Book of Common Prayer
Psalmul 101
Al lui David. Un psalm.
1 Voi cânta îndurarea şi judecata,
Ţie Îţi voi cânta, Doamne!
2 Voi fi cu luare aminte la calea integrităţii.
Când vei veni la mine?
Voi umbla în integritatea inimii mele,
în mijlocul casei mele.
3 Nu voi pune nici o nelegiuire
înaintea ochilor mei!
Urăsc pe cei ce s-au abătut;
el nu se va lipi de mine!
4 Inima pervertită se va îndepărta de mine.
Nu vreau să cunosc răul!
5 Pe cel ce-şi bârfeşte semenul în ascuns
îl voi reduce la tăcere;
pe cel cu ochii trufaşi şi cu inima îngâmfată
nu-l voi suferi.
6 Ochii mei vor fi asupra credincioşilor din ţară,
ca ei să locuiască cu mine;
cel ce umblă pe calea integrităţii
îmi va sluji.
7 Cel ce săvârşeşte înşelăciunea
nu va locui în casa mea;
cel ce spune minciuni
nu va sta în preajma mea.
8 În fiecare dimineaţă îi voi nimici
pe toţi cei răi din ţară,
ca să stârpesc din cetatea Domnului
pe toţi aceia care săvârşesc nelegiuirea.
Psalmul 109
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea!
2 Iată că gura celui rău şi gura celui înşelător
se deschid împotriva mea;
îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.
3 Mă împresoară cu nişte cuvinte de ură
şi se războiesc cu mine fără temei.
4 La dragostea mea ei răspund cu duşmănie,
dar eu mă rog.
5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău
şi dragostea mea – cu ură.
6 Pune[a] un om rău împotriva lui
şi un acuzator[b] să stea la dreapta lui!
7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat,
iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat.
8 Fie-i zilele puţine,
iar slujba lui s-o ia altul!
9 Să-i rămână fiii orfani,
şi soţia lui – văduvă!
10 Fiii lui să rătăcească cerşind
şi căutând printre ruine[c]!
11 Cel ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are
şi străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!
12 Să nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare
şi să nu mai fie nimeni care să arate îndurare orfanilor lui!
13 Fie ca urmaşii lui să fie stârpiţi,
iar în generaţia următoare să le fie şters numele!
14 Să fie păstrată înaintea Domnului
aducerea-aminte a vinii strămoşilor lui
şi să nu fie şters păcatul mamei lui!
15 Să rămână de-a pururi înaintea Domnului,
iar El să le şteargă amintirea de pe pământ!
16 Căci nu şi-a amintit să se poarte cu îndurare,
ci l-a prigonit pe sărman şi pe nevoiaş
şi l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!
17 A iubit blestemul; de el să aibă parte![d]
Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el![e]
18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină,
i-a intrat în pântece ca apa
şi în oase – ca untdelemnul.
19 De aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă
şi brâul cu care se încinge mereu!
20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului
şi a celor ce mă vorbesc de rău!
21 Dar Tu, Doamne, Stăpâne,
de dragul Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine!
Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă!
22 Căci sunt sărman şi necăjit,
iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.
23 Pier ca o umbră trecătoare;
sunt alungat ca o lăcustă.
24 Genunchii îmi sunt slăbiţi de post,
iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.
25 Am ajuns de batjocura lor;
cei ce mă văd dau din cap.
26 Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă!
În îndurarea Ta, scapă-mă!
27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta,
să recunoască că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!
28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi.
Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău se va veseli.
29 Potrivnicii mei se îmbracă cu batjocura,
se acoperă cu neruşinarea ca şi cu o manta.
30 Eu Îl voi slăvi pe Domnul cu gura mea,
în mijlocul multora Îl voi lăuda.
121 Judec cu dreptate:
nu mă da pe mâna asupritorilor mei!
122 Ia apărarea robului Tău,
ca să nu mă mai asuprească cei îngâmfaţi!
123 Mi se topesc ochii după mântuirea Ta
şi după promisiunea Ta cea dreaptă.
124 Poartă-te cu robul Tău după îndurarea Ta
şi învaţă-mă orânduirile Tale!
125 Eu sunt robul Tău: învaţă-mă,
şi voi cunoaşte mărturiile Tale!
126 Doamne, este vremea să lucrezi,
căci au încălcat Legea Ta.
127 Pentru că iubesc poruncile Tale
mai mult decât aurul şi argintul
128 şi pentru că găsesc pe deplin drepte toate hotărârile Tale,
de aceea urăsc toate cărările înşelătoare.
129 Minunate sunt mărturiile Tale,
de aceea sufletul meu le împlineşte.
130 Dezvăluirea cuvintelor Tale aduce lumină
şi dă pricepere celor neştiutori[a].
131 Îmi deschid gura şi oftez,
căci tânjesc după poruncile Tale.
132 Întoarce-Te spre mine şi îndură-te de mine,
după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău.
133 Întăreşte-mi paşii după cuvintele[b] Tale
şi nu mă lăsa în stăpânirea vreunui necaz.
134 Izbăveşte-mