Beginning

5 Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru^(A) trupesc, avem o clădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică. ² Şi gemem^(B) în cortul acesta, plini de dorinţa să ne îmbrăcăm peste el cu locaşul nostru ceresc, ³ negreşit, dacă atunci când vom fi îmbrăcaţi^(C) nu vom fi găsiţi dezbrăcaţi de el. ⁴ Chiar în cortul acesta deci gemem apăsaţi, nu că dorim să fim dezbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi^(D) cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi să fie înghiţit de viaţă. ⁵ Şi Cel^(E) ce ne-a făcut pentru aceasta este Dumnezeu, care ne-a^(F) dat arvuna Duhului. ⁶ Aşadar noi întotdeauna suntem plini de încredere, căci ştim că, dacă suntem acasă în trup, pribegim departe de Domnul, ⁷ pentru că umblăm^(G) prin credinţă, nu prin vedere. ⁸ Da, suntem plini de încredere şi ne place^(H) mult mai mult să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul. ⁹ De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă, fie că suntem departe de casă. ¹⁰ Căci^(I) toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca^(J) fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut când trăia în trup.

Făptura cea nouă

¹¹ Ca unii care cunoaştem deci frica^(K) de Domnul, pe oameni căutăm să-i încredinţăm, dar Dumnezeu^(L) ne cunoaşte bine şi nădăjduiesc că şi voi ne cunoaşteţi bine în cugetele voastre. ¹² Cu aceasta nu^(M) ne lăudăm singuri iarăşi înaintea voastră, ci vă dăm un temei de laudă^(N) cu privire la noi, ca să aveţi cu ce răspunde acelora care se laudă cu ce este în înfăţişare, şi nu cu ce este în inimă. ¹³ În adevăr, dacă^(O) ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit; dacă suntem întregi la minte, pentru voi suntem. ¹⁴ Căci dragostea lui Hristos ne strânge, fiindcă socotim că, dacă Unul singur a murit^(P) pentru toţi, toţi deci au murit. ¹⁵ Şi El a murit pentru toţi, pentru ca^(Q) cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel ce a murit şi a înviat pentru ei. ¹⁶ Aşa că^(R), de acum încolo, nu mai cunoaştem pe nimeni în felul lumii, şi chiar dacă am cunoscut pe Hristos în felul lumii, totuşi^(S) acum nu-L mai cunoaştem în felul acesta. ¹⁷ Căci, dacă este^(T) cineva în Hristos, este o făptură^(U)[a] nouă. Cele^(V) vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi. ¹⁸ Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care^(W) ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării; ¹⁹ că adică, Dumnezeu^(X) era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele lor şi ne-a încredinţat nouă propovăduirea acestei împăcări. ²⁰ Noi dar, suntem trimişi^(Y) împuterniciţi ai lui Hristos; şi, ca şi cum^(Z) Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! ²¹ Pe^(AA) Cel ce n-a cunoscut niciun păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El^(AB).

Râvna lui Pavel pentru slujba lui

6 Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu^(AC), vă^(AD) sfătuim să^(AE) faceţi aşa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu. ² Căci El zice: „La^(AF) vremea potrivită, te-am ascultat; în ziua mântuirii, te-am ajutat. Iată că acum este vremea potrivită; iată că acum este ziua mântuirii.” ³ Noi^(AG) nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire, pentru ca slujba noastră să nu fie defăimată. ⁴ Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori^(AH) ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, ⁵ în^(AI) bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; ⁶ prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, ⁷ prin^(AJ) cuvântul adevărului, prin puterea^(AK) lui Dumnezeu, prin armele^(AL) de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; ⁸ în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar^(AM) că spunem adevărul; ⁹ ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca^(AN) unii care murim şi iată că trăim; ca^(AO) nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ¹⁰ ca nişte întristaţi şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.

Dragostea apostolului pentru ei

¹¹ Am dat drumul gurii faţă de voi, corintenilor! Ni s-a lărgit inima^(AP). ¹² Voi nu sunteţi la strâmtoare în noi; dar inima^(AQ) voastră s-a strâns pentru noi. ¹³ Faceţi-ne şi voi la fel: vă vorbesc^(AR) ca unor copii ai mei – lărgiţi-vă şi voi!

Credincioşii şi necredincioşii

¹⁴ Nu^(AS) vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce^(AT) legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? ¹⁵ Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? ¹⁶ Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi^(AU) suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi^(AV) locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu”. ¹⁷ De aceea^(AW): „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul. Nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. ¹⁸ Eu vă^(AX) voi fi Tată, şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.”

7 Deci^(AY), fiindcă avem astfel de făgăduinţe, preaiubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu.

Bucuria lui Pavel

² Înţelegeţi-ne bine! N-am nedreptăţit pe^(AZ) nimeni, n-am vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni. ³ Nu spun aceste lucruri ca să vă osândesc, căci^(BA) am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre pe viaţă şi pe moarte. ⁴ Am o mare^(BB) încredere în voi. Am tot dreptul să mă laud cu voi. Sunt plin^(BC) de mângâiere^(BD), îmi saltă inima de bucurie în toate necazurile noastre. ⁵ Căci şi după venirea^(BE) noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nicio odihnă. Am^(BF) fost necăjiţi în toate chipurile: de^(BG) afară lupte, dinăuntru temeri. ⁶ Dar Dumnezeu^(BH), care mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat prin venirea lui Tit. ⁷ Şi nu numai prin venirea^(BI) lui, ci şi prin mângâierea cu care a fost mângâiat şi el de voi. El ne-a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre râvna voastră pentru mine, aşa că bucuria mea a fost şi mai mare. ⁸ Măcar^(BJ) că v-am întristat prin epistola mea, nu-mi pare rău şi chiar dacă mi-ar fi părut rău – căci văd că epistola aceea v-a întristat (măcar că pentru puţină vreme) – ⁹ totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a adus la pocăinţă. Căci aţi fost întristaţi^(BK) după voia lui Dumnezeu, ca să n-aveţi nicio pagubă din partea noastră. ¹⁰ În adevăr, când întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mântuire şi de care cineva nu se căieşte niciodată, pe când^(BL) întristarea lumii aduce moartea. ¹¹ Căci uite tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire! Ce mânie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce râvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sunteţi curaţi în privinţa aceasta. ¹² Aşa că, dacă v-am scris, nu v-am scris nici din pricina celui ce a făcut ocara, nici din pricina celui ce a suferit ocara, ci^(BM) ca să se arate marea noastră purtare de grijă pentru voi înaintea lui Dumnezeu. ¹³ De aceea am fost mângâiaţi. Dar, pe lângă mângâierea aceasta a noastră, ne-am bucurat şi mai mult de bucuria lui Tit, al cărui duh a^(BN) fost răcorit de voi toţi. ¹⁴ Şi dacă m-am lăudat puţin cu voi înaintea lui, n-am fost dat de ruşine. Ci, după cum în orice lucru v-am spus adevărul, tot aşa şi lauda noastră cu voi înaintea lui Tit s-a adeverit. ¹⁵ El are o şi mai mare dragoste pentru voi, când îşi aduce aminte de ascultarea^(BO) voastră a tuturor şi de primirea pe care i-aţi făcut-o, cu frică şi cutremur. ¹⁶ Mă bucur că mă pot încrede în voi în toate privinţele.

Dărnicia macedonenilor

8 Fraţilor, voim să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile Macedoniei. ² În mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie^(BP) au dat naştere la un belşug de dărnicie din partea lor. ³ Vă mărturisesc că au dat de bunăvoie, după puterea lor şi chiar peste puterile lor. ⁴ Şi ne-au rugat cu mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere^(BQ) de ajutoare pentru sfinţi. ⁵ Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au dat mai întâi pe ei înşişi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu. ⁶ Noi dar^(BR) am rugat pe Tit să isprăvească această strângere de ajutoare pe care o începuse. ⁷ După cum sporiţi în^(BS) toate lucrurile: în credinţă, în cuvânt, în cunoştinţă, în orice râvnă şi în dragostea voastră pentru noi, căutaţi să^(BT) sporiţi şi în această binefacere. ⁸ Nu^(BU) spun lucrul acesta ca să vă dau o poruncă, ci pentru râvna altora şi ca să pun la încercare curăţia dragostei voastre. ⁹ Căci cunoaşteţi harul Domnului nostru Isus Hristos. El^(BV), măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi. ¹⁰ În această privinţă vă dau^(BW) un sfat. Şi sfatul^(BX) acesta vă este de folos vouă, care, de acum un an, cei dintâi aţi început nu numai să faceţi, ci să şi^(BY) voiţi. ¹¹ Isprăviţi dar acum de făcut, pentru ca, după graba voinţei să fie şi înfăptuirea, potrivit cu mijloacele voastre. ¹² Pentru că^(BZ), dacă este bunăvoinţă, darul este primit, avându-se în vedere ce are cineva, nu ce n-are. ¹³ Aici nu este vorba ca alţii să fie uşuraţi, iar voi strâmtoraţi, ¹⁴ ci este vorba de o potrivire: în împrejurarea de acum, prisosul vostru să acopere nevoile lor, pentru ca şi prisosul lor să acopere, la rândul lui, nevoile voastre, aşa ca să fie o potrivire, ¹⁵ după cum este scris: „Cel^(CA) ce strânsese mult n-avea nimic de prisos, şi cel ce strânsese puţin nu ducea lipsă”.

