săi următoarea poruncă: „Vorbiţi în taină lui David şi spuneţi-i: ‘Iată că împăratul e binevoitor faţă de tine şi toţi slujitorii lui te iubesc; fii acum ginerele împăratului’.” 23 Slujitorii lui Saul au spus aceste lucruri la urechile lui David. Şi David a răspuns: „Credeţi că este uşor să fii ginerele împăratului? Eu sunt un om sărac şi de puţină însemnătate.” 24 Slujitorii lui Saul i-au spus ce răspunsese David. 25 Saul a zis: „Aşa să vorbiţi lui David: ‘Împăratul nu cere nicio(GO) zestre; ci doreşte o sută de prepuţuri de ale filistenilor, ca să-şi răzbune(GP) pe vrăjmaşii lui’.” Saul avea de gând(GQ) să facă pe David să cadă în mâinile filistenilor. 26 Slujitorii lui Saul au spus aceste cuvinte lui David, şi David a primit ce i se ceruse ca să fie ginerele împăratului. Înainte de vremea(GR) hotărâtă, 27 David s-a sculat, a plecat cu oamenii(GS) lui şi a ucis două sute de oameni dintre filisteni; le-a adus(GT) prepuţurile şi a dat împăratului numărul întreg, ca să fie ginerele împăratului. Atunci, Saul i-a dat de nevastă pe fiică-sa Mical. 28 Saul a văzut şi a înţeles că Domnul era cu David şi fiică-sa, Mical, iubea pe David. 29 Saul s-a temut din ce în ce mai mult de David şi toată viaţa i-a fost vrăjmaş. 30 Domnitorii filistenilor ieşeau la(GU) luptă şi, ori de câte ori ieşeau, David avea mai multă izbândă(GV) decât toţi slujitorii lui Saul şi numele lui a ajuns foarte vestit.

David este prigonit de Saul

19 Saul a vorbit fiului său Ionatan şi tuturor slujitorilor lui să omoare pe David. Dar Ionatan, fiul lui Saul, care iubea(GW) mult pe David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Tatăl meu, Saul, caută să te omoare. Păzeşte-te dar mâine dimineaţă, stai într-un loc tăinuit şi ascunde-te. Eu voi ieşi şi voi sta lângă tatăl meu în câmpul în care vei fi; voi vorbi tatălui meu despre tine, voi vedea ce va zice şi-ţi voi spune.” Ionatan a vorbit(GX) bine de David tatălui său Saul: „Să nu facă împăratul”, a zis el, „un păcat(GY) faţă de robul său David, căci el n-a făcut niciun păcat faţă de tine. Dimpotrivă, a lucrat pentru binele tău; şi-a pus în joc viaţa(GZ), a ucis(HA) pe filistean şi Domnul(HB) a dat o mare izbăvire pentru tot Israelul. Tu ai văzut şi te-ai bucurat. Pentru ce(HC) să păcătuieşti(HD) împotriva unui sânge nevinovat şi să omori fără pricină pe David?” Saul a ascultat glasul lui Ionatan şi a jurat zicând: „Viu este Domnul că David nu va muri!” Ionatan a chemat pe David şi i-a spus toate cuvintele acestea, apoi l-a adus la Saul şi David a fost înaintea lui ca mai înainte(HE).

David, scăpat de Mical

Războiul urma înainte. David a mers împotriva filistenilor şi s-a bătut cu ei, le-a pricinuit o mare înfrângere şi au fugit dinaintea lui. Atunci, duhul(HF) cel rău, trimis de Domnul, a venit peste Saul, care şedea în casă cu suliţa în mână. David cânta, 10 şi Saul a vrut să-l pironească cu suliţa de perete. Dar David s-a ferit de el, şi Saul a lovit cu suliţa în perete. David a fugit şi a scăpat noaptea. 11 Saul a trimis(HG) nişte oameni acasă la David ca să-l pândească şi să-l omoare dimineaţa. Dar Mical, nevasta lui David, i-a dat de ştire şi i-a zis: „Dacă nu fugi în noaptea aceasta, mâine vei fi omorât.” 12 Ea l-a pogorât(HH) pe fereastră şi David a plecat şi a fugit. Aşa a scăpat. 13 În urmă, Mical a luat terafimul şi l-a pus în pat; i-a pus o piele de capră în jurul capului şi l-a învelit cu o haină. 14 Când a trimis Saul oamenii să ia pe David, ea a zis: „Este bolnav.” 15 Saul i-a trimis înapoi să-l vadă şi a zis: „Aduceţi-l la mine, în patul lui, ca să-l omor.” 16 Oamenii aceia s-au întors şi iată că terafimul era în pat şi în jurul capului era o piele de capră. 17 Saul a zis către Mical: „Pentru ce m-ai înşelat în felul acesta şi ai dat drumul vrăjmaşului meu şi a scăpat?” Mical a răspuns lui Saul: „El mi-a zis: ‘Lasă-mă să plec ori te omor(HI)!’ ”

Fuga lui David la Samuel, la Rama

18 Aşa a fugit şi a scăpat David. El s-a dus la Samuel, la Rama, şi i-a istorisit tot ce-i făcuse Saul. Apoi s-a dus cu Samuel şi a locuit în Naiot. 19 Au spus lucrul acesta lui Saul şi au zis: „Iată că David este în Naiot, lângă Rama.” 20 Saul(HJ) a trimis nişte oameni să ia pe David. Ei au văzut o adunare(HK) de proroci, care proroceau cu Samuel în frunte. Duhul lui Dumnezeu a venit peste trimişii lui Saul şi au început şi ei să(HL) prorocească. 21 Au spus lui Saul lucrul acesta; el a trimis alţi oameni şi au prorocit şi ei. A mai trimis alţii a treia oară şi au prorocit şi ei. 22 Atunci, Saul s-a dus el însuşi la Rama. Ajungând la fântâna cea mare fără apă, care este la Secu, a întrebat: „Unde sunt Samuel şi David?” I s-a răspuns: „Sunt în Naiot, lângă Rama.” 23 Şi s-a îndreptat spre Naiot, lângă Rama. Duhul(HM) lui Dumnezeu a venit şi peste el şi Saul şi-a văzut de drum, prorocind până la sosirea lui în Naiot, lângă Rama. 24 S-a dezbrăcat(HN) de haine şi a prorocit şi el înaintea lui Samuel şi s-a aruncat dezbrăcat(HO) la pământ toată ziua aceea şi toată noaptea. De aceea se zice: „Oare(HP) şi Saul este între proroci?”

