Beginning

Tola şi Iair, judecători în Israel

10 După Abimelec, s-a sculat^(A) Tola, fiul lui Pua, fiul lui Dodo, bărbat din Isahar, ca să izbăvească pe Israel; el locuia la Şamir, în muntele lui Efraim. ² Tola a fost judecător în Israel douăzeci şi trei de ani, apoi a murit şi a fost îngropat la Şamir. ³ După el, s-a sculat Iair, Galaaditul, care a fost judecător în Israel douăzeci şi doi de ani. ⁴ El avea treizeci de fii, care călăreau pe treizeci^(B) de mânji de măgari şi stăpâneau treizeci de cetăţi, numite^(C) şi azi cetăţile lui Iair şi aşezate în ţara Galaadului. ⁵ Şi Iair a murit, şi a fost îngropat la Camon.

Filistenii şi amoniţii apasă pe Israel

⁶ Copiii^(D) lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului; au^(E) slujit Baalilor şi Astarteelor, dumnezeilor^(F) Siriei, dumnezeilor Sidonului^(G), dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon şi dumnezeilor filistenilor şi au părăsit pe Domnul şi nu I-au mai slujit. ⁷ Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a vândut^(H) în mâinile filistenilor şi în mâinile fiilor lui Amon. ⁸ Ei au apăsat şi au asuprit pe copiii lui Israel în vremea aceea optsprezece ani, şi anume pe toţi copiii lui Israel care erau de cealaltă parte a Iordanului, în ţara amoriţilor în Galaad. ⁹ Fiii lui Amon au trecut Iordanul ca să se bată şi împotriva lui Iuda, împotriva lui Beniamin şi împotriva casei lui Efraim. Şi Israel era într-o mare strâmtorare. ¹⁰ Copiii^(I) lui Israel au strigat către Domnul şi au zis: „Am păcătuit împotriva Ta, căci am părăsit pe Dumnezeul nostru şi am slujit Baalilor.” ¹¹ Domnul a zis copiilor lui Israel: „Nu v-am izbăvit^(J) Eu de egipteni, de amoriţi^(K), de fiii lui Amon^(L) şi de filisteni^(M)? ¹² Şi când v-au apăsat^(N) sidoniţii^(O), Amalec^(P) şi Maon şi aţi strigat către Mine, nu v-am izbăvit Eu din mâinile lor? ¹³ Dar voi M-aţi părăsit^(Q) şi aţi slujit altor dumnezei. De aceea nu vă voi mai izbăvi. ¹⁴ Duceţi-vă şi chemaţi^(R) pe dumnezeii pe care i-aţi ales; ei să vă izbăvească în vremea strâmtorării voastre!” ¹⁵ Copiii lui Israel au zis Domnului: „Am păcătuit, fă-ne^(S) ce-Ţi va plăcea. Numai izbăveşte-ne astăzi!” ¹⁶ Şi au^(T) scos dumnezeii străini din mijlocul lor şi au slujit Domnului. El S-a îndurat^(U) de suferinţele lui Israel. ¹⁷ Fiii lui Amon s-au strâns şi au tăbărât în Galaad, şi copiii lui Israel s-au strâns şi au tăbărât la^(V) Miţpa. ¹⁸ Poporul şi căpeteniile Galaadului şi-au zis unul altuia: „Cine este omul care va începe lupta împotriva fiilor lui Amon? El va^(W) fi căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.”

Iefta, judecător în Israel

11 Iefta^(X), Galaaditul, era un om viteaz^(Y). El era fiul unei curve. Galaad născuse pe Iefta. ² Nevasta lui Galaad i-a născut fii, care, făcându-se mari, au izgonit pe Iefta şi i-au zis: „Tu nu vei avea moştenire în casa tatălui nostru, căci eşti fiul unei alte femei.” ³ Şi Iefta a fugit de la fraţii lui şi a locuit în ţara Tob. Nişte oameni^(Z) fără căpătâi s-au strâns la Iefta şi făceau plimbări cu el. ⁴ După câtva timp, fiii lui Amon au pornit cu război împotriva lui Israel. ⁵ Şi pe când fiii lui Amon făceau război cu Israel, bătrânii Galaadului s-au dus să caute pe Iefta din ţara Tob. ⁶ Ei au zis lui Iefta: „Vino de fii căpetenia noastră şi să batem pe fiii lui Amon.” ⁷ Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Nu m-aţi urât^(AA) voi şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum când sunteţi în strâmtorare?” ⁸ Bătrânii^(AB) Galaadului au zis lui Iefta: „Ne întoarcem^(AC) la tine acum ca să mergi cu noi, să baţi pe fiii lui Amon şi să fii căpetenia^(AD) noastră, căpetenia tuturor locuitorilor Galaadului.” ⁹ Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: „Dacă mă aduceţi înapoi ca să bat pe fiii lui Amon şi dacă Domnul îi va da înaintea mea, voi fi eu oare căpetenia voastră?” ¹⁰ Bătrânii Galaadului au zis lui Iefta: „Domnul^(AE) să ne audă şi să judece dacă nu vom face ce spui.” ¹¹ Şi Iefta a pornit cu bătrânii Galaadului. Poporul l-a pus în fruntea lui şi l-a aşezat căpetenie^(AF), şi Iefta a spus din nou înaintea^(AG) Domnului, la Miţpa, toate cuvintele pe care le rostise.

