Beginning

9 Îngerul al cincilea a sunat din trâmbiţă. Şi^(A) am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ. I s-a dat cheia fântânii^(B) Adâncului ² şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a^(C) ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. Şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii. ³ Din fum au ieşit nişte lăcuste^(D) pe pământ. Şi li s-a dat o putere, ca^(E) puterea pe care o au scorpiile pământului. ⁴ Li s-a zis să^(F) nu vatăme iarba^(G) pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe oamenii care n-aveau pe frunte pecetea^(H) lui Dumnezeu. ⁵ Li s-a dat putere nu să-i omoare, ci^(I) să-i chinuiască cinci luni; şi chinul lor era cum e chinul scorpiei, când înţeapă pe un om. ⁶ În acele zile, oamenii vor căuta^(J) moartea şi n-o vor găsi; vor dori să moară şi moartea va fugi de ei. ⁷ Lăcustele acelea semănau^(K) cu nişte cai pregătiţi de luptă. Pe^(L) capete aveau un fel de cununi, care păreau de aur. Feţele^(M) lor semănau cu nişte feţe de oameni. ⁸ Aveau părul ca părul de femeie şi dinţii^(N) lor erau ca dinţii de lei. ⁹ Aveau nişte platoşe ca nişte platoşe de fier; şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca^(O) vuietul unor care trase de mulţi cai, care se aruncă la luptă. ¹⁰ Aveau^(P) nişte cozi ca de scorpii, cu bolduri. Şi în cozile lor stătea puterea pe care o aveau ca să vatăme pe oameni cinci luni. ¹¹ Peste ele aveau ca împărat^(Q) pe îngerul^(R) Adâncului, care pe evreieşte se cheamă „Abadon”, iar pe greceşte, „Apolion”. ¹² Cea dintâi^(S) nenorocire a trecut. Iată că mai vin încă două nenorociri după ea. ¹³ Îngerul al şaselea a sunat din trâmbiţă. Şi am auzit un glas din cele patru coarne ale altarului de aur care este înaintea lui Dumnezeu ¹⁴ şi zicând îngerului al şaselea, care avea trâmbiţa: „Dezleagă pe cei patru îngeri, care sunt legaţi la^(T) râul cel mare Eufrat!” ¹⁵ Şi cei patru îngeri care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni. ¹⁶ Oştirea^(U) lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi^(V); le-am^(W) auzit numărul. ¹⁷ Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele^(X) cailor erau ca nişte capete de lei şi din gurile lor ieşeau foc, fum şi pucioasă. ¹⁸ A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor. ¹⁹ Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile^(Y) lor erau ca nişte şerpi cu capete şi cu ele vătămau. ²⁰ Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu^(Z) s-au pocăit de faptele mâinilor lor, ca să nu se închine dracilor^(AA) şi idolilor^(AB) de aur, de argint, de aramă, de piatră şi de lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble. ²¹ Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile^(AC) lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.

10 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într-un nor. Deasupra capului lui era curcubeul^(AD); faţa^(AE) lui era ca soarele şi picioarele^(AF) lui erau ca nişte stâlpi de foc. ² În mână ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul^(AG) drept pe mare şi piciorul stâng pe pământ ³ şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Când a strigat el, cele şapte^(AH) tunete au făcut să se audă glasurile lor. ⁴ Şi când au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: „Pecetluieşte^(AI) ce au spus cele şapte tunete şi nu scrie ce au spus!” ⁵ Şi îngerul pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ şi-a^(AJ) ridicat mâna dreaptă spre cer ⁶ şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care^(AK) a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă^(AL), ⁷ ci că, în^(AM) zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi prorocilor. ⁸ Şi glasul^(AN) pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!” ⁹ M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”^(AO), mi-a zis el, „şi mănâncă-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea”. ¹⁰ Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o – în gura^(AP) mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune^(AQ). ¹¹ Apoi mi-au zis: „Trebuie să proroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi”.

11 Apoi mi s-a dat o trestie^(AR) asemenea unei prăjini şi mi s-a zis: „Scoală-te^(AS) şi măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul şi pe cei ce se închină în el. ² Dar curtea^(AT) de afară a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci^(AU) a fost dată neamurilor, care vor călca^(AV) în picioare sfânta cetate patruzeci^(AW) şi două de luni. ³ Voi da celor doi martori^(AX) ai mei să prorocească^(AY) îmbrăcaţi în saci o^(AZ) mie două sute şaizeci de zile.” ⁴ Aceştia sunt cei doi^(BA) măslini şi cele două sfeşnice care stau înaintea Domnului pământului. ⁵ Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc^(BB) care mistuie pe vrăjmaşii lor; şi dacă^(BC) vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. ⁶ Ei au^(BD) putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor, şi au^(BE) putere să prefacă apele în sânge şi să lovească pământul cu orice fel de urgie ori de câte ori vor voi. ⁷ Când îşi vor^(BF) isprăvi mărturisirea lor, fiara^(BG) care se ridică din^(BH) Adânc va^(BI) face război cu ei, îi va birui şi-i va omorî. ⁸ Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii^(BJ) celei mari, care, în înţeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” şi „Egipt”, unde^(BK) a fost răstignit şi Domnul lor. ⁹ Şi^(BL) oameni din orice norod, din orice seminţie, de orice limbă şi de orice neam vor sta trei zile şi jumătate şi vor privi trupurile lor moarte şi^(BM) nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. ¹⁰ Şi^(BN) locuitorii de pe pământ se vor bucura şi se vor veseli de ei şi îşi vor trimite daruri^(BO) unii altora, pentru că^(BP) aceşti doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului. ¹¹ Dar^(BQ), după cele trei zile şi jumătate, duhul^(BR) de viaţă de la Dumnezeu a intrat în ei şi s-au ridicat în picioare şi o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. ¹² Şi au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiţi-vă aici!” Şi^(BS) s-au suit într-un nor^(BT) spre cer, iar^(BU) vrăjmaşii lor i-au văzut. ¹³ În clipa aceea s-a^(BV) făcut un mare cutremur de pământ şi s-a prăbuşit a^(BW) zecea parte din cetate. Şapte mii de oameni au fost ucişi în cutremurul acesta de pământ. Şi cei rămaşi s-au îngrozit şi au^(BX) dat slavă Dumnezeului cerului. ¹⁴ A doua^(BY) nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând. ¹⁵ Îngerul^(BZ), al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi^(CA) în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia^(CB) lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi^(CC) El va împărăţi în vecii vecilor.” ¹⁶ Şi cei^(CD) douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu ¹⁷ şi au zis: „Îţi mulţumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care^(CE) eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi^(CF) ai început să împărăţeşti. ¹⁸ Neamurile^(CG) se mâniaseră, dar a venit^(CH) mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morţi, să răsplăteşti pe robii Tăi proroci, pe sfinţi şi pe cei ce se tem de Numele Tău, mici^(CI) şi mari, şi să^(CJ) prăpădeşti pe cei ce prăpădesc pământul!” ¹⁹ Şi Templul^(CK) lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis şi s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. Şi au^(CL) fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ şi^(CM) o grindină mare.

12 În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. ² Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin^(CN) ca să nască. ³ În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un^(CO) mare balaur roşu, cu^(CP) şapte capete, zece coarne şi^(CQ) şapte cununi împărăteşti pe capete. ⁴ Cu coada^(CR) trăgea după el a treia parte din^(CS) stelele cerului şi^(CT) le arunca pe pământ.

Balaurul a stat înaintea^(CU) femeii care stătea să nască, pentru ca^(CV) să-i mănânce copilul, când îl va naşte. ⁵ Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El^(CW) are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie. ⁶ Şi femeia^(CX) a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o^(CY) mie două sute şaizeci de zile. ⁷ Şi în cer s-a făcut un război. Mihail^(CZ) şi îngerii lui s-au luptat cu^(DA) balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, ⁸ dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. ⁹ Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi^(DB), numit Diavolul şi Satana, acela care^(DC) înşală întreaga lume, a fost^(DD) aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost^(DE) aruncaţi şi îngerii lui. ¹⁰ Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum^(DF) a venit mântuirea, puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi^(DG) pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. ¹¹ Ei^(DH) l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu^(DI) şi-au iubit viaţa chiar până la moarte. ¹² De aceea bucuraţi-vă^(DJ), ceruri şi voi care locuiţi în ceruri! Vai^(DK) de voi, pământ şi mare! Căci Diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă^(DL) ştie că are puţină vreme.” ¹³ Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe^(DM) femeia care născuse copilul de parte bărbătească. ¹⁴ Şi^(DN) cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii ca^(DO) să zboare cu ele în^(DP) pustie, în locul ei unde este hrănită o^(DQ) vreme, vremi şi jumătatea unei vremi, departe de faţa şarpelui. ¹⁵ Atunci, şarpele a^(DR) aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul. ¹⁶ Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul din gură. ¹⁷ Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a^(DS) dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, cu cei care^(DT) păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia^(DU) lui Isus Hristos.