David, înştiinţat de Ionatan

20 David a fugit din Naiot, de lângă Rama. S-a dus la Ionatan şi a zis: „Ce-am făcut eu? Care este nelegiuirea mea, care este păcatul meu înaintea tatălui tău, de vrea să-mi ia viaţa?” Ionatan i-a răspuns: „Ferească Dumnezeu! Nu vei muri. Tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-mi dea de ştire. Pentru ce mi-ar ascunde el lucrul acesta? Nu este nimic.” David a zis iarăşi, jurând: „Tatăl tău ştie bine că am căpătat trecere înaintea ta şi va fi zis: ‘Să nu ştie Ionatan, căci s-ar întrista’. Dar viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că nu este decât un pas între mine şi moarte”. Ionatan a zis lui David: „Pentru tine voi face tot ce vei vrea.” Şi David i-a răspuns: „Iată că mâine este lună nouă(HQ) şi ar trebui să şed să mănânc cu împăratul; lasă-mă să mă duc şi să mă ascund(HR) în câmpii până în seara zilei a treia. Dacă tatăl tău va băga de seamă lipsa mea, să-i spui: ‘David m-a rugat să-l las să se ducă până la Betleem(HS), în cetatea lui, pentru că acolo se aduce pentru toată familia o jertfă de peste an.’ Şi dacă(HT) va zice: ‘Bine!’ atunci robul tău n-are nimic de temut, dar, dacă-l va apuca mânia, să ştii că pieirea mea(HU) este lucru hotărât din partea lui. Arată-ţi(HV) dar dragostea pentru robul tău, căci ai făcut cu robul tău un legământ(HW) înaintea Domnului. Şi dacă este vreo nelegiuire(HX) în mine, ia-mi tu viaţa. De ce să mă mai duci până la tatăl tău?” Ionatan i-a zis: „Departe de tine gândul să nu-ţi dau de ştire dacă voi afla că pieirea ta este lucru hotărât din partea tatălui meu şi ameninţă să te ajungă!” 10 David a zis lui Ionatan: „Cine-mi va da de ştire dacă tatăl tău ţi-ar răspunde cu asprime?” 11 Şi Ionatan a zis lui David: „Vino, să ieşim pe câmp.” Şi au ieşit amândoi pe câmp. 12 Ionatan a zis lui David: „Iau martor pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, că voi cerceta de aproape pe tatăl meu mâine sau poimâine şi, de va gândi bine de David, 13 Domnul(HY) să Se poarte cu Ionatan cu toată asprimea, dacă nu voi trimite pe nimeni să-ţi dea de ştire! Dacă tatăl meu va găsi cu cale să-ţi facă rău, iarăşi îţi voi da de ştire şi te voi lăsa să pleci, ca să te duci în pace, şi Domnul(HZ) să fie cu tine cum a fost cu tatăl meu! 14 Dacă voi mai trăi, să te porţi faţă de mine cu o bunătate ca a Domnului şi, dacă voi muri, 15 să nu îţi îndepărtezi(IA) niciodată bunătatea faţă de casa mea, nici chiar când Domnul va nimici pe fiecare din vrăjmaşii lui David de pe faţa pământului. 16 Căci Ionatan a făcut legământ cu casa lui David! Domnul să se răzbune(IB) pe vrăjmaşii lui David!” 17 Ionatan a întărit şi mai mult faţă de David dragostea pe care o avea pentru el, căci îl iubea ca pe sufletul(IC) lui. 18 Ionatan i-a zis: „Mâine(ID) este lună nouă; se va băga de seamă lipsa ta, căci locul tău va fi gol. 19 Să te pogori a treia zi până în fundul locului(IE) în care te ascunseseşi în ziua când cu întâmplarea aceea şi să rămâi lângă piatra Ezel. 20 Eu voi trage trei săgeţi înspre piatra aceasta, ca şi când aş lovi la ţintă. 21 Şi voi trimite un tânăr şi-i voi zice: ‘Du-te de găseşte săgeţile!’ Dacă-i voi zice: ‘Iată că săgeţile sunt dincoace de tine, ia-le!’ atunci să vii, căci este pace pentru tine şi n-ai să te temi de nimic, viu(IF) este Domnul! 22 Dar, dacă voi zice tânărului: ‘Iată că săgeţile sunt dincolo de tine!’ atunci să pleci, căci Domnul te trimite. 23 Domnul este martor pe vecie pentru cuvântul(IG) pe care ni l-am dat unul altuia.” 24 David s-a ascuns în câmp. A venit luna nouă şi împăratul a luat loc la ospăţ ca să mănânce. 25 Împăratul a şezut ca de obicei pe scaunul lui, lângă perete. Ionatan s-a sculat şi Abner a şezut lângă Saul, dar locul lui David a rămas gol. 26 Saul n-a zis nimic în ziua aceea, „căci”, zicea el, „s-a întâmplat: el nu este curat(IH), negreşit nu este curat”. 27 A doua zi, ziua a doua a lunii noi, locul lui David era tot gol. Şi Saul a zis fiului său Ionatan: „Pentru ce n-a venit fiul lui Isai la masă nici ieri, nici azi?” 28 Ionatan a răspuns(II) lui Saul: „David mi-a cerut voie să se ducă la Betleem. 29 El a zis: ‘Dă-mi drumul, te rog, căci avem în cetate o jertfă de familie, şi frate-meu mi-a spus lucrul acesta, deci, dacă am căpătat trecere înaintea ta, dă-mi voie să mă duc în grabă să-mi văd fraţii’. Pentru aceea n-a venit la masa împăratului.” 30 Atunci, Saul s-a aprins de mânie împotriva lui Ionatan şi i-a zis: „Fiu rău şi neascultător, nu ştiu eu că ţi-ai luat ca prieten pe fiul lui Isai, spre ruşinea ta şi spre ruşinea mamei tale? 31 Căci, câtă vreme va trăi fiul lui Isai pe pământ, nu va fi linişte nici pentru tine, nici pentru împărăţia ta. Şi acum trimite să-l caute şi să mi-l aducă, fiindcă este vrednic de moarte”. 32 Ionatan a răspuns tatălui său, Saul, şi i-a zis: „Pentru ce(IJ) să fie omorât? Ce a făcut?” 33 Şi Saul şi-a îndreptat(IK) suliţa spre el, ca să-l lovească. Ionatan a înţeles(IL) că era lucru hotărât din partea tatălui său să omoare pe David. 34 S-a sculat de la masă într-o mânie aprinsă şi n-a luat deloc parte la masă în ziua a doua a lunii noi, căci era mâhnit din pricina lui David, pentru că tatăl său îl ocărâse. 35 A doua zi de dimineaţă, Ionatan s-a dus pe câmp în locul în care se învoise cu David şi era însoţit de un băieţaş. 36 El i-a zis: „Dă fuga şi găseşte săgeţile pe care le voi trage”. Băiatul a alergat, şi Ionatan a tras o săgeată care a trecut dincolo de el. 37 Când a ajuns băiatul la locul unde era săgeata pe care o trăsese Ionatan, Ionatan a strigat după el: „Iată că săgeata este dincolo de tine”. 38 I-a strigat iarăşi: „Iute, grăbeşte-te, nu te opri!” Şi băiatul lui Ionatan a strâns săgeţile şi s-a întors la stăpânul lui. 39 Băiatul nu ştia nimic: numai Ionatan şi David înţelegeau lucrul acesta. 40 Ionatan a dat băiatului armele şi i-a zis: „Du-te şi du-le în cetate.” 41 După plecarea băiatului, David s-a sculat din partea de miazăzi, apoi s-a aruncat cu faţa la pământ şi s-a închinat de trei ori. Cei doi prieteni s-au îmbrăţişat şi au plâns împreună. David mai ales se prăpădea plângând. 42 Şi Ionatan a zis lui David: „Du-te în(IM) pace, acum când am jurat amândoi în Numele Domnului, zicând: ‘Domnul să fie pe vecie între mine şi tine, între sămânţa mea şi sămânţa ta!’ ”

David s-a sculat şi a plecat, iar Ionatan s-a întors în cetate.