Înfrângerea amoniţilor

¹² Iefta a trimis soli împăratului fiilor lui Amon ca să-i spună: „Ce ai cu mine de vii împotriva mea să faci război împotriva ţării mele?” ¹³ Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: „Pentru că^(AH) Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe ţara mea, de la Arnon până la Iaboc^(AI) şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bunăvoie.” ¹⁴ Iefta a trimis iarăşi soli împăratului fiilor lui Amon ¹⁵ ca să-i spună: „Aşa vorbeşte Iefta: ‘Israel^(AJ) n-a pus mâna pe ţara Moabului, nici pe ţara fiilor lui Amon. ¹⁶ Căci, când s-a suit Israel din Egipt, a mers^(AK) în pustie până la Marea Roşie şi a ajuns la Cades^(AL). ¹⁷ Atunci, Israel a trimis^(AM) soli împăratului Edomului ca să-i spună: «Lasă-mă să trec prin ţara ta». Dar^(AN) împăratul Edomului n-a voit. A trimis şi la împăratul Moabului, şi nici el n-a vrut. Şi Israel a rămas la^(AO) Cades. ¹⁸ Apoi a mers prin pustie, a ocolit^(AP) ţara Edomului şi ţara Moabului şi a venit^(AQ) la răsăritul ţării Moabului; au tăbărât^(AR) dincolo de Arnon, fără să intre pe ţinutul Moabului, căci Arnonul era hotarul Moabului. ¹⁹ Israel a trimis^(AS) soli lui Sihon, împăratul amoriţilor, împăratul Hesbonului. Şi Israel i-a zis: «Lasă-mă să trec prin^(AT) ţara ta până la locul spre care mergem». ²⁰ Dar Sihon^(AU) n-a avut încredere în Israel, ca să-l lase să treacă pe ţinutul lui, şi-a strâns tot poporul, a tăbărât la Iahat şi a luptat împotriva lui Israel. ²¹ Domnul, Dumnezeul lui Israel, a dat pe Sihon şi pe tot poporul lui în mâinile lui Israel, care i-a bătut^(AV). Israel a pus mâna pe toată ţara amoriţilor care erau aşezaţi în ţara aceasta. ²² Au pus mâna pe tot ţinutul amoriţilor^(AW), de la Arnon până la Iaboc şi de la pustie până la Iordan. ²³ Şi acum, când Domnul, Dumnezeul lui Israel, a izgonit pe amoriţi dinaintea poporului Său Israel, tu să le stăpâneşti ţara? ²⁴ Oare ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău, Chemoş^(AX), nu vei stăpâni? Şi tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul^(AY), Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim?! ²⁵ Eşti tu mai bun decât Balac^(AZ), fiul lui Ţipor, împăratul Moabului? S-a certat el cu Israel sau a făcut el război împotriva lui? ²⁶ Iată că sunt trei sute de ani de când locuieşte Israel la Hesbon^(BA) şi în satele din jurul lui, la Aroer^(BB) şi în satele din jurul lui şi în toate cetăţile care sunt pe malul Arnonului. Pentru ce nu i le-aţi luat în tot timpul acesta? ²⁷ Eu nu te-am supărat deloc, şi rău te-ai purtat cu mine, făcându-mi război. Domnul să judece^(BC) lucrul acesta. El să fie astăzi judecător^(BD) între fiii lui Israel şi fiii lui Amon’.” ²⁸ Împăratul fiilor lui Amon n-a ascultat cuvintele pe care a trimis Iefta să i le spună.

