Beginning

Pavel îşi ia rămas-bun de la ucenicii din Tir

21 După ce ne-am smuls din braţele lor, am plecat pe apă şi ne-am dus drept la Cos, a doua zi la Rodos şi de-acolo la Patara. ² Am găsit o corabie care avea să treacă în Fenicia, ne-am suit în ea şi am plecat. ³ Am trecut prin faţa insulei Cipru, am lăsat-o la stânga şi ne-am urmat drumul spre Siria, apoi ne-am dat jos în Tir, unde avea să se descarce corabia. ⁴ Acolo, am găsit pe ucenici şi am rămas şapte zile. Ucenicii^(A), prin Duhul, ziceau lui Pavel să nu se suie la Ierusalim. ⁵ Dar când s-au împlinit zilele, am plecat şi ne-am văzut de drum, şi ne-au petrecut toţi, cu nevestele şi copiii, până afară din cetate. Am îngenuncheat^(B) pe mal şi ne-am rugat. ⁶ Apoi, ne-am luat ziua bună unii de la alţii şi noi ne-am suit în corabie, iar ei s-au întors acasă^(C).

Pavel la Ptolemaida şi la Cezareea. Prorocia lui Agab

⁷ După ce ne-am isprăvit călătoria pe mare, din Tir am plecat la Ptolemaida, unde am urat de bine fraţilor şi am stat la ei o zi. ⁸ A doua zi, am plecat şi am ajuns la Cezareea. Am intrat în casa lui Filip evanghelistul^(D), care^(E) era unul din cei şapte, şi am găzduit la el. ⁹ El avea patru fete fecioare care^(F) proroceau. ¹⁰ Fiindcă stăteam de mai multe zile acolo, un proroc numit Agab^(G) s-a pogorât din Iudeea ¹¹ şi a venit la noi. A luat brâul lui Pavel, şi-a legat picioarele şi mâinile şi a zis: „Iată ce zice Duhul Sfânt: ‘Aşa^(H) vor lega iudeii în Ierusalim pe omul acela al cui este brâul acesta şi-l vor da în mâinile neamurilor’.” ¹² Când am auzit lucrul acesta, atât noi, cât şi cei de acolo am rugat pe Pavel să nu se suie la Ierusalim. ¹³ Atunci, Pavel a răspuns: „Ce^(I) faceţi de plângeţi aşa şi-mi rupeţi inima? Eu sunt gata nu numai să fiu legat, dar chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus.” ¹⁴ Dacă am văzut că nu-l putem îndupleca, n-am mai stăruit şi am zis: „Facă-se voia^(J) Domnului!” ¹⁵ După zilele acelea, ne-am pregătit de plecare şi ne-am suit la Ierusalim. ¹⁶ Câţiva ucenici din Cezareea au venit şi ei cu noi şi ne-au dus la unul numit Mnason, din Cipru, vechi ucenic, la care aveam să găzduim.

Pavel la Ierusalim în Templu

¹⁷ Când^(K) am ajuns la Ierusalim, fraţii ne-au primit cu bucurie. ¹⁸ A doua zi, Pavel a mers cu noi la Iacov^(L) şi toţi prezbiterii s-au adunat acolo. ¹⁹ După ce le-a dat ziua bună, le-a istorisit^(M) cu de-amănuntul ce făcuse Dumnezeu în mijlocul neamurilor prin^(N) slujba lui. ²⁰ Când l-au auzit, au proslăvit pe Dumnezeu. Apoi, i-au zis: „Vezi, frate, câte mii de iudei au crezut şi toţi sunt plini de râvnă^(O) pentru Lege. ²¹ Dar ei au auzit despre tine că înveţi pe toţi iudeii care trăiesc printre neamuri să se lepede de Moise, că le zici să nu-şi taie copiii împrejur şi să nu trăiască potrivit cu obiceiurile. ²² Ce este de făcut? Negreşit, mulţimea are să se adune, căci vor auzi că ai venit. ²³ Deci, fă ce-ţi vom spune noi. Avem aici patru bărbaţi, care au făcut o juruinţă. ²⁴ Ia-i cu tine, curăţă-te împreună cu ei şi cheltuieşte tu pentru ei, ca să-şi radă^(P) capul. Şi astfel vor cunoaşte toţi că nu este nimic adevărat din cele ce au auzit despre tine, ci că şi tu umbli întocmai după rânduială şi păzeşti Legea. ²⁵ Cu privire la neamurile care au crezut, noi^(Q) am hotărât şi le-am scris că trebuie să se ferească de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie.” ²⁶ Atunci, Pavel a luat pe oamenii aceia, s-a curăţit şi a^(R) intrat cu ei a doua zi în Templu, ca să vestească^(S) sfârşitul zilelor curăţirii când se va aduce jertfă pentru fiecare din ei.