Fuga lui David la Nob

21 David s-a dus la Nob, la preotul Ahimelec(IN), care a alergat speriat(IO) înaintea lui şi i-a zis: „Pentru ce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?” David a răspuns preotului Ahimelec: „Împăratul mi-a dat o poruncă şi mi-a zis: ‘Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimit şi de porunca pe care ţi-am dat-o.’ Am hotărât un loc de întâlnire cu oamenii mei. Acum ce ai la îndemână? Dă-mi cinci pâini sau ce se va găsi.” Preotul a răspuns lui David: „N-am pâine obişnuită la îndemână, ci numai pâine sfinţită(IP); doar dacă oamenii tăi s-au(IQ) ferit de împreunarea cu femei!” David a răspuns preotului: „Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile de când am plecat şi toţi oamenii(IR) mei sunt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşit azi de acela(IS) care o va face.” Atunci, preotul i-a dat(IT) pâinea sfinţită, căci nu era acolo altă pâine decât pâinea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea(IU) Domnului ca să fie înlocuită cu pâine caldă în clipa când luaseră pe cealaltă. Chiar în ziua aceea se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un edomit, numit Doeg(IV), căpetenia păstorilor lui Saul. David a zis lui Ahimelec: „N-ai la îndemână o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia, nici armele, pentru că porunca împăratului era grabnică.” Preotul a răspuns: „Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorât în Valea(IW) Terebinţilor; este învelită(IX) într-un covor, în dosul efodului. Dacă vrei s-o iei, ia-o, căci nu este alta aici.” Şi David a zis: „Nu-i alta ca ea; dă-mi-o.”

David fuge la Gat, la împăratul Achiş

10 David s-a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului. 11 Slujitorii(IY) lui Achiş i-au zis: „Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cânta jucând: ‘Saul(IZ) şi-a bătut miile lui,

Iar David zecile lui de mii!’?” 12 David a pus la(JA) inimă aceste cuvinte şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului. 13 A făcut pe nebunul(JB) înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i curgă balele pe barbă. 14 Achiş a zis slujitorilor săi: „Vedeţi bine că omul acesta şi-a pierdut minţile. Pentru ce mi-l aduceţi? 15 Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?”

David fuge în peştera Adulam şi la Miţpe

22 David a plecat de acolo şi a scăpat(JC) în peştera(JD) Adulam. Fraţii lui şi toată casa tatălui său au aflat şi s-au pogorât la el. Toţi(JE) cei ce se aflau în nevoie, care aveau datorii sau care erau nemulţumiţi s-au strâns la el şi el a ajuns căpetenia lor. Astfel, s-au unit cu el aproape patru sute de oameni. De acolo, David s-a dus la Miţpe, în ţara Moabului. El a zis împăratului Moabului: „Dă voie, te rog, tatălui meu şi mamei mele să vină la voi până voi şti ce va face Dumnezeu cu mine.” Şi i-a adus înaintea împăratului Moabului şi au locuit cu el în tot timpul cât a stat David în cetăţuie. Prorocul Gad(JF) a zis lui David: „Nu şedea în cetăţuie, ci du-te şi intră în ţara lui Iuda.” Şi David a plecat şi a ajuns la pădurea Heret.

Saul ucide preoţii din Nob

Saul a aflat că David şi oamenii lui au fost descoperiţi. Saul şedea sub tamarisc, la Ghibea, pe înălţime; avea suliţa în mână şi toţi slujitorii lui stăteau lângă el. Şi Saul a zis slujitorilor săi de lângă el: „Ascultaţi, beniamiţi! Vă va da(JG) fiul lui Isai la toţi ogoare şi vii? Va face el din voi toţi căpetenii peste o mie şi căpetenii peste o sută? Dacă nu, de ce v-aţi unit toţi împotriva mea şi nimeni nu mi-a dat de ştire despre legământul fiului(JH) meu cu fiul lui Isai? Pentru ce n-a fost nimeni dintre voi pe care să-l doară inima pentru mine şi să mă înştiinţeze că fiul meu a răsculat pe robul meu împotriva mea, ca să-mi întindă curse, cum face astăzi?” Doeg(JI), Edomitul, care era şi el printre slujitorii lui Saul, a răspuns: „Eu am văzut pe fiul lui Isai venind la Nob, la Ahimelec(JJ), fiul lui Ahitub(JK). 10 Ahimelec a(JL) întrebat pe Domnul pentru el, i-a dat merinde(JM) şi i-a dat sabia lui Goliat, Filisteanul.” 11 Împăratul a trimis după Ahimelec, fiul lui Ahitub, preotul, şi după toată casa tatălui său, după preoţii care erau la Nob. Ei au venit toţi la împărat. 12 Saul a zis: „Ascultă, fiul lui Ahitub!” El a răspuns: „Iată-mă, domnul meu!” 13 Saul i-a zis: „Pentru ce v-aţi unit împotriva mea, tu şi fiul lui Isai? Pentru ce i-ai dat pâine şi o sabie şi ai întrebat pe Dumnezeu pentru el, ca să se ridice împotriva mea şi să-mi întindă curse, cum face astăzi?” 14 Ahimelec a răspuns împăratului: „Care dintre slujitorii tăi poate fi pus alături cu credinciosul David, ginerele împăratului, gata la poruncile lui şi înconjurat cu cinste în casa ta? 15 Oare de astăzi am început eu să întreb pe Dumnezeu pentru el? Departe de mine aşa ceva! Să nu arunce împăratul nicio vină asupra robului său, nici asupra nimănui din casa tatălui meu, căci robul tău nu ştie nimic din toate acestea, nici lucru mic, nici lucru mare.” 16 Împăratul a zis: „Trebuie să mori, Ahimelec, tu şi toată casa tatălui tău.” 17 Şi împăratul a zis alergătorilor care stăteau lângă el: „Întoarceţi-vă şi omorâţi pe preoţii Domnului, căci s-au învoit cu David: au ştiut bine că fuge, şi nu mi-au dat de veste.” Dar slujitorii împăratului n-au(JN) voit să întindă mâna ca să lovească pe preoţii Domnului. 18 Atunci, împăratul a zis lui Doeg: „Întoarce-te şi loveşte pe preoţi.” Şi Doeg, Edomitul, s-a întors şi a lovit pe preoţi; a omorât(JO) în ziua aceea optzeci şi cinci de oameni care purtau efodul de in. 19 Saul a mai trecut prin ascuţişul sabiei cetatea preoţească Nob(JP): bărbaţi şi femei, copii şi prunci, boi, măgari şi oi; toţi au căzut sub ascuţişul sabiei. 20 Un fiu(JQ) al lui Ahimelec, fiul lui Ahitub, a scăpat(JR). Numele lui era Abiatar. A fugit la David 21 şi i-a spus că Saul a ucis pe preoţii Domnului. 22 David a zis lui Abiatar: „M-am gândit chiar în ziua aceea că Doeg, Edomitul, fiind acolo, nu se putea să nu spună lui Saul. Eu sunt pricina morţii tuturor sufletelor din casa tatălui tău. 23 Rămâi cu mine, nu te teme de nimic, căci cel(JS) ce caută să ia viaţa mea caută s-o ia şi pe a ta; lângă mine vei fi bine păzit.”

