Beginning

Isus şi Nicodim

3 Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. ² Acesta^(A) a venit la Isus noaptea şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci nimeni^(B) nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este^(C) Dumnezeu cu el”. ³ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă^(D) un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu”. ⁴ Nicodim I-a zis: „Cum se poate naşte un om bătrân? Poate el să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască?” ⁵ Isus i-a răspuns: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă^(E) nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu. ⁶ Ce este născut din carne este carne şi ce este născut din Duh este duh. ⁷ Nu te mira că ţi-am zis: ‘Trebuie să vă naşteţi din nou’. ⁸ Vântul^(F) suflă încotro vrea şi-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul.” ⁹ Nicodim I-a zis: „Cum^(G) se poate face aşa ceva?” ¹⁰ Isus i-a răspuns: „Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu pricepi aceste lucruri? ¹¹ Adevărat^(H), adevărat îţi spun că noi vorbim ce ştim şi mărturisim ce am văzut, şi voi^(I) nu primiţi mărturia noastră. ¹² Dacă v-am vorbit despre lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede când vă voi vorbi despre lucrurile cereşti? ¹³ Nimeni^(J) nu s-a suit în cer, afară de Cel ce S-a pogorât din cer, adică Fiul omului, care este în cer.

Şarpele de aramă

¹⁴ Şi^(K), după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie^(L) să fie înălţat şi Fiul omului, ¹⁵ pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa^(M) veşnică. ¹⁶ Fiindcă^(N) atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. ¹⁷ Dumnezeu, în adevăr, n-a^(O) trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. ¹⁸ Oricine^(P) crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. ¹⁹ Şi judecata aceasta stă în faptul că^(Q), odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. ²⁰ Căci oricine^(R) face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. ²¹ Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.”

O nouă mărturie a lui Ioan Botezătorul

²² După aceea, Isus şi ucenicii Lui au venit în ţinutul Iudeii; şi stătea acolo cu ei şi^(S) boteza. ²³ Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim^(T), pentru că acolo erau multe ape, şi^(U) oamenii veneau ca să fie botezaţi. ²⁴ Căci^(V) Ioan încă nu fusese aruncat în temniţă. ²⁵ Între ucenicii lui Ioan şi între un iudeu s-a iscat o neînţelegere cu privire la curăţire. ²⁶ Au venit deci la Ioan şi i-au zis: „Învăţătorule, Cel ce era cu tine dincolo de Iordan şi despre^(W) care ai mărturisit tu iată că botează şi toţi oamenii se duc la El”. ²⁷ Drept răspuns, Ioan i-a zis: „Omul nu poate primi^(X) decât ce-i este dat din cer. ²⁸ Voi înşivă îmi sunteţi martori că am zis: Nu^(Y) sunt eu Hristosul, ci sunt^(Z) trimis înaintea Lui. ²⁹ Cine^(AA) are mireasă este mire, dar prietenul^(AB) mirelui, care stă şi-l ascultă, se bucură foarte mult când aude glasul mirelui, şi această bucurie, care este a mea, este deplină. ³⁰ Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez. ³¹ Cel ce^(AC) vine din cer este^(AD) mai presus de toţi; cel ce^(AE) este de pe pământ este pământesc şi vorbeşte ca de pe pământ. Cel ce^(AF) vine din cer este mai presus de toţi. ³² El mărturiseşte ce^(AG) a văzut şi a auzit, şi totuşi nimeni nu primeşte mărturia Lui. ³³ Cine primeşte mărturia Lui adevereşte^(AH) prin aceasta că Dumnezeu spune adevărul. ³⁴ Căci^(AI) Acela pe care L-a trimis Dumnezeu vorbeşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu-I dă Duhul cu^(AJ) măsură. ³⁵ Tatăl^(AK) iubeşte pe Fiul şi a dat toate lucrurile în mâna Lui. ³⁶ Cine^(AL) crede în Fiul are viaţa veşnică, dar cine nu crede în Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.”

Samariteanca

4 Domnul a aflat că fariseii au auzit că El face şi botează^(AM) mai mulţi ucenici decât Ioan. ² Însă Isus nu boteza El Însuşi, ci ucenicii Lui. ³ Atunci a părăsit Iudeea şi S-a întors în Galileea. ⁴ Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria, ⁵ a ajuns lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe^(AN) care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. ⁶ Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână. Era cam pe la ceasul al şaselea. ⁷ A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. ⁸ Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării. ⁹ Femeia samariteancă I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?” Iudeii^(AO), în adevăr, n-au legături cu samaritenii. ¹⁰ Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi cine este Cel ce-ţi zice: ‘Dă-Mi să beau!’ tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă^(AP) vie.” ¹¹ „Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie? ¹² Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?” ¹³ Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. ¹⁴ Dar oricui^(AQ) va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se^(AR) va preface în el într-un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică.” ¹⁵ „Doamne”, I-a zis^(AS) femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot”. ¹⁶ „Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”. ¹⁷ Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat”. Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. ¹⁸ Pentru că cinci bărbaţi ai avut, şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” ¹⁹ „Doamne”, I-a zis femeia, „văd^(AT) că eşti proroc. ²⁰ Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta^(AU), şi voi ziceţi că în Ierusalim^(AV) este locul unde trebuie să se închine oamenii.” ²¹ „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când^(AW) nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim. ²² Voi vă închinaţi la ce^(AX) nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci^(AY) mântuirea vine de la iudei. ²³ Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh^(AZ) şi^(BA) în adevăr, fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. ²⁴ Dumnezeu^(BB) este Duh, şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” ²⁵ „Ştiu”, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zise Hristos); când va veni El, are să ne^(BC) spună toate lucrurile”. ²⁶ Isus i-a zis: „Eu^(BD), cel care vorbesc cu tine, sunt Acela”.

Trezirea din Samaria

²⁷ Atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie. Totuşi niciunul nu I-a zis: „Ce cauţi?” sau „Despre ce vorbeşti cu ea?” ²⁸ Atunci, femeia şi-a lăsat găleata, s-a dus în cetate şi a zis oamenilor: ²⁹ „Veniţi de vedeţi un om care^(BE) mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta Hristosul?” ³⁰ Ei au ieşit din cetate şi veneau spre El. ³¹ În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănânce şi ziceau: „Învăţătorule, mănâncă!” ³² Dar El le-a zis: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi”. ³³ Ucenicii au început să-şi zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănânce?” ³⁴ Isus le-a zis: „Mâncarea^(BF) Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui. ³⁵ Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni până la seceriş? Iată, Eu vă spun: Ridicaţi-vă ochii şi priviţi holdele, care^(BG) sunt albe acum, gata pentru seceriş. ³⁶ Cine^(BH) seceră primeşte o plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, pentru ca şi cel ce seamănă şi cel ce seceră să se bucure în acelaşi timp. ³⁷ Căci, în această privinţă, este adevărată zicerea: ‘Unul seamănă, iar altul seceră’. ³⁸ Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu voi v-aţi ostenit, alţii s-au ostenit, şi voi aţi intrat în osteneala lor.” ³⁹ Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina^(BI) mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut”. ⁴⁰ Când au venit samaritenii la El, L-au rugat să rămână la ei. Şi El a rămas acolo două zile. ⁴¹ Mult mai mulţi au crezut în El din pricina cuvintelor Lui. ⁴² Şi ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înşine^(BJ) şi ştim că Acesta este în adevăr Hristosul, Mântuitorul lumii”.

Vindecarea fiului unui slujbaş împărătesc

⁴³ După aceste două zile, Isus a plecat de acolo ca să se ducă în Galileea. ⁴⁴ Căci^(BK) El Însuşi spusese că un proroc nu este preţuit în patria^(BL) sa. ⁴⁵ Când a ajuns în Galileea, a fost primit bine de galileeni, care văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci^(BM) fuseseră şi ei la praznic. ⁴⁶ Isus S-a întors deci în Cana din Galileea, unde^(BN) prefăcuse apa în vin. În Capernaum era un slujbaş împărătesc al cărui fiu era bolnav. ⁴⁷ Slujbaşul acesta a aflat că Isus venise din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi L-a rugat să vină şi să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte. ⁴⁸ Isus i-a zis: „Dacă^(BO) nu vedeţi semne şi minuni, cu niciun chip nu credeţi!” ⁴⁹ Slujbaşul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino până nu moare micuţul meu”. ⁵⁰ „Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tău trăieşte”. Şi omul acela a crezut cuvintele pe care i le spusese Isus şi a pornit la drum. ⁵¹ Pe când se pogora el, l-au întâmpinat robii lui şi i-au adus vestea că fiul lui trăieşte. ⁵² El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Şi ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al şaptelea, l-au lăsat frigurile”. ⁵³ Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăieşte”. Şi a crezut el şi toată casa lui. ⁵⁴ Acesta este iarăşi al doilea semn făcut de Isus după ce S-a întors din Iudeea în Galileea.