A doua trimitere a lui Tit

¹⁶ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care a pus în inima lui Tit aceeaşi râvnă pentru voi. ¹⁷ Căci el a primit îndemnul^(CB) nostru, ba încă, stăpânit de o râvnă arzătoare, a pornit de bunăvoie spre voi. ¹⁸ Am trimis cu el şi pe fratele^(CC) a cărui laudă în Evanghelie este răspândită prin toate bisericile. ¹⁹ Mai mult, el a fost ales^(CD) de biserici să meargă împreună cu noi în această lucrare de binefacere, pe care o săvârşim spre^(CE) slava Domnului şi ca o dovadă de bunăvoinţa noastră. ²⁰ În chipul acesta, vrem ca nimeni să nu ne defaime cu privire la acest belşug de ajutoare, de care îngrijim. ²¹ Căci căutăm^(CF) să lucrăm cinstit nu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oamenilor. ²² Am trimis cu ei pe fratele nostru, a cărui râvnă am încercat-o de atâtea ori în multe împrejurări şi care, de data aceasta, arată mult mai multă râvnă din pricina marii lui încrederi în voi. ²³ Astfel, fie având în vedere pe Tit, care este părtaşul şi tovarăşul meu de lucru în mijlocul vostru, fie având în vedere pe fraţii noştri, care sunt trimişii^(CG) bisericilor şi fala lui Hristos, ²⁴ daţi-le înaintea bisericilor dovadă de dragostea voastră şi arătaţi-le că avem dreptul să ne lăudăm^(CH) cu voi.

Răsplata dărniciei creştine

9 Este de prisos să vă mai scriu cu privire la strângerea^(CI) de ajutoare pentru sfinţi. ² Cunosc, în adevăr, bunăvoinţa^(CJ) voastră, cu care mă laud cu^(CK) privire la voi către macedoneni şi le spun că Ahaia^(CL) este gata de acum un an. Şi râvna voastră a îmbărbătat pe foarte mulţi din ei. ³ Am^(CM) trimis totuşi pe fraţi, pentru ca lauda noastră cu voi să nu fie nimicită cu prilejul acesta, ci să fiţi gata, cum am spus. ⁴ Dacă vor veni vreunii din Macedonia cu mine şi nu vă vor găsi gata, n-aş vrea ca noi (ca să nu zicem voi) să fim daţi de ruşine în încrederea aceasta. ⁵ De aceea, am socotit de trebuinţă să rog pe fraţi să vină mai înainte la voi şi să pregătească strângerea darurilor făgăduite de voi, ca ele să fie gata, făcute cu dărnicie, nu cu zgârcenie. ⁶ Să^(CN) ştiţi: cine seamănă puţin, puţin va secera, iar cine seamănă mult, mult va secera. ⁷ Fiecare să dea după cum a hotărât în inima lui: nu^(CO) cu părere de rău sau de silă, căci „pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu^(CP)”. ⁸ Şi Dumnezeu poate^(CQ) să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună, ⁹ după cum este scris: „A împrăştiat^(CR), a dat săracilor, neprihănirea lui rămâne în veac”. ¹⁰ „Cel ce dă^(CS) sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană” vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii^(CT) voastre. ¹¹ În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care^(CU), prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu. ¹² Căci ajutorul dat de darurile acestea nu numai că acoperă^(CV) nevoile sfinţilor, dar este şi o pricină de multe mulţumiri către Dumnezeu. ¹³ Aşa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta îi face să slăvească^(CW) pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiţi că o aveţi faţă de Evanghelia lui Hristos şi pentru dărnicia ajutorului vostru^(CX) faţă de ei şi faţă de toţi ¹⁴ şi-i face să se roage pentru voi şi să vă iubească din inimă, pentru harul^(CY) nespus de mare al lui Dumnezeu faţă de voi. ¹⁵ Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru^(CZ) darul Lui nespus de mare!