Beginning

Urare

1 Pavel, apostol nu de la oameni, nici^(A) printr-un om, ci prin^(B) Isus Hristos şi prin Dumnezeu Tatăl, care^(C) L-a înviat din morţi, ² şi toţi fraţii care^(D) sunt împreună cu mine, către Bisericile^(E) Galatiei: ³ Har^(F) şi pace vouă de la Dumnezeu Tatăl şi de la Domnul nostru Isus Hristos! ⁴ El^(G) S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre ca să ne smulgă din acest^(H) veac rău, după voia Dumnezeului nostru şi Tatăl. ⁵ A Lui să fie slava în vecii vecilor! Amin.

Nestatornicia galatenilor

⁶ Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie^(I). ⁷ Nu doar că^(J) este o altă Evanghelie, dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. ⁸ Dar chiar dacă noi^(K) înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! ⁹ Cum am mai spus, o spun şi acum: Dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită^(L) de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! ¹⁰ Caut^(M) eu oare^(N), în clipa aceasta, să capăt bunăvoinţa oamenilor sau bunăvoinţa lui Dumnezeu? Sau caut^(O) să plac oamenilor? Dacă aş mai căuta să plac oamenilor, n-aş fi robul lui Hristos.

Evanghelia lui Pavel

¹¹ Fraţilor^(P), vă mărturisesc că Evanghelia propovăduită de mine nu este de obârşie omenească, ¹² pentru că n-am primit-o, nici^(Q) n-am învăţat-o de la vreun om, ci prin^(R) descoperirea lui Isus Hristos. ¹³ Aţi auzit, în adevăr, care era purtarea mea de altădată, în religia iudeilor. Cum, adică, prigoneam peste^(S) măsură de mult Biserica lui Dumnezeu şi făceam prăpăd^(T) în ea ¹⁴ şi cum eram mai înaintat în religia iudeilor decât mulţi din neamul meu de o vârstă cu mine. Eram însufleţit de o râvnă^(U) nespus de mare pentru datinile strămoşeşti^(V). ¹⁵ Dar, când Dumnezeu, care^(W) m-a pus deoparte din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său, a găsit cu cale ¹⁶ să^(X) descopere în mine pe Fiul Său, ca să-L vestesc^(Y) între neamuri, îndată n-am întrebat pe niciun om^(Z), ¹⁷ nici nu m-am suit la Ierusalim, la cei ce au fost apostoli înainte de mine, ci m-am dus în Arabia. Apoi m-am întors din nou la Damasc. ¹⁸ După trei ani, m-am suit^(AA) la Ierusalim să fac cunoştinţă cu Chifa şi am rămas la el cincisprezece zile. ¹⁹ Dar n-am văzut pe^(AB) niciun alt apostol, decât pe^(AC) Iacov, fratele Domnului. ²⁰ În cele ce vă scriu, iată^(AD), înaintea lui Dumnezeu, nu mint. ²¹ După aceea^(AE) m-am dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei. ²² Şi eram încă necunoscut la faţă Bisericilor^(AF) lui Hristos^(AG), care sunt în Iudeea. ²³ Ele auzeau doar spunându-se: „Cel ce ne prigonea odinioară acum propovăduieşte credinţa pe care căuta s-o nimicească odinioară”. ²⁴ Şi slăveau pe Dumnezeu din pricina mea.

Încuviinţarea apostolilor

2 După paisprezece ani, m-am^(AH) suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba şi am luat cu mine şi pe Tit. ² M-am suit, în urma unei descoperiri, şi le-am^(AI) arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg^(AJ) sau să fi alergat în zadar. ³ Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur, ⁴ din pricina fraţilor^(AK) mincinoşi, furişaţi şi strecuraţi printre noi ca să pândească slobozenia^(AL) pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să^(AM) ne aducă la robie; ⁵ noi nu ne-am supus şi nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul^(AN) Evangheliei să rămână cu voi. ⁶ Cei^(AO) ce sunt socotiţi ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu^(AP) nu caută la faţa oamenilor – aceştia, zic, ei, cei cu vază, nu^(AQ) mi-au adăugat nimic. ⁷ Ba dimpotrivă, când au văzut^(AR) că mie îmi^(AS) fusese încredinţată Evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredinţată Evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur – ⁸ căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiaţi împrejur făcuse^(AT) şi din mine apostolul neamurilor^(AU) – ⁹ şi când au cunoscut harul^(AV) care-mi fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care sunt priviţi ca stâlpi^(AW), mi-au dat mie şi lui Barnaba mâna dreaptă de însoţire, ca să mergem să propovăduim: noi la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur. ¹⁰ Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa^(AX) am şi căutat să fac.

