Beginning

Cuvântarea de apărare a lui Ştefan

7 Marele preot a zis: „Aşa stau lucrurile?” ² Ştefan a răspuns: „Fraţilor^(A) şi părinţilor, ascultaţi! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se aşeze în Haran. ³ Şi i-a zis: ‘Ieşi^(B) din ţara ta şi din familia ta şi du-te în ţara pe care ţi-o voi arăta’. ⁴ El a ieşit atunci^(C) din ţara haldeenilor şi s-a aşezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în ţara aceasta, în care locuiţi voi acum. ⁵ Din ţara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit^(D) că i-o va da în stăpânire lui şi seminţei lui după el, măcar că n-avea niciun copil. ⁶ Dumnezeu i-a spus că sămânţa^(E) lui va locui într-o ţară străină, va fi robită şi va fi chinuită patru^(F) sute de ani. ⁷ Dar neamul căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu, a zis Dumnezeu. După aceea, vor ieşi şi-Mi vor^(G) sluji în locul acesta. ⁸ Apoi i-a dat^(H) legământul tăierii împrejur, şi astfel^(I) Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta, Isaac^(J) a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov şi Iacov^(K) pe cei doisprezece patriarhi. ⁹ Iar^(L) patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar^(M) Dumnezeu a fost cu el ¹⁰ şi l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înţelepciune şi trecere^(N) înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt şi peste toată casa lui. ¹¹ A venit^(O) o foamete în tot Egiptul şi Canaanul. Nevoia era mare, şi părinţii noştri nu găseau merinde. ¹² Iacov^(P) a auzit că în Egipt era grâu şi a trimis pe părinţii noştri întâiaşi dată acolo. ¹³ Şi^(Q) când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de fraţii săi, şi Faraon a aflat din ce neam era Iosif. ¹⁴ Apoi^(R), Iosif a trimis să cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată^(S) familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete. ¹⁵ Iacov^(T) s-a pogorât în Egipt, unde a murit^(U), el şi părinţii noştri. ¹⁶ Şi^(V) au fost strămutaţi la Sihem şi puşi în mormântul^(W) pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem. ¹⁷ Se apropia vremea^(X) când trebuia să se împlinească făgăduinţa pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a^(Y) crescut şi s-a înmulţit în Egipt, ¹⁸ până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoştea pe Iosif. ¹⁹ Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru şi a chinuit pe părinţii noştri, până acolo ca să-şi^(Z) lepede pruncii, ca să nu trăiască.

Vremea lui Moise

²⁰ Pe^(AA) vremea aceasta s-a născut Moise, care era^(AB) frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. ²¹ Şi când a fost^(AC) lepădat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe copilul ei. ²² Moise a învăţat toată înţelepciunea egiptenilor şi era puternic^(AD) în cuvinte şi în fapte. ²³ El^(AE) avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorinţa să cerceteze pe fraţii săi, pe fiii lui Israel. ²⁴ A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit şi a omorât pe egiptean. ²⁵ Credea că fraţii lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput. ²⁶ A^(AF) doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor şi i-a îndemnat la pace. ‘Oamenilor, a zis el, voi sunteţi fraţi, de ce vă nedreptăţiţi unul pe altul?’ ²⁷ Dar cel ce nedreptăţea pe aproapele său l-a îmbrâncit şi i-a zis: ‘Cine^(AG) te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător peste noi? ²⁸ Vrei să mă omori şi pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?’ ²⁹ La^(AH) auzul acestor vorbe, Moise a fugit şi s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii. ³⁰ Peste^(AI) patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. ³¹ Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta şi, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, ³² care i-a zis: ‘Eu^(AJ) sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov’. Şi Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. ³³ Domnul^(AK) i-a zis: ‘Scoate-ţi încălţămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. ³⁴ Am^(AL) văzut suferinţa poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele şi M-am pogorât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.’ ³⁵ Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor şi judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor şi izbăvitor, cu ajutorul^(AM) îngerului, care i se arătase în rug. ³⁶ El^(AN) i-a scos din Egipt şi a făcut^(AO) minuni şi semne în Egipt, la^(AP) Marea Roşie şi^(AQ) în pustie, patruzeci de ani. ³⁷ Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ‘Domnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un proroc^(AR) ca mine: de el^(AS) să ascultaţi’. ³⁸ El^(AT) este acela care, în adunarea israeliţilor din pustie, cu îngerul^(AU) care i-a vorbit pe muntele Sinai şi cu părinţii noştri, a^(AV) primit cuvinte^(AW) vii, ca să ni le dea nouă. ³⁹ Părinţii noştri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit şi, în inimile lor, s-au întors spre Egipt ⁴⁰ şi^(AX) au zis lui Aaron: ‘Fă-ne nişte dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce s-a făcut’. ⁴¹ Şi^(AY) în zilele acelea, au făcut un viţel, au adus jertfă idolului şi s-au bucurat de lucrul mâinilor lor. ⁴² Atunci, Dumnezeu S-a^(AZ) întors de la ei şi i-a dat să se închine oştirii^(BA) cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: ‘Mi-aţi adus voi vite junghiate şi jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă^(BB) a lui Israel? ⁴³ Aţi purtat cortul lui Moloh şi chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-aţi făcut ca să vă închinaţi lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.’ ⁴⁴ Părinţii noştri aveau în pustie Cortul Întâlnirii, aşa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l^(BC) facă după chipul pe care-l văzuse. ⁴⁵ Şi^(BD) părinţii noştri l-au adus, la rândul lor, sub povăţuirea lui Iosua, când au intrat în ţara stăpânită de neamurile pe^(BE) care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinţilor noştri, şi a rămas acolo până în zilele lui David. ⁴⁶ David^(BF) a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu şi a^(BG) cerut să ridice o locuinţă pentru Dumnezeul lui Iacov. ⁴⁷ Şi^(BH) Solomon a fost acela care I-a zidit o casă. ⁴⁸ Dar^(BI) Cel Preaînalt nu locuieşte în locaşuri făcute de mâini omeneşti, cum zice prorocul: ⁴⁹ ‘Cerul^(BJ) este scaunul Meu de domnie, şi pământul este aşternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi Mie, zice Domnul, sau care va fi locul Meu de odihnă? ⁵⁰ N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?’ ”…

Uciderea lui Ştefan cu pietre

⁵¹ „Oameni tari^(BK) la cerbice, netăiaţi împrejur^(BL) cu inima şi cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt. Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi. ⁵² Pe^(BM) care din proroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui^(BN) Neprihănit, pe care L-aţi vândut acum şi L-aţi omorât ⁵³ voi, care^(BO) aţi primit Legea dată prin îngeri, şi n-aţi păzit-o!…” ⁵⁴ Când^(BP) au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă şi scrâşneau din dinţi împotriva lui. ⁵⁵ Dar Ştefan, plin^(BQ) de Duhul Sfânt, şi-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu ⁵⁶ şi a zis: „Iată, văd^(BR) cerurile deschise şi pe Fiul^(BS) omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. ⁵⁷ Ei au început atunci să răcnească, şi-au astupat urechile şi s-au năpustit toţi într-un gând asupra lui. ⁵⁸ L-au târât^(BT) afară din cetate şi l-au^(BU) ucis cu pietre. Martorii^(BV) şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. ⁵⁹ Şi aruncau cu pietre în Ştefan, care^(BW) se ruga şi zicea: „Doamne Isuse, primeşte^(BX) duhul meu!” ⁶⁰ Apoi, a îngenuncheat^(BY) şi a strigat cu glas tare: „Doamne^(BZ), nu le ţine în seamă păcatul acesta!” Şi după aceste vorbe, a adormit.

Prigonirea creştinilor

8 Saul^(CA) se învoise la uciderea lui Ştefan. În ziua aceea, s-a pornit o mare prigonire împotriva Bisericii din Ierusalim. Şi toţi^(CB), afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi ale Samariei. ² Nişte oameni temători de Dumnezeu au îngropat pe Ştefan şi l-au^(CC) jelit cu mare tânguire. ³ Saul, de partea lui, făcea prăpăd^(CD) în Biserică, intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei şi-i arunca în temniţă. ⁴ Cei ce se împrăştiaseră^(CE) mergeau din loc în loc şi propovăduiau Cuvântul. ⁵ Filip^(CF) s-a coborât în cetatea Samariei şi le-a propovăduit pe Hristos. ⁶ Noroadele luau aminte cu un gând la cele spuse de Filip, când au auzit şi au văzut semnele pe care le făcea. ⁷ Căci din mulţi îndrăciţi ieşeau duhuri^(CG) necurate şi scoteau mari ţipete; mulţi slăbănogi şi şchiopi erau tămăduiţi. ⁸ Şi a fost o mare bucurie în cetatea aceasta. ⁹ În cetate era un om numit Simon, care zicea că este un om însemnat; el vrăjea^(CH) şi punea în uimire^(CI) pe poporul Samariei. ¹⁰ Toţi, de la mic până la mare, îl ascultau cu luare-aminte şi ziceau: „Acesta este puterea lui Dumnezeu, cea care se numeşte mare”. ¹¹ Îl ascultau cu luare-aminte, pentru că multă vreme îi uimise cu vrăjitoriile lui. ¹² Dar când au crezut pe Filip, care propovăduia Evanghelia^(CJ) Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Numelui lui Isus Hristos, au fost botezaţi, atât bărbaţi, cât şi femei. ¹³ Chiar Simon a crezut şi, după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau.

Petru şi Ioan în Samaria

¹⁴ Apostolii, care erau în Ierusalim, când au auzit că Samaria a primit Cuvântul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru şi pe Ioan. ¹⁵ Aceştia au venit la samariteni şi s-au rugat pentru ei, ca să^(CK) primească Duhul Sfânt. ¹⁶ Căci nu Se pogorâse încă^(CL) peste niciunul din ei, ci fuseseră numai^(CM) botezaţi în Numele^(CN) Domnului Isus. ¹⁷ Atunci, Petru şi Ioan au pus^(CO) mâinile peste ei, şi aceia au primit Duhul Sfânt. ¹⁸ Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani ¹⁹ şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca, peste oricine-mi voi pune mâinile, să primească Duhul Sfânt”. ²⁰ Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai^(CP) crezut că darul^(CQ) lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! ²¹ Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. ²² Pocăieşte-te dar de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să^(CR) ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă, ²³ căci văd că eşti plin de fiere amară^(CS) şi în lanţurile fărădelegii.” ²⁴ Simon a răspuns: „Rugaţi-vă^(CT) voi Domnului pentru mine, ca să nu mi se întâmple nimic din ce aţi zis”. ²⁵ După ce au mărturisit despre Cuvântul Domnului şi după ce l-au propovăduit, Petru şi Ioan s-au întors la Ierusalim, vestind Evanghelia în multe sate ale samaritenilor.

Filip şi famenul etiopian

²⁶ Un înger al Domnului a vorbit lui Filip şi i-a zis: „Scoală-te şi du-te spre miazăzi, pe drumul care pogoară spre Ierusalim la Gaza şi care este pustiu”. ²⁷ Filip s-a sculat şi a plecat. Şi iată că un^(CU) etiopian, un famen cu mare putere la împărăteasa Candace a etiopienilor şi îngrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit^(CV) la Ierusalim ca să se închine, ²⁸ se întorcea de acolo şi şedea în carul lui şi citea pe prorocul Isaia. ²⁹ Duhul a zis lui Filip: „Du-te şi ajunge carul acesta!” ³⁰ Filip a alergat şi a auzit pe etiopian citind pe prorocul Isaia. El i-a zis: „Înţelegi tu ce citeşti?” ³¹ Famenul a răspuns: „Cum aş putea să înţeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva?” Şi a rugat pe Filip să se suie în car şi să şadă împreună cu el. ³² Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El^(CW) a fost dus ca o oaie la tăiere şi ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura; ³³ în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ.” ³⁴ Famenul a zis lui Filip: „Rogu-te, despre cine vorbeşte prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?” ³⁵ Atunci, Filip a luat cuvântul, a început^(CX) de la Scriptura aceasta şi i-a propovăduit pe Isus. ³⁶ Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: „Uite apă, ce^(CY) mă împiedică să fiu botezat?” ³⁷ Filip a zis: „Dacă^(CZ) crezi din toată inima, se poate”. Famenul a răspuns: „Cred^(DA) că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu”. ³⁸ A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă, şi Filip a botezat pe famen. ³⁹ Când au ieşit din apă, Duhul^(DB) Domnului a răpit pe Filip, şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin de bucurie, ⁴⁰ Filip se afla la Azot, de unde s-a dus până la Cezareea. Şi propovăduia Evanghelia în toate cetăţile prin care trecea.