Fiica lui Iefta

²⁹ Duhul^(BE) Domnului a venit peste Iefta. Iefta a străbătut Galaadul şi Manase; a trecut la Miţpe, în Galaad, şi din Miţpe, din Galaad, a pornit împotriva fiilor lui Amon. ³⁰ Iefta a făcut o juruinţă^(BF) Domnului şi a zis: „Dacă vei da în mâinile mele pe fiii lui Amon, ³¹ oricine va ieşi pe porţile casei mele înaintea mea, la întoarcerea mea fericită de la fiii lui Amon, va^(BG) fi închinat Domnului şi-l voi^(BH) aduce ca ardere-de-tot.” ³² Iefta a pornit împotriva fiilor lui Amon şi Domnul i-a dat în mâinile lui. ³³ Le-a pricinuit o foarte mare înfrângere, de la Aroer până spre^(BI) Minit, loc care cuprindea douăzeci de cetăţi, şi până la Abel-Cheramim. Şi fiii lui Amon au fost smeriţi înaintea copiilor lui Israel. ³⁴ Iefta s-a întors acasă la Miţpa^(BJ). Şi iată că fiică-sa^(BK) i-a ieşit înainte cu timpane şi jocuri. Ea era singurul lui copil; n-avea fii şi nici altă fată. ³⁵ Cum a văzut-o, el şi-a rupt^(BL) hainele şi a zis: „Ah, fata mea, adânc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o^(BM) juruinţă Domnului şi n-o pot^(BN) întoarce.” ³⁶ Ea i-a zis: „Tată, ai făcut o juruinţă Domnului, fă-mi^(BO) potrivit cu ceea ce ţi-a ieşit din gură, acum, când^(BP) Domnul te-a răzbunat pe vrăjmaşii tăi, pe fiii lui Amon.” ³⁷ Şi ea a zis tatălui său: „Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.” ³⁸ El a răspuns: „Du-te!” Şi a lăsat-o slobodă două luni. Ea s-a dus cu tovarăşele ei şi şi-a plâns fecioria pe munţi. ³⁹ După cele două luni, s-a întors la tatăl ei şi el a împlinit^(BQ) cu ea juruinţa pe care o făcuse. Ea nu cunoscuse împreunarea cu bărbat. De atunci s-a făcut în Israel obiceiul ⁴⁰ că, în toţi anii, fetele lui Israel se duc să prăznuiască pe fiica lui Iefta, Galaaditul, patru zile pe an.

Războiul dintre efraimiţi şi galaadiţi

12 Bărbaţii^(BR) lui Efraim s-au strâns, au pornit spre miazănoapte şi au zis lui Iefta: „Pentru ce te-ai dus să baţi pe fiii lui Amon fără să ne fi chemat şi pe noi să mergem cu tine? Vrem să-ţi dăm foc casei şi să te ardem împreună cu ea.” ² Iefta le-a răspuns: „Eu şi poporul meu am avut mari certuri cu fiii lui Amon, şi când v-am chemat, nu m-aţi scăpat din mâinile lor. ³ Văzând că nu-mi vii în ajutor, mi-am pus viaţa^(BS) în joc şi am pornit împotriva fiilor lui Amon. Domnul i-a dat în mâinile mele. Pentru ce vă suiţi dar azi împotriva mea ca să-mi faceţi război?” ⁴ Iefta a strâns pe toţi bărbaţii Galaadului şi a început lupta cu Efraim. Bărbaţii Galaadului au bătut pe Efraim, pentru că efraimiţii ziceau: „Sunteţi nişte fugari^(BT) ai lui Efraim! Galaadul este în mijlocul lui Efraim, în mijlocul lui Manase!” ⁵ Galaadiţii au pus mâna pe vadurile^(BU) Iordanului dinspre Efraim. Şi când unul din fugarii lui Efraim zicea: „Lasă-mă să trec!” bărbaţii Galaadului îl întrebau: „Eşti efraimit?” Dacă răspundea: „Nu”, ⁶ atunci îi ziceau: „Ei bine, zi Şibolet.” Şi el zicea Sibolet, căci nu putea să-l spună bine. Atunci, bărbaţii Galaadului îl apucau şi-l junghiau lângă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim. ⁷ Iefta a fost judecător în Israel zece ani, apoi Iefta, Galaaditul, a murit şi a fost îngropat într-una din cetăţile Galaadului.

Ibţan, Elon, Abdon

⁸ După el, a fost judecător în Israel Ibţan din Betleem. ⁹ El a avut treizeci de fii, a măritat treizeci de fete în afară şi a adus pentru fiii lui treizeci de fete de afară. El a fost judecător în Israel şapte ani, ¹⁰ apoi Ibţan a murit şi a fost îngropat în Betleem. ¹¹ După el a fost judecător în Israel Elon din Zabulon. El a fost judecător în Israel zece ani, ¹² apoi Elon din Zabulon a murit şi a fost îngropat la Aialon, în ţara lui Zabulon. ¹³ După el, a fost judecător în Israel Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul. ¹⁴ El a avut patruzeci de fii şi treizeci de nepoţi, care călăreau^(BV) pe şaptezeci de mânji de măgari. El a fost judecător în Israel opt ani, ¹⁵ apoi Abdon, fiul lui Hilel, Piratonitul, a murit şi a fost la îngropat la Piraton, în ţara lui Efraim, pe muntele^(BW) amaleciţilor.