Pavel înfruntă pe Petru

¹¹ Dar^(AY) când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în faţă, căci era de osândit. ¹² În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el^(AZ) mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a ferit şi a stat deoparte de teama celor tăiaţi împrejur. ¹³ Împreună cu el au început să se prefacă şi ceilalţi iudei, aşa că până şi Barnaba a fost prins în laţul făţărniciei lor. ¹⁴ Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul^(BA) Evangheliei, am spus lui Chifa în faţa^(BB) tuturor: „Dacă^(BC) tu, care eşti iudeu, trăieşti ca neamurile, şi nu ca iudeii, cum sileşti pe neamuri să trăiască în felul iudeilor?” ¹⁵ Noi^(BD) suntem iudei din fire, iar nu păcătoşi^(BE) dintre neamuri. ¹⁶ Totuşi, fiindcă ştim^(BF) că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci^(BG) numai prin credinţa în Isus Hristos, am crezut şi noi în Hristos Isus, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţa în Hristos, iar nu prin^(BH) faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. ¹⁷ Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi^(BI), este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! ¹⁸ Căci, dacă zidesc iarăşi lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. ¹⁹ Căci eu, prin^(BJ) Lege, am^(BK) murit faţă de Lege, ca să trăiesc^(BL) pentru Dumnezeu. ²⁰ Am fost răstignit^(BM) împreună cu Hristos şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc^(BN) în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit^(BO) şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine. ²¹ Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă^(BP) neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.

Legea şi credinţa

3 O, galateni nechibzuiţi! Cine^(BQ) v-a fermecat^(BR) pe voi înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? ² Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul^(BS) ori^(BT) prin auzirea credinţei? ³ Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi început^(BU) prin Duhul, vreţi acum să sfârşiţi prin firea pământească^(BV)? ⁴ În zadar^(BW) aţi suferit voi atât de mult? Dacă, în adevăr, e în zadar! ⁵ Cel ce^(BX) vă dă Duhul şi face minuni printre voi le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei? ⁶ Tot aşa şi „Avraam^(BY) a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire”. ⁷ Înţelegeţi şi voi, dar, că fii ai lui Avraam sunt cei^(BZ) ce au credinţă. ⁸ Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea^(CA) că Dumnezeu va socoti neprihănite pe neamuri prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvântate în^(CB) tine”. ⁹ Aşa că cei ce se bizuie pe credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. ¹⁰ Căci toţi cei ce se bizuie pe faptele Legii sunt sub blestem, pentru că este scris: „Blestemat^(CC) este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea Legii ca să le facă”. ¹¹ Şi că^(CD) nimeni nu este socotit neprihănit înaintea lui Dumnezeu prin Lege este învederat, căci „cel^(CE) neprihănit prin credinţă va trăi”. ¹² Însă^(CF) Legea nu se întemeiază pe credinţă, ci ea zice: „Cine^(CG) va face aceste lucruri va trăi prin ele”. ¹³ Hristos^(CH) ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi, fiindcă este scris: „Blestemat^(CI) e oricine este atârnat pe lemn”, ¹⁴ pentru ca^(CJ) binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul^(CK) făgăduit.

Făgăduinţa şi Legea

¹⁵ Fraţilor (vorbesc în felul oamenilor), un testament^(CL), chiar al unui om, odată întărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva. ¹⁶ Acum, făgăduinţele au fost făcute „lui^(CM) Avraam şi seminţei lui”. Nu zice: „Şi seminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: „Şi seminţei tale”, adică Hristos^(CN). ¹⁷ Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a întărit Dumnezeu mai înainte nu poate fi desfiinţat^(CO), aşa ca făgăduinţa să fie nimicită de Legea venită^(CP) după patru sute treizeci de ani. ¹⁸ Căci dacă moştenirea^(CQ) ar veni din Lege, nu^(CR) mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam. ¹⁹ Atunci pentru ce este Legea? Ea^(CS) a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânţa^(CT)”, căreia îi fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată^(CU) prin îngeri, prin mâna unui mijlocitor^(CV). ²⁰ Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe când^(CW) Dumnezeu este unul singur. ²¹ Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă^(CX) s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege. ²² Dar Scriptura a^(CY) închis totul^(CZ) sub păcat, pentru ca^(DA) făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa în Isus Hristos. ²³ Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită. ²⁴ Astfel, Legea^(DB) ne-a fost un îndrumător^[a] spre Hristos, ca^(DC) să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă. ²⁵ După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta. ²⁶ Căci toţi^(DD) sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus. ²⁷ Toţi^(DE) care aţi fost botezaţi pentru Hristos v-aţi îmbrăcat cu^(DF) Hristos. ²⁸ Nu^(DG) mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una^(DH) în Hristos Isus. ²⁹ Şi dacă^(DI) sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori^(DJ) prin făgăduinţă.