Prinderea lui Pavel

²⁷ Către sfârşitul celor şapte zile, iudeii^(T) din Asia, când au văzut pe Pavel în Templu, au întărâtat tot norodul, au^(U) pus mâinile pe el ²⁸ şi au început să strige: „Bărbaţi israeliţi, daţi ajutor! Iată omul care^(V) propovăduieşte pretutindeni şi în toată lumea împotriva norodului, împotriva Legii şi împotriva locaşului acestuia, ba încă a vârât şi pe nişte greci în Templu şi a spurcat acest locaş sfânt.” ²⁹ În adevăr, văzuseră mai înainte pe Trofim^(W) efeseanul, împreună cu el în cetate, şi credeau că Pavel îl băgase în Templu. ³⁰ Toată cetatea s-a pus în mişcare^(X) şi s-a strâns norodul din toate părţile. Au pus mâna pe Pavel şi l-au scos din Templu, ale cărui uşi au fost încuiate îndată. ³¹ Pe când încercau să-l omoare, s-a dus vestea la căpitanul oastei că tot Ierusalimul s-a tulburat. ³² Acesta^(Y) a luat îndată ostaşi şi sutaşi şi a alergat la ei. Când au văzut pe căpitan şi pe ostaşi, au încetat să mai bată pe Pavel. ³³ Atunci, căpitanul s-a apropiat, a^(Z) pus mâna pe el şi a poruncit să-l lege cu două lanţuri. Apoi a întrebat cine este şi ce a făcut. ³⁴ Dar unii strigau într-un fel, alţii într-alt fel prin mulţime. Fiindcă nu putea deci să înţeleagă adevărul din pricina zarvei, a poruncit să-l ducă în cetăţuie. ³⁵ Când a ajuns pe trepte, Pavel a trebuit să fie dus de ostaşi din pricina îmbulzelii norodului întărâtat, ³⁶ căci mulţimea norodului se ţinea după el şi striga: „La moarte^(AA) cu el!”

Pavel cere voie să vorbească

³⁷ Tocmai când era să fie băgat în cetăţuie, Pavel a zis căpitanului: „Îmi este îngăduit să-ţi spun ceva?” Căpitanul a răspuns: „Ştii greceşte? ³⁸ Nu cumva^(AB) eşti egipteanul acela care s-a răsculat acum în urmă şi a dus în pustie pe cei patru mii de tâlhari?” ³⁹ „Eu^(AC) sunt iudeu”, a spus Pavel, „din Tarsul din Cilicia, cetăţean al unei cetăţi nu fără însemnătate. Te rog, dă-mi voie să vorbesc norodului.” ⁴⁰ După ce i-a dat voie căpitanul, Pavel a stat în picioare pe trepte şi a^(AD) făcut semn norodului cu mâna. S-a făcut o mare tăcere, şi Pavel le-a vorbit în limba evreiască astfel:

Cuvântarea lui Pavel

22 „Fraţilor^(AE) şi părinţilor, ascultaţi acum cuvântul meu de apărare faţă de voi!” ² Când au auzit ei că le vorbeşte în limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis: ³ „Eu^(AF) sunt iudeu, născut în Tarsul Ciliciei, dar am fost crescut în cetatea aceasta, am învăţat la^(AG) picioarele lui Gamaliel^(AH) să cunosc cu^(AI) de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost^(AJ) tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum^(AK) sunteţi şi voi toţi azi. ⁴ Am^(AL) prigonit până la moarte această Cale, am legat şi am pus în temniţă bărbaţi şi femei: ⁵ marele preot şi tot^(AM) soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la^(AN) ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi. ⁶ Când eram^(AO) pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit împrejurul meu o mare lumină din cer. ⁷ Am căzut la pământ şi am auzit un glas care-mi zicea: ‘Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?’ ⁸ ‘Cine eşti, Doamne?’ am răspuns eu. Şi El mi-a zis: ‘Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti’. ⁹ Cei^(AP) ce erau cu mine au văzut bine lumina şi s-au înfricoşat, dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea. ¹⁰ Atunci, am zis: ‘Ce să fac, Doamne?’ ‘Scoală-te, mi-a răspuns Domnul,du-te în Damasc şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci’. ¹¹ Fiindcă nu puteam să văd nimic din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine m-au luat de mână, şi aşa am ajuns în Damasc. ¹² Şi a venit la mine un^(AQ) om numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi iudeii^(AR) care locuiesc în Damasc îl vorbeau^(AS) de bine. ¹³ El mi-a zis: ‘Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!’ Chiar în clipa aceea, mi-am căpătat vederea şi m-am uitat la el. ¹⁴ El mi-a zis: ‘Dumnezeul^(AT) părinţilor noştri te-a^(AU) ales să cunoşti voia Lui, să^(AV) vezi pe^(AW) Cel Neprihănit şi să^(AX) auzi cuvinte din gura Lui; ¹⁵ căci^(AY) Îi vei fi martor faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care^(AZ) le-ai văzut şi auzit. ¹⁶ Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat^(BA) de păcatele tale, chemând^(BB) Numele Domnului.’ ¹⁷ Şi mi s-a^(BC) întâmplat că, după ce m-am întors la Ierusalim, pe când mă rugam în Templu, am căzut într-o răpire sufletească ¹⁸ şi am^(BD) văzut pe Domnul, care-mi zicea: ‘Grăbeşte-te^(BE), ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine’. ¹⁹ Şi am zis: ‘Doamne, ei^(BF) ştiu că eu băgam în temniţă şi băteam^(BG) prin sinagogi pe cei ce cred în Tine ²⁰ şi că^(BH), atunci când se vărsa sângele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, îmi uneam^(BI) încuviinţarea mea cu a celorlalţi şi păzeam hainele celor ce-l omorau.’ ²¹ Atunci, El mi-a zis: ‘Du-te, căci^(BJ) te voi trimite departe, la neamuri…’ ”

Pavel, cetăţean roman

²² Ei l-au ascultat până la cuvântul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul şi au zis: „Ia^(BK) de pe pământ pe un astfel de om! Nu este vrednic să^(BL) trăiască!” ²³ Şi scoteau strigăte, îşi aruncau hainele şi azvârleau cu ţărână în văzduh. ²⁴ Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel în cetăţuie şi să-l cerceteze, bătându-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa împotriva lui. ²⁵ Pe când îl legau cu curele, Pavel a zis sutaşului care era de faţă: „Vă^(BM) este îngăduit să bateţi pe un roman care nu este osândit?” ²⁶ La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului şi a zis: „Ce ai de gând să faci? Omul acesta este cetăţean roman.” ²⁷ Şi când a venit căpitanul a zis lui Pavel: „Spune-mi, eşti roman?” „Da”, i-a răspuns el. ²⁸ Căpitanul a zis: „Eu cu o mare sumă de bani am dobândit cetăţenia aceasta”. „Şi eu”, a zis Pavel, „sunt chiar născut roman”. ²⁹ Numaidecât, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie au încetat să-l mai necăjească, ba căpitanul, când a aflat că Pavel este roman, s-a temut pentru că-l legase.

Pavel înaintea Sinedriului

³⁰ A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este pârât de iudei, l-a dezlegat şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot soborul, apoi a adus pe Pavel jos şi l-a pus înaintea lor.

23 Pavel s-a uitat ţintă la sobor şi a zis: „Fraţilor, eu^(BN) am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu până în ziua aceasta…” ² Marele preot Anania a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l^(BO) lovească peste gură. ³ Atunci, Pavel i-a zis: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege şi porunceşti^(BP) să mă lovească, împotriva Legii!” ⁴ Cei ce stăteau lângă el i-au zis: „Îţi baţi joc de marele preot al lui Dumnezeu?” ⁵ Şi Pavel a zis: „N-am^(BQ) ştiut, fraţilor, că este marele preot, căci este scris: ‘Pe^(BR) mai-marele norodului tău să nu-l grăieşti de rău’.” ⁶ Pavel, ca unul care ştia că o parte din adunare erau saduchei, iar alta farisei, a strigat în plin sobor: „Fraţilor, eu^(BS) sunt fariseu, fiu de fariseu; din pricina nădejdii^(BT) în învierea morţilor sunt dat în judecată”. ⁷ Când a zis vorbele acestea, s-a stârnit o neînţelegere între farisei şi saduchei, şi adunarea s-a dezbinat. ⁸ Căci^(BU) saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când fariseii le mărturisesc pe amândouă. ⁹ S-a făcut o mare zarvă, şi câţiva cărturari din partida fariseilor s-au sculat în picioare, au început o ceartă aprinsă şi au zis: „Noi nu găsim nicio^(BV) vină în omul acesta, dar dacă^(BW) i-a vorbit un duh sau un înger^(BX)?”… ¹⁰ Fiindcă gâlceava creştea, căpitanul se temea ca Pavel să nu fie rupt în bucăţi de ei. De aceea a poruncit ostaşilor să se pogoare, să-l smulgă din mijlocul lor şi să-l ducă în cetăţuie. ¹¹ În^(BY) noaptea următoare, Domnul S-a arătat lui Pavel şi i-a zis: „Îndrăzneşte, Pavele, căci, după cum ai mărturisit despre Mine în Ierusalim, tot aşa trebuie să mărturiseşti şi în Roma”.

Pavel este dus la Cezareea

¹² La ziuă, iudeii au^(BZ) uneltit şi s-au legat cu blestem că nu vor mânca, nici nu vor bea până nu vor omorî pe Pavel. ¹³ Cei ce făcuseră legământul acesta erau mai mulţi de patruzeci. ¹⁴ Ei s-au dus la preoţii cei mai de seamă şi la bătrâni şi le-au zis: „Noi ne-am legat cu mare blestem să nu gustăm nimic până nu vom omorî pe Pavel. ¹⁵ Acum dar, voi, împreună cu soborul, daţi de ştire căpitanului şi rugaţi-l să-l aducă mâine jos, înaintea voastră, ca şi cum aţi vrea să-i cercetaţi pricina mai cu de-amănuntul, şi până să ajungă el, noi suntem gata să-l omorâm.” ¹⁶ Fiul surorii lui Pavel a auzit de această cursă, s-a dus în cetăţuie şi a spus lui Pavel. ¹⁷ Pavel a chemat pe unul din sutaşi şi a zis: „Du pe tinerelul acesta la căpitan, căci are să-i spună ceva”. ¹⁸ Sutaşul a luat pe tânăr cu el, l-a dus la căpitan şi a zis: „Pavel cel întemniţat m-a chemat şi m-a rugat să aduc la tine pe acest tinerel, care are să-ţi spună ceva”. ¹⁹ Căpitanul l-a apucat de mână, l-a luat deoparte şi l-a întrebat: „Ce ai să-mi spui?” ²⁰ El a răspuns: „Iudeii^(CA) s-au sfătuit să te roage să aduci mâine pe Pavel înaintea soborului, ca şi cum ai avea să-l cercetezi mai cu de-amănuntul. ²¹ Tu să nu-i asculţi, pentru că mai mulţi de patruzeci dintre ei îl pândesc şi s-au legat cu blestem să nu mănânce şi să nu bea nimic până nu-l vor omorî; acum stau gata şi n-aşteaptă decât făgăduiala ta.” ²² Căpitanul a lăsat pe tinerel să plece şi i-a poruncit să nu spună nimănui că i-a descoperit aceste lucruri. ²³ În urmă, a chemat pe doi sutaşi şi le-a zis: „La ceasul al treilea din noapte, să aveţi gata două sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţari, ca să meargă până la Cezareea”. ²⁴ Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix. ²⁵ Lui Felix i-a scris o scrisoare cu următorul cuprins: ²⁶ „Claudius Lisias către preaalesul dregător Felix: plecăciune! ²⁷ Acest^(CB) om, pe care l-au prins iudeii, era să fie omorât de ei, şi eu m-am dus repede cu ostaşi şi l-am scos din mâna lor, căci am aflat că este roman. ²⁸ Am^(CC) vrut să aflu pricina pentru care-l pârau şi l-am adus înaintea soborului lor. ²⁹ Am găsit că era pârât pentru^(CD) lucruri privitoare la Legea lor, dar^(CE) că nu săvârşise nicio nelegiuire care să fie vrednică de moarte sau de lanţuri. ³⁰ Mi s-a dat^(CF) însă de ştire că iudeii îl pândesc ca să-l omoare; l-am trimis îndată la tine şi am făcut cunoscut^(CG) şi celor ce-l învinuiesc să-ţi spună ţie ce au împotriva lui. Fii sănătos.” ³¹ Ostaşii, după porunca pe care o primiseră, au luat pe Pavel şi l-au dus noaptea până la Antipatrida. ³² A doua zi, au lăsat pe călăreţi să-şi urmeze drumul înainte cu el, iar ei s-au întors în cetăţuie. ³³ Ajunşi în Cezareea, călăreţii au dat scrisoarea în mâna dregătorului şi au adus pe Pavel înaintea lui. ³⁴ Dregătorul, după ce a citit scrisoarea, a întrebat din ce ţinut este Pavel. Când a aflat că este din Cilicia^(CH), ³⁵ „te^(CI) voi asculta”, a zis el, „când vor veni pârâşii tăi”. Şi a poruncit să fie păzit în palatul^(CJ) lui Irod.