David scapă Cheila

23 Au venit şi au spus lui David: „Iată că filistenii au început lupta împotriva Cheilei(JT) şi au jefuit ariile.” David a întrebat(JU) pe Domnul şi a zis: „Să mă duc şi să bat pe filistenii aceştia?” Şi Domnul i-a răspuns: „Du-te, bate pe filisteni şi izbăveşte Cheila.” Dar oamenii lui David i-au zis: „Iată că noi ne temem chiar aici în Iuda. Ce va fi când vom merge la Cheila, împotriva oştilor filistenilor?” David a întrebat iarăşi pe Domnul. Şi Domnul i-a răspuns: „Scoală-te şi pogoară-te la Cheila, căci dau pe filisteni în mâinile tale.” David s-a dus dar cu oamenii lui la Cheila şi s-a bătut împotriva filistenilor; le-a luat vitele şi le-a pricinuit o mare înfrângere. Astfel a izbăvit David pe locuitorii din Cheila. Când a fugit(JV) Abiatar, fiul lui Ahimelec, la David în Cheila, s-a pogorât cu efodul în mână. Saul a fost înştiinţat de sosirea lui David la Cheila şi a zis: „Dumnezeu îl dă în mâinile mele, căci a venit şi s-a închis într-o cetate cu porţi şi zăvoare.” Şi Saul a chemat tot poporul la război ca să se pogoare la Cheila şi să împresoare pe David şi pe oamenii lui. David, luând cunoştinţă de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui, a zis(JW) preotului Abiatar: „Adu efodul!” 10 Şi David a zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, robul Tău a aflat că Saul vrea să vină la Cheila ca să nimicească(JX) cetatea din pricina mea. 11 Mă vor da în mâinile lui locuitorii din Cheila? Se va pogorî Saul aici, cum a aflat robul Tău? Doamne, Dumnezeul lui Israel, binevoieşte şi descoperă lucrul acesta robului Tău!” Şi Domnul a răspuns: „Se va pogorî.” 12 David a mai zis: „Mă vor da locuitorii din Cheila pe mine şi pe oamenii mei în mâinile lui Saul?” Şi Domnul a răspuns: „Te vor da.” 13 Atunci, David s-a sculat cu oamenii lui în număr(JY) de aproape şase sute de inşi, au ieşit din Cheila şi s-au dus unde au putut. Saul, aflând că David a scăpat din Cheila, s-a oprit din mers. 14 David a locuit în pustie, în locuri întărite, şi a rămas pe muntele(JZ) din pustia Zif(KA). Saul îl căuta(KB) mereu, dar Dumnezeu nu l-a dat în mâinile lui.

David în pustia Zif şi Maon

15 David, văzând că Saul a pornit să-i ia viaţa, a stat în pustia Zif, în pădure. 16 Atunci, Ionatan, fiul lui Saul, s-a sculat şi s-a dus la David în pădure. El i-a întărit încrederea în Dumnezeu 17 şi i-a zis: „Nu te teme de nimic, căci mâna tatălui meu Saul nu te va atinge. Tu vei domni peste Israel şi eu voi fi al doilea după tine; tatăl meu Saul ştie(KC) şi el bine lucrul acesta.” 18 Au făcut iarăşi amândoi legământ(KD) înaintea Domnului şi David a rămas în pădure, iar Ionatan s-a dus acasă. 19 Zifiţii(KE) s-au suit la Saul, la Ghibea, şi au zis: „Nu-i David ascuns între noi în locuri întărite, în pădure, pe dealul Hachila, care este la miazăzi de pustie? 20 Pogoară-te dar, împărate, fiindcă aceasta este toată dorinţa sufletului tău; lasă pe noi dacă(KF) e vorba să-l dăm în mâinile împăratului.” 21 Saul a zis: „Domnul să vă binecuvânteze că aveţi milă de mine! 22 Duceţi-vă, vă rog, de mai cercetaţi, ca să ştiţi şi să descoperiţi în ce loc şi-a îndreptat paşii şi cine l-a văzut, căci mi s-a spus că este foarte şiret. 23 Cercetaţi şi vedeţi toate locurile unde se ascunde, veniţi apoi la mine cu ceva temeinic şi voi porni cu voi. Dacă este în ţară, îl voi căuta printre toate miile lui Iuda.” 24 S-au sculat dar şi s-au dus la Zif înaintea lui Saul. David şi oamenii lui erau în pustia Maon(KG), şi anume în câmpia dinspre miazăzi de pustie. 25 Saul a plecat cu oamenii săi în căutarea lui David. Despre lucrul acesta s-a dat de veste lui David, care s-a pogorât la stâncă şi a rămas în pustia Maon. Saul, când a auzit, a urmărit pe David în pustia Maon. 26 Saul mergea pe o parte a muntelui, şi David cu oamenii lui, pe cealaltă parte a muntelui. David fugea(KH) repede, ca să scape de Saul. Dar Saul şi oamenii lui chiar înconjuraseră(KI) pe David şi pe ai lui, ca să pună mâna pe ei, 27 când un sol(KJ) a venit şi a spus lui Saul: „Grăbeşte-te să vii, căci au năvălit filistenii în ţară.” 28 Saul a încetat să urmărească pe David şi s-a întors să iasă înaintea filistenilor. De aceea, locul acela s-a numit Sela-Hamahlecot (Stânca împărţirii). 29 De acolo, David s-a suit spre locurile întărite din En-Ghedi(KK) şi a locuit acolo.

David, în peştera En-Ghedi. Saul cruţat de David

24 Când s-a întors Saul(KL) de la urmărirea filistenilor, au venit şi i-au spus: „Iată că David este în pustia En-Ghedi.” Saul a luat trei mii de oameni aleşi din tot Israelul şi s-a dus(KM) să caute pe David şi pe oamenii lui până pe stâncile ţapilor sălbatici. A ajuns la nişte stâne de oi, care erau lângă drum, şi acolo era o peşteră în care a intrat(KN) să doarmă(KO). David şi oamenii lui erau(KP) în fundul peşterii. Oamenii lui(KQ) David i-au zis: „Iată ziua în care Domnul îţi zice: ‘Dau pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; fă-i ce-ţi va plăcea’.” David s-a sculat şi a tăiat încet colţul hainei lui Saul. După aceea, inima(KR) îi bătea, pentru că tăiase colţul hainei lui Saul. Şi a zis oamenilor săi: „Să mă(KS) ferească Domnul să fac împotriva domnului meu, care este unsul Domnului, o aşa faptă ca să pun mâna pe el! Căci el este unsul Domnului.” Cu aceste cuvinte, David a oprit(KT) pe oamenii săi şi i-a împiedicat să se arunce asupra lui Saul. Apoi Saul s-a sculat să iasă din peşteră şi şi-a văzut înainte de drum. După aceea, David s-a sculat şi a ieşit din peşteră. El a început să strige atunci după Saul: „Împărate, domnul meu!” Saul s-a suit înapoi, şi David s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. David a zis lui Saul: „De ce asculţi(KU) tu de vorbele oamenilor care zic: ‘David îţi vrea răul?’ 10 Vezi acum cu ochii tăi că Domnul te dăduse astăzi în mâinile mele în peşteră. Oamenii mei mă îndemnau să te omor, dar te-am cruţat şi am zis: ‘Nu voi pune mâna pe domnul meu, căci este unsul Domnului’. 11 Uite, părintele meu, uite colţul hainei tale în mâna mea. Fiindcă ţi-am tăiat colţul hainei şi nu te-am ucis, să ştii şi să vezi că în purtarea mea nu este nici răutate(KV), nici răzvrătire şi că n-am păcătuit împotriva ta. Totuşi tu îmi întinzi curse(KW), ca să-mi iei viaţa. 12 Judece(KX) Domnul între mine şi tine şi Domnul să mă răzbune pe tine, dar eu nu voi pune mâna pe tine. 13 ‘Răul de la cei răi vine’, zice vechea zicală. De aceea eu nu voi pune mâna pe tine. 14 Împotriva cui a pornit împăratul lui Israel? Pe cine urmăreşti tu? Un câine(KY) mort, un(KZ) purice. 15 Domnul(LA) va judeca şi va hotărî între mine şi tine, El va(LB) vedea, El îmi va(LC) apăra pricina şi El îmi va face dreptate, izbăvindu-mă din mâna ta.” 16 Când a sfârşit David de spus aceste vorbe lui Saul, Saul a zis: „Glasul(LD) tău este, fiule David?” Şi Saul a ridicat glasul şi a plâns. 17 Şi a zis(LE) lui David: „Tu eşti mai bun(LF) decât mine, căci tu mi-ai făcut(LG) bine, iar eu ţi-am făcut rău. 18 Tu îţi arăţi azi bunătatea cu care te porţi faţă de mine, căci Domnul(LH) mă dăduse în mâinile tale, şi nu m-ai omorât. 19 Dacă întâlneşte cineva pe vrăjmaşul lui, îl lasă oare să-şi urmeze drumul în linişte? Domnul să-ţi răsplătească pentru ce mi-ai făcut în ziua aceasta! 20 Acum iată, ştiu(LI) că tu vei domni şi că împărăţia lui Israel va rămâne în mâinile tale. 21 Jură-mi(LJ) dar pe Domnul că(LK) nu-mi vei nimici sămânţa mea după mine şi că nu-mi vei şterge numele din casa tatălui meu.” 22 David a jurat lui Saul. Apoi Saul a plecat acasă, iar David şi oamenii lui s-au suit în locul întărit(LL).

Asprimea lui Nabal faţă de David

25 Samuel(LM) a murit. Tot Israelul s-a adunat şi l-a plâns(LN) şi l-au îngropat în locuinţa lui la Rama. Atunci, David s-a sculat şi s-a pogorât în pustia(LO) Paran. În Maon(LP) era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre şi se afla la Carmel(LQ) pentru tunderea oilor lui. Numele acestui om era Nabal şi nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb. David a aflat în pustie că Nabal îşi tunde(LR) oile. A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu şi să-i vorbiţi aşa: ‘Să trăieşti(LS) în pace şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău. Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât şi nu li s-a luat(LT) nimic în tot timpul cât au fost la Carmel. Întreabă pe slujitorii tăi, şi-ţi vor spune. Să capete trecere dar tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi(LU) de bucurie. Dă dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David ce te lasă inima’.” Când au ajuns, oamenii lui David au spus lui Nabal toate aceste cuvinte în numele lui David. Apoi au tăcut. 10 Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine(LV) este David şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni. 11 Şi să-mi iau eu(LW) pâinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?” 12 Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s-au întors şi au spus la sosirea lor toate aceste cuvinte lui David. 13 Atunci, David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia!” Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia şi aproape patru sute de inşi s-au suit după el. Au mai rămas(LX) doar două sute la calabalâcuri. 14 Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustie nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei. 15 Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au(LY) ocărât şi nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. 16 Ne-au fost zid(LZ) şi zi, şi noapte în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor. 17 Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci pierderea(MA) stăpânului nostru şi a întregii lui case este hotărâtă şi el este aşa de rău(MB) încât nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.” 18 Abigail a luat(MC) îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari 19 şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea(MD) mea şi eu voi veni după voi.” N-a spus nimic bărbatului ei Nabal. 20 Ea a încălecat pe un măgar, a pogorât muntele pe un drum tufos şi iată că David şi oamenii lui se pogorau în faţa ei, aşa că i-a întâlnit. 21 David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustie de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors(ME) rău pentru bine. 22 Dumnezeu să pedepsească(MF) pe robul său David cu toată asprimea dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva(MG) de parte bărbătească(MH) din tot ce este al lui Nabal!” 23 Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos(MI) repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ. 24 Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi şi ascultă cuvintele roabei tale. 25 Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el – Nabal (Nebun) îi este numele – şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimişi de domnul meu. 26 Acum, domnul meu, viu(MJ) este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit(MK) să verşi sânge şi să te ajuţi(ML) cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca(MM) Nabal! 27 Primeşte darul acesta(MN) pe care-l aduce roaba ta domnului meu şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu. 28 Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul(MO) va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele(MP) Domnului şi niciodată nu va fi răutate(MQ) în tine. 29 Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul, Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia(MR) sufletul vrăjmaşilor tăi. 30 Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit şi te va pune mai-mare peste Israel, 31 atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.” 32 David a zis Abigailei: „Binecuvântat(MS) să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, care te-a trimis astăzi înaintea mea! 33 Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit(MT) în ziua aceasta să vărs sânge şi mi-ai oprit mâna! 34 Dar viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, care m-a oprit(MU) să-ţi fac rău, că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas(MV) nimic din ce este al lui Nabal până la lumina zilei de mâine.” 35 Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese şi i-a zis: „Suie-te(MW) în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am(MX) primit bine.”

David ia pe Abigail

36 Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ(MY) ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic până la lumina zilei. 37 Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevastă-sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte şi s-a făcut ca o piatră. 38 Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal şi a murit. 39 David a aflat că murise Nabal şi a zis: „Binecuvântat(MZ) să fie Domnul că mi-a apărat pricina(NA) în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal şi a împiedicat(NB) pe robul Său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă(NC) asupra capului lui.” David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă. 40 Slujitorii lui David au ajuns la Abigail la Carmel şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimis la tine, ca să te ia de nevastă.” 41 Ea s-a sculat, s-a aruncat cu faţa la pământ şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă(ND), gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.” 42 Şi îndată, Abigail a plecat, călare pe un măgar şi însoţită de cinci fete, a mers după solii lui David şi i-a fost nevastă. 43 David luase şi pe Ahinoam din(NE) Izreel şi amândouă(NF) au fost nevestele lui. 44 Şi Saul dăduse pe fiică-sa Mical(NG), nevasta lui David, lui Palti din Galim(NH), fiul lui Laiş.

David, în tabăra lui Saul

26 Zifiţii s-au dus la Saul la Ghibea şi au zis: „Iată că David(NI) este ascuns pe dealul Hachila, în faţa pustiei.” Saul s-a sculat şi s-a pogorât în pustia Zif, cu trei mii de oameni aleşi din Israel, ca să caute pe David în pustia Zif. A tăbărât pe dealul Hachila, în faţa pustiei, lângă drum. David era în pustie şi, înţelegând că Saul merge în urmărirea lui în pustie, a trimis nişte iscoade şi a aflat că, în adevăr, Saul venise. Atunci, David s-a sculat şi a venit la locul unde tăbărâse Saul şi a văzut locul unde era culcat Saul, cu Abner(NJ), fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui. Saul era culcat în cort în mijlocul taberei şi poporul era tăbărât în jurul lui. David a luat cuvântul şi, vorbind lui Ahimelec, Hetitul, şi lui Abişai, fiul Ţeruiei(NK) şi fratele lui Ioab, a zis: „Cine vrea să se pogoare(NL) cu mine în tabără la Saul?” Şi Abişai a răspuns: „Eu mă voi pogorî cu tine.” David şi Abişai s-au dus noaptea la popor. Şi iată că Saul era culcat şi dormea în cort, în mijlocul taberei, şi suliţa lui era înfiptă în pământ, la capul lui. Abner şi poporul lui erau culcaţi în jurul lui. Abişai a zis lui David: „Dumnezeu dă astăzi pe vrăjmaşul tău în mâinile tale; lasă-mă, te rog, să-l lovesc cu suliţa mea şi să-l pironesc dintr-o lovitură în pământ, ca să n-am nevoie să-i mai dau alta.” Dar David a zis lui Abişai: „Nu-l omorî! Căci cine(NM) ar putea pune mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?” 10 Şi David a zis: „Viu este Domnul că numai Domnul(NN) îl poate lovi; fie că-i va veni ziua(NO) să moară, fie că se va pogorî(NP) într-un câmp de bătaie şi va pieri. 11 (NQ) mă ferească Domnul să pun mâna pe unsul Domnului! Ia numai suliţa de la căpătâiul lui, urciorul cu apă şi să plecăm.” 12 David a luat dar suliţa şi urciorul cu apă de la căpătâiul lui Saul şi au plecat. Nimeni nu i-a văzut, nici n-a băgat de seamă nimic şi nimeni nu s-a deşteptat, căci Domnul îi cufundase pe toţi într-un somn adânc(NR). 13 David a trecut de cealaltă parte şi a ajuns departe pe vârful muntelui, la o mare depărtare de tabără. 14 Şi a strigat poporului şi lui Abner, fiul lui Ner: „N-auzi tu, Abner?” Abner a răspuns: „Cine eşti tu, care strigi către împăratul?” 15 Şi David a zis lui Abner: „Oare nu eşti tu bărbat? Şi cine este ca tine în Israel? Pentru ce atunci n-ai păzit pe împărat, stăpânul tău? Căci cineva din popor a venit să omoare pe împăratul, stăpânul tău. 16 Ce ai făcut tu nu este bine. Viu este Domnul că sunteţi vrednici de moarte, căci n-aţi vegheat asupra stăpânului vostru, asupra unsului Domnului. Uită-te acum unde este suliţa împăratului şi urciorul de apă, care erau la căpătâiul lui.” 17 Saul a cunoscut glasul lui David şi a zis: „Glasul tău(NS) este, fiul meu David?” Şi David a răspuns: „Glasul meu, împărate, domnul meu!” 18 Şi a zis: „Pentru ce(NT) urmăreşte domnul meu pe robul său? Ce-am făcut şi cu ce sunt vinovat? 19 Să binevoiască acum împăratul, domnul meu, să asculte cuvintele robului său: Dacă Domnul este Cel ce te aţâţă(NU) împotriva mea, să primească mirosul unui dar de mâncare de la noi, dar dacă oamenii te atâţă, blestemaţi să fie înaintea Domnului, fiindcă ei mă izgonesc(NV) azi ca să mă dezlipească de moştenirea(NW) Domnului, zicându-mi: ‘Du-te de slujeşte unor dumnezei străini!’ 20 Oh, să nu-mi cadă sângele pe pământ departe de Faţa Domnului! Căci împăratul lui Israel a pornit să mă caute ca pe un purice(NX), cum ar urmări o potârniche în munţi.” 21 Saul a zis: „Am păcătuit(NY); întoarce-te, fiul meu David, căci nu-ţi voi mai face rău, fiindcă în ziua aceasta viaţa mea a fost scumpă(NZ) înaintea ta. Am lucrat ca un nebun şi am făcut o mare greşeală.” 22 David a răspuns: „Iată suliţa împăratului; să vină unul din oamenii tăi s-o ia. 23 Domnul va(OA) răsplăti fiecăruia după dreptatea lui şi după credincioşia lui, căci Domnul te dăduse azi în mâinile mele, şi eu n-am vrut să pun mâna pe unsul Domnului. 24 Şi după cum azi viaţa ta a avut un mare preţ înaintea mea, tot aşa şi viaţa mea va avea un mare preţ înaintea Domnului şi El mă va izbăvi din orice necaz.” 25 Saul a zis lui David: „Fii binecuvântat, fiul meu David! Tu vei face lucruri mari şi vei(OB) birui.” David şi-a văzut de drum, şi Saul s-a întors acasă.

David, în ţara filistenilor; şederea lui la Ţiclag

27 David şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul; nu este nimic mai bine pentru mine decât să fug în ţara filistenilor, pentru ca Saul să înceteze să mă mai caute în tot ţinutul lui Israel; aşa voi scăpa de mâna lui.” Şi David s-a sculat, el şi cei şase sute de oameni care erau împreună cu el, şi(OC) au trecut la Achiş(OD), fiul lui Maoc, împăratul Gatului. David şi oamenii lui au rămas în Gat, la Achiş; îşi avea fiecare familia lui şi David îşi avea cele două(OE) neveste: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal. Saul, când a aflat că David fugise la Gat, a încetat să-l mai caute. David a zis lui Achiş: „Dacă am căpătat trecere înaintea ta, rogu-te să mi se dea într-una din cetăţile ţării un loc unde să pot locui, căci pentru ce să locuiască robul tău cu tine în cetatea împărătească?” Şi chiar în ziua aceea, Achiş i-a dat Ţiclagul(OF). De aceea, Ţiclagul a fost al împăraţilor lui Iuda până în ziua de azi. Timpul cât a locuit David în ţara filistenilor a fost de un an şi patru luni. David şi oamenii lui se suiau şi năvăleau asupra gheşuriţilor(OG), ghirziţilor(OH) şi amaleciţilor(OI), căci neamurile acestea locuiau din vremuri vechi în ţinutul acela până la Şur(OJ) şi până în ţara Egiptului. David pustia ţinutul acesta; nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie, le lua oile, boii, măgarii, cămilele, hainele şi apoi se întorcea şi se ducea la Achiş. 10 Achiş zicea: „Unde aţi năvălit azi?” Şi David răspundea: „Spre miazăzi de Iuda, spre miazăzi de ierahmeeliţi(OK) şi spre miazăzi de(OL) cheniţi.” 11 David nu lăsa cu viaţă nici bărbat, nici femeie ca să vină la Gat, „căci”, se gândea el, „ei ar putea să vorbească împotriva noastră şi să zică: ‘Aşa a făcut David’.” Şi acesta a fost felul lui de purtare în tot timpul cât a locuit în ţara filistenilor. 12 Achiş se încredea în David şi zicea: „S-a făcut urât poporului său Israel şi va rămâne în slujba mea pe vecie.”

