Beginning

Darurile duhovniceşti

12 În ce priveşte^(A) darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă. ² Când eraţi păgâni, ştiţi că^(B) vă duceaţi la idolii^(C) cei muţi, după cum eraţi călăuziţi. ³ De aceea vă spun că^(D) nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni^(E) nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt. ⁴ Sunt^(F) felurite daruri, dar este acelaşi^(G) Duh; ⁵ sunt^(H) felurite slujbe, dar este acelaşi Domn; ⁶ sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care^(I) lucrează totul în toţi. ⁷ Şi^(J) fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. ⁸ De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească^(K) despre înţelepciune; altuia, să vorbească^(L) despre cunoştinţă datorită aceluiaşi Duh; ⁹ altuia^(M), credinţa prin acelaşi Duh; altuia, darul^(N) tămăduirilor prin acelaşi Duh; ¹⁰ altuia^(O), puterea să facă minuni; altuia, prorocia^(P); altuia^(Q), deosebirea duhurilor; altuia, felurite^(R) limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor. ¹¹ Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă^(S) fiecăruia în parte cum^(T) voieşte.

Mădularele trupului

¹² Căci, după cum^(U) trupul este unul şi are multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa^(V) este şi Hristos. ¹³ Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un^(W) singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie^(X) iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, şi toţi^(Y) am fost adăpaţi dintr-un singur Duh. ¹⁴ Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. ¹⁵ Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? ¹⁶ Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup? ¹⁷ Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul? ¹⁸ Acum dar, Dumnezeu a pus^(Z) mădularele în trup, pe fiecare aşa cum^(AA) a voit El. ¹⁹ Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul? ²⁰ Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup. ²¹ Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi”. ²² Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă. ²³ Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe, ²⁴ pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, ²⁵ pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. ²⁶ Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. ²⁷ Voi^(AB) sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele^(AC) lui. ²⁸ Şi Dumnezeu^(AD) a rânduit în Biserică întâi apostoli^(AE); al doilea proroci^(AF); al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor^(AG); apoi pe cei ce au darul^(AH) tămăduirilor, ajutorărilor^(AI), cârmuirilor^(AJ) şi vorbirii în felurite limbi. ²⁹ Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt proroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni? ³⁰ Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc? ³¹ Umblaţi dar^(AK) după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.

Dragostea

13 Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor. ² Şi chiar dacă aş avea darul prorociei^(AL) şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa; chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât^(AM) să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic. ³ Şi chiar dacă^(AN) mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic. ⁴ Dragostea^(AO) este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, ⁵ nu se poartă necuviincios, nu^(AP) caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, ⁶ nu^(AQ) se bucură de nelegiuire, ci se^(AR) bucură de adevăr, ⁷ acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul^(AS). ⁸ Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit. ⁹ Căci^(AT) cunoaştem în parte şi prorocim în parte, ¹⁰ dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi. ¹¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil, când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. ¹² Acum, vedem^(AU) ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci, vom vedea faţă^(AV) în faţă. Acum, cunosc în parte, dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. ¹³ Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

Darul limbilor şi al prorociei

14 Urmăriţi^(AW) dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar^(AX) mai ales să prorociţi. ² În adevăr, cine vorbeşte^(AY) în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu, căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine. ³ Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor spre zidire, sfătuire şi mângâiere. ⁴ Cine vorbeşte în altă limbă se zideşte pe sine însuşi, dar cine proroceşte zideşte sufleteşte Biserica. ⁵ Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte este mai mare decât cine vorbeşte în alte limbi, afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească. ⁶ În adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu dacă aş veni la voi vorbind în alte limbi şi dacă cuvântul meu nu v-ar aduce nici descoperire^(AZ), nici cunoştinţă, nici prorocie, nici învăţătură? ⁷ Chiar şi lucrurile neînsufleţite, care dau un sunet: fie un fluier sau o alăută, dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? ⁸ Şi dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă? ⁹ Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă înţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi în vânt. ¹⁰ Sunt multe feluri de limbi în lume, totuşi niciuna din ele nu este fără sunete înţelese. ¹¹ Dar, dacă nu cunosc înţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte va fi un străin pentru mine. ¹² Tot aşa şi voi, fiindcă râvniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, în vederea zidirii sufleteşti a Bisericii. ¹³ De aceea, cine vorbeşte în altă limbă să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească. ¹⁴ Fiindcă, dacă mă rog în altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod. ¹⁵ Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi^(BA) cânta cu duhul, dar voi cânta şi cu^(BB) mintea. ¹⁶ Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde „Amin” la^(BC) mulţumirile pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, când el nu ştie ce spui? ¹⁷ Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu rămâne zidit sufleteşte. ¹⁸ Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în alte limbi mai mult decât voi toţi. ¹⁹ Dar în biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte înţelese, ca să învăţ şi pe alţii, decât să spun zece mii de cuvinte în altă limbă. ²⁰ Fraţilor^(BD), nu fiţi copii la minte, ci, la răutate, fiţi^(BE) prunci, iar la minte, fiţi oameni mari. ²¹ În^(BF) Lege este scris^(BG): „Voi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine, şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul”. ²² Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi. ²³ Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc şi toţi ar vorbi în alte limbi şi ar intra şi dintre cei fără daruri sau necredincioşi, n-ar^(BH) zice ei că sunteţi nebuni? ²⁴ Dar dacă toţi prorocesc şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este încredinţat de toţi, este judecat de toţi. ²⁵ Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la pământ, se va închina lui Dumnezeu şi va mărturisi că^(BI), în adevăr, Dumnezeu este în mijlocul vostru. ²⁶ Ce este de făcut atunci, fraţilor? Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură^(BJ), altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate^(BK) să se facă spre zidirea sufletească. ²⁷ Dacă sunt unii care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând, şi unul să tălmăcească. ²⁸ Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în biserică şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu. ²⁹ Cât despre proroci, să vorbească doi sau trei, şi^(BL) ceilalţi să judece. ³⁰ Şi dacă este făcută o descoperire unuia care şade jos, cel^(BM) dintâi să tacă. ³¹ Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete învăţătură şi toţi să fie îmbărbătaţi. ³² Duhurile^(BN) prorocilor sunt supuse prorocilor, ³³ căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca^(BO) în toate bisericile sfinţilor. ³⁴ Femeile^(BP) să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să^(BQ) fie supuse, cum zice şi Legea^(BR). ³⁵ Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă, căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică. ³⁶ Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? ³⁷ Dacă^(BS) crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. ³⁸ Şi dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă! ³⁹ Astfel, deci, fraţilor, râvniţi^(BT) după prorocire, fără să împiedicaţi vorbirea în alte limbi. ⁴⁰ Dar toate^(BU) să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.