Beginning

Orbirea lui Israel

11 Întreb dar: „A lepădat Dumnezeu pe poporul Său?” Nicidecum! Căci şi^(A) eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. ² Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a^(B) cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice: ³ „Doamne^(C), pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?” ⁴ Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am^(D) păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.” ⁵ Tot aşa^(E), şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. ⁶ Şi dacă^(F) este prin har, atunci nu mai este prin fapte, altminteri, harul n-ar mai fi har. Şi dacă este prin fapte, nu mai este prin har, altminteri, fapta n-ar mai fi faptă. ⁷ Deci, ce urmează? Că Israel^(G) n-a căpătat ce căuta, iar rămăşiţa aleasă a căpătat, pe când ceilalţi au fost împietriţi, ⁸ după cum este scris: „Dumnezeu^(H) le-a dat un duh de adormire, ochi^(I) ca să nu vadă şi urechi ca să n-audă, până în ziua de astăzi”. ⁹ Şi David zice: „Masa lor să^(J) li se prefacă într-o cursă, într-un laţ, într-un prilej de cădere şi într-o dreaptă răsplătire. ¹⁰ Să^(K) li se întunece ochii ca să nu vadă şi spinarea să le-o ţii mereu gârbovită.”

Înştiinţarea neamurilor

¹¹ Întreb dar: „S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin^(L) alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea neamurilor, ca să facă pe Israel gelos; ¹² dacă, deci, alunecarea lor a fost o bogăţie pentru lume şi paguba lor a fost o bogăţie pentru neamuri, ce va fi plinătatea întoarcerii lor? ¹³ V-o spun vouă, neamurilor, întrucât sunt^(M) apostol al neamurilor, îmi slăvesc slujba mea, ¹⁴ şi caut, ca, dacă este cu putinţă, să stârnesc gelozia celor din neamul meu şi să^(N) mântuiesc pe unii din ei. ¹⁵ Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decât viaţă din morţi? ¹⁶ Iar dacă cele dintâi roade^(O) sunt sfinte, şi plămădeala este sfântă şi dacă rădăcina este sfântă, şi ramurile sunt sfinte. ¹⁷ Iar dacă unele^(P) din ramuri au fost tăiate şi dacă tu^(Q), care erai dintr-un măslin sălbatic, ai fost altoit în locul lor şi ai fost făcut părtaş rădăcinii şi grăsimii măslinului, ¹⁸ nu^(R) te făli faţă de ramuri. Dacă te făleşti, să ştii că nu tu ţii rădăcina, ci rădăcina te ţine pe tine. ¹⁹ Dar vei zice: ‘Ramurile au fost tăiate, ca să fiu altoit eu’. ²⁰ Adevărat: au fost tăiate din pricina necredinţei lor, şi tu stai în picioare prin credinţă: Nu^(S) te îngâmfa dar, ci teme-te^(T)! ²¹ Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu ramurile fireşti, nu te va cruţa nici pe tine. ²² Uită-te dar la bunătatea şi asprimea lui Dumnezeu: asprime faţă de cei ce au căzut şi bunătate faţă de tine, dacă^(U) nu încetezi să rămâi în bunătatea aceasta; altminteri, vei fi tăiat şi^(V) tu. ²³ Şi chiar ei, dacă^(W) nu stăruie în necredinţă, vor fi altoiţi, căci Dumnezeu poate să-i altoiască iarăşi. ²⁴ Fiindcă, dacă tu, care ai fost tăiat dintr-un măslin care din fire era sălbatic, ai fost altoit, împotriva firii tale, într-un măslin bun, cu cât mai mult vor fi altoiţi ei, care sunt ramuri fireşti în măslinul lor?

Tot Israelul va fi mântuit

²⁵ Fraţilor, pentru ca să nu vă socotiţi singuri înţelepţi^(X), nu vreau să nu ştiţi taina aceasta: o parte din Israel a căzut într-o împietrire^(Y) care va ţinea până^(Z) va intra numărul deplin al neamurilor. ²⁶ Şi atunci, tot Israelul va fi mântuit, după cum este scris: ‘Izbăvitorul va veni^(AA) din Sion şi va îndepărta toate nelegiuirile de la Iacov. ²⁷ Acesta^(AB) va fi legământul pe care-l voi face cu ei, când le voi şterge păcatele.’ ²⁸ În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, şi aceasta spre binele vostru, dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi^(AC) din pricina părinţilor lor. ²⁹ Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută^(AD). ³⁰ După cum voi odinioară^(AE) n-aţi ascultat de Dumnezeu şi după cum prin neascultarea lor aţi căpătat îndurare acum, ³¹ tot aşa, ei, acum, n-au ascultat, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să capete şi ei îndurare. ³² Fiindcă Dumnezeu^(AF) a închis pe toţi oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toţi. ³³ O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu! Cât^(AG) de nepătrunse sunt judecăţile Lui şi cât de neînţelese^(AH) sunt căile Lui! ³⁴ Şi în adevăr^(AI), cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine^(AJ) a fost sfetnicul Lui? ³⁵ Cine^(AK) I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?” ³⁶ Din El^(AL), prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui^(AM) să fie slava în veci! Amin.

Predarea în slujba lui Dumnezeu

12 Vă îndemn^(AN) dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să^(AO) aduceţi^(AP) trupurile voastre ca o jertfă^(AQ) vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. ² Să^(AR) nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi^(AS) prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi^(AT) bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. ³ Prin harul^(AU) care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să^(AV) nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia^(AW). ⁴ Căci, după cum^(AX) într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, ⁵ tot aşa şi noi^(AY), care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. ⁶ Deoarece avem^(AZ) felurite daruri după^(BA) harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei^(BB) să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. ⁷ Cine este chemat la o slujbă să se ţină de slujba lui. Cine^(BC) învaţă pe alţii să se ţină de învăţătură. ⁸ Cine^(BD) îmbărbătează pe alţii să se ţină de îmbărbătare. Cine^(BE) dă să dea cu inimă largă. Cine^(BF) cârmuieşte să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie s-o facă cu^(BG) bucurie.

Dragostea să se arate în toate

⁹ Dragostea^(BH) să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază^(BI) de rău şi lipiţi-vă tare de bine. ¹⁰ Iubiţi-vă unii pe alţii cu^(BJ) o dragoste frăţească. În cinste^(BK), fiecare să dea întâietate altuia. ¹¹ În sârguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de râvnă cu duhul. Slujiţi Domnului. ¹² Bucuraţi-vă^(BL) în nădejde. Fiţi răbdători^(BM) în necaz. Stăruiţi^(BN) în rugăciune. ¹³ Ajutaţi^(BO) pe sfinţi când sunt în nevoie. Fiţi primitori^(BP) de oaspeţi. ¹⁴ Binecuvântaţi^(BQ) pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi. ¹⁵ Bucuraţi-vă^(BR) cu cei ce se bucură; plângeţi cu cei ce plâng. ¹⁶ Aveţi^(BS) aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi^(BT) după lucrurile înalte, ci rămâneţi la cele smerite. Să nu^(BU) vă socotiţi singuri înţelepţi.

Răzbunarea este a Domnului

¹⁷ Nu^(BV) întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi^(BW) ce este bine înaintea tuturor oamenilor. ¹⁸ Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi^(BX) în pace cu toţi oamenii. ¹⁹ Preaiubiţilor, nu^(BY) vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea^(BZ) este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul. ²⁰ Dimpotrivă^(CA), „dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea; căci, dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.” ²¹ Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.

Supunerea faţă de stăpânire

13 Oricine^(CB) să fie supus stăpânirilor celor mai înalte, căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu. Şi^(CC) stăpânirile care sunt au fost rânduite de Dumnezeu. ² De aceea, cine se împotriveşte stăpânirii^(CD) se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu, şi cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda. ³ Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă^(CE) binele şi vei avea laudă de la ea. ⁴ El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. ⁵ De aceea trebuie^(CF) să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci^(CG) şi din îndemnul cugetului. ⁶ Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta. ⁷ Daţi^(CH) tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.

Dragostea este împlinirea Legii

⁸ Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii, căci cine^(CI) iubeşte pe alţii a împlinit Legea. ⁹ De fapt: „Să^(CJ) nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti” şi orice altă poruncă mai poate fi se cuprind în porunca aceasta: „Să^(CK) iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. ¹⁰ Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea^(CL) deci este împlinirea Legii.

Veghere şi curăţie

¹¹ Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă^(CM) treziţi în sfârşit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. ¹² Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să^(CN) ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să^(CO) ne îmbrăcăm cu armele luminii. ¹³ Să^(CP) trăim frumos, ca în timpul zilei, nu^(CQ) în chefuri şi în beţii; nu^(CR) în curvii şi în fapte de ruşine; nu^(CS) în certuri şi în pizmă, ¹⁴ ci îmbrăcaţi-vă^(CT) în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă^(CU) de firea pământească, pentru ca să-i treziţi poftele.