Războiul cu filistenii

28 Pe vremea aceea(OM), filistenii şi-au strâns taberele şi au făcut o oştire ca să pornească cu război împotriva lui Israel. Achiş a zis lui David: „Să ştii că vei veni cu mine la oştire, tu şi oamenii tăi.” David a răspuns lui Achiş: „Ei bine, vei vedea ce va face robul tău.” Şi Achiş a zis lui David: „De aceea te voi pune păzitorul capului meu în tot timpul.” Samuel(ON) murise. Tot Israelul îl plânsese şi-l îngropase la Rama, în cetatea lui. Saul îndepărtase din ţară pe cei ce chemau morţii(OO) şi pe cei ce ghiceau. Filistenii s-au strâns şi au venit de au tăbărât la Sunem(OP). Saul a strâns pe tot Israelul şi au tăbărât la Ghilboa(OQ). La vederea taberei filistenilor, Saul a fost cuprins de frică(OR) şi un tremur puternic i-a apucat inima. Saul a întrebat pe Domnul, şi Domnul nu i-a răspuns(OS) nici prin(OT) vise, nici prin Urim(OU), nici prin proroci. Atunci, Saul a zis slujitorilor lui: „Căutaţi-mi o femeie care să cheme morţii, ca să mă duc s-o întreb.” Slujitorii lui i-au zis: „Iată că în En-Dor este o femeie care cheamă morţii.” Atunci, Saul s-a schimbat, a luat alte haine şi a plecat cu doi oameni. Au ajuns la femeia aceea noaptea. Saul i-a zis: „Spune-mi viitorul chemând un mort şi scoală-mi pe cine-ţi(OV) voi spune.” Femeia i-a răspuns: „Ştii ce a făcut Saul, cum a nimicit(OW) din ţară pe cei ce cheamă morţii şi pe cei ce ghicesc viitorul, pentru ce dar întinzi o cursă vieţii mele, ca să mă omori?” 10 Saul i-a jurat pe Domnul şi a zis: „Viu este Domnul că nu ţi se va întâmpla niciun rău pentru aceasta.” 11 Femeia a zis: „Pe cine vrei să-ţi scol?” Şi el a răspuns: „Scoală-mi pe Samuel.” 12 Când a văzut femeia pe Samuel, a scos un ţipăt mare şi a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai înşelat? Tu eşti Saul!” 13 Împăratul i-a zis: „Nu te teme de nimic. Dar ce vezi?” Femeia a zis lui Saul: „Văd o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ.” 14 El i-a zis: „Cum e la chip?” Şi ea a răspuns: „Este un bătrân care se scoală şi este învelit cu o mantie(OX).” Saul a înţeles că era Samuel şi s-a plecat cu faţa la pământ şi s-a închinat. 15 Samuel a zis lui Saul: „Pentru ce m-ai tulburat chemându-mă?” Saul a răspuns: „Sunt(OY) într-o mare strâmtorare: filistenii îmi fac război şi Dumnezeu(OZ) S-a depărtat de la mine; nu mi-a(PA) răspuns nici prin proroci, nici prin vise. Şi te-am chemat să-mi arăţi ce să fac.” 16 Samuel a zis: „Pentru ce mă întrebi pe mine, când Domnul S-a depărtat de tine şi S-a făcut vrăjmaşul tău? 17 Domnul îţi face aşa cum îţi(PB) vestisem din partea Lui; Domnul a rupt împărăţia din mâinile tale şi a dat-o altuia, lui David. 18 N-ai ascultat(PC) de glasul Domnului şi n-ai făcut pe Amalec să simtă aprinderea mâniei Lui, de aceea îţi face Domnul aşa astăzi. 19 Şi chiar Domnul va da pe Israel împreună cu tine în mâinile filistenilor. Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine şi Domnul va da tabăra lui Israel în mâinile filistenilor.” 20 Îndată, Saul a căzut la pământ cât era de lung, şi cuvintele lui Samuel l-au umplut de groază; nu mai avea nicio putere, căci nu mâncase toată ziua şi toată noaptea. 21 Femeia a venit la Saul şi, văzându-l foarte înspăimântat, i-a zis: „Iată că roaba ta ţi-a ascultat glasul; mi-am pus viaţa(PD) în primejdie ascultând de cuvintele pe care mi le-ai spus. 22 Ascultă acum şi tu glasul roabei tale şi lăsă-mă să-ţi dau o bucată de pâine, ca să mănânci şi să prinzi putere ca să porneşti la drum.” 23 Dar el n-a vrut şi a zis: „Nu mănânc nimic!” Slujitorii lui şi femeia au stăruit de el până i-a ascultat. S-a sculat de la pământ şi a şezut pe pat. 24 Femeia avea la ea un viţel gras, pe care l-a tăiat în grabă; a luat făină, a frământat-o şi a copt azimi. 25 Le-a pus înaintea lui Saul şi înaintea slujitorilor lui şi au mâncat. Apoi s-au sculat şi au plecat chiar în noaptea aceea.

David e trimis înapoi

29 Filistenii(PE) îşi strânseseră toate oştile la(PF) Afec, şi Israel tăbărâse la fântâna lui Izreel. Domnii filistenilor au înaintat cu sutele şi miile lor, şi David şi oamenii lui mergeau mai la coadă, cu(PG) Achiş. Domnii filistenilor au zis: „Ce caută evreii aceştia aici?” Şi Achiş a răspuns domnitorilor filistenilor: „Acesta este David, slujitorul lui Saul, împăratul lui Israel. De mult(PH) este cu mine şi n-am găsit(PI) nici cel mai mic lucru de care să-l învinuiesc, de la venirea lui şi până în ziua de azi.” Dar domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiş şi i-au zis: „Trimite înapoi(PJ) pe omul acesta, ca să se întoarcă în locul unde l-ai aşezat, să nu se pogoare cu noi pe câmpul de bătaie, ca să nu ne fie vrăjmaş în timpul luptei(PK). Şi cum ar putea să se facă omul acesta plăcut stăpânului său decât cu capetele oamenilor noştri?

Nu este acesta David pentru care cântau jucând:

„Saul şi-a bătut miile lui(PL),
Iar David, zecile lui de mii!”?

Achiş a chemat pe David şi i-a zis: „Viu este Domnul că eşti un om curat la suflet şi-mi place să te văd mergând(PM) şi venind cu mine în tabără, căci n-am găsit(PN) nimic rău în tine, de la venirea ta la mine până în ziua de azi, dar nu eşti pe placul domnitorilor. Întoarce-te dar şi mergi în pace, ca să nu faci nimic neplăcut înaintea domnitorilor filistenilor.” David a zis lui Achiş: „Dar ce am făcut şi ce ai găsit în robul tău, de când sunt la tine până în ziua de azi, ca să nu merg să lupt împotriva vrăjmaşilor domnului meu, împăratul?” Achiş a răspuns lui David: „Ştiu că eşti plăcut înaintea mea ca(PO) un înger al lui Dumnezeu, dar domnitorii(PP) filistenilor au zis: ‘Să nu se suie cu noi la luptă.’ 10 Astfel, scoală-te dis-de-dimineaţă, tu şi slujitorii stăpânului tău care au venit cu tine; sculaţi-vă dis-de-dimineaţă şi plecaţi de îndată ce se va lumina.” 11 David şi oamenii lui s-au sculat din noapte de tot, ca să plece dimineaţa şi să se întoarcă în ţara filistenilor. Şi filistenii(PQ) s-au suit la Izreel.

Întoarcerea lui David la Ţiclag

30 Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Ţiclag, amaleciţii(PR) năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul după ce luaseră prinşi pe femei şi pe toţi cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră. David şi oamenii lui au ajuns în cetate şi iată că era arsă; şi nevestele, fiii şi fiicele lor fuseseră luaţi prinşi. Atunci, David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns până n-au mai putut plânge. Cele două(PS) neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele. David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea(PT) să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar(PU) David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul, Dumnezeul lui. El(PV) a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!” Abiatar a adus efodul la David. Şi David(PW) a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge şi vei izbăvi totul.” Şi David a pornit, el şi cei şase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă. 10 David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni, dar două(PX) sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiţi ca să mai treacă pârâul Besor. 11 Pe câmp, au dat peste un om egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine şi să bea apă 12 şi i-au mai dat şi o legătură de smochine şi două legături de stafide. După ce a mâncat(PY), i-au venit iarăşi puterile, căci nu mâncase şi nu băuse apă de trei zile şi trei nopţi. 13 David i-a zis: „Al cui eşti şi de unde eşti?” El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean în slujba unui amalecit şi de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav. 14 Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiţilor(PZ), pe ţinutul lui Iuda şi la miazăzi de Caleb(QA), şi am ars Ţiclagul.” 15 David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?” Şi el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî şi nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, şi te voi pogorî la oastea aceasta.” 16 El i-a slujit astfel de călăuză. Şi amaleciţii erau risipiţi pe tot ţinutul, mâncând(QB), bând şi jucând de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din ţara filistenilor şi din ţara lui Iuda. 17 David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara şi n-a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile şi au fugit. 18 David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciţii şi a scăpat şi pe cele două neveste ale lui. 19 Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul(QC). 20 Şi David a luat toate oile şi toţi boii, şi cei ce mânau turma aceasta şi mergeau în fruntea ei ziceau: „Aceasta este prada lui David!” 21 David a ajuns la cei două(QD) sute de oameni care fuseseră prea obosiţi ca să mai meargă după el şi pe care-i lăsase la pârâul Besor. Ei au ieşit înaintea lui David şi înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei şi i-a întrebat de sănătate. 22 Toţi oamenii răi şi de(QE) nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul şi au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-şi ia fiecare nevasta şi copiii şi să plece.” 23 Dar David a zis: „Să nu faceţi aşa, fraţilor, cu ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit şi a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. 24 Şi cine v-ar asculta în privinţa aceasta? Partea trebuie să fie aceeaşi atât(QF) pentru cel ce s-a pogorât pe câmpul de bătaie, cât şi pentru cel ce a rămas la calabalâcuri; s-o împartă deopotrivă.” 25 Lucrul acesta a rămas de atunci şi până în ziua de azi o lege şi un obicei în Israel. 26 Când s-a întors la Ţiclag, David a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmaşii Domnului!” 27 A trimis celor din Betel, celor din Ramot(QG) de la miazăzi, celor din Iatir(QH), 28 celor din Aroer(QI), celor din Sifmot, celor din Eştemoa(QJ), 29 celor din Racal, celor din cetăţile ierahmeeliţilor(QK), celor din cetăţile cheniţilor(QL), 30 celor din Horma(QM), celor din Cor-Aşan, celor din Atac, 31 celor din Hebron(QN) şi în toate locurile pe care le străbătuseră David cu oamenii lui.

Israeliţii, biruiţi de filisteni

31 Filistenii(QO) s-au luptat cu Israel, şi bărbaţii lui Israel au luat-o la fugă dinaintea filistenilor şi au căzut ucişi pe muntele Ghilboa(QP). Filistenii au urmărit pe Saul şi pe fiii lui şi au ucis pe Ionatan(QQ), Abinadab şi Malchişua, fiii lui Saul. Saul a fost prins în toiul(QR) luptei; arcaşii l-au ajuns şi l-au rănit greu. Saul(QS) a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-ţi sabia şi străpunge-mă, ca nu cumva aceşti netăiaţi(QT) împrejur să vină să mă străpungă şi să-şi bată joc de mine.” Cel ce-i ducea armele n-a voit, căci îi era(QU) teamă. Şi Saul şi-a luat sabia şi s-a aruncat(QV) în ea. Cel ce ducea armele lui Saul, văzându-l mort, s-a aruncat şi el în sabia lui şi a murit împreună cu el. Astfel au pierit în acelaşi timp şi în aceeaşi zi Saul şi cei trei fii ai lui, cel ce-i purta armele şi toţi oamenii lui. Cei din Israel care erau dincolo de vale şi dincolo de Iordan, văzând că oamenii lui Israel fugeau şi că Saul şi fiii lui muriseră, şi-au părăsit cetăţile şi au luat-o şi ei la fugă. Şi filistenii au venit şi s-au aşezat în ele. A doua zi, filistenii au venit să dezbrace pe cei morţi şi au găsit pe Saul şi pe cei trei fii ai lui căzuţi pe muntele Ghilboa. Au tăiat capul lui Saul şi i-au luat armele. Apoi au trimis să dea de veste(QW) prin toată ţara filistenilor, în casele idolilor lor şi în popor. 10 Au pus(QX) armele lui Saul în casa Astarteelor(QY) şi i-au atârnat trupul(QZ) pe zidurile Bet-Şanului(RA). 11 Când au auzit(RB) locuitorii Iabesului din Galaad ce au făcut filistenii lui Saul, 12 toţi vitejii s-au sculat(RC), au mers toată noaptea şi au luat de pe zidurile Bet-Şanului trupul lui Saul şi trupurile fiilor lui. Apoi s-au întors la Iabes, unde le-au ars(RD); 13 le-au luat oasele şi le-au îngropat(RE) sub stejarul din Iabes. Şi au postit(RF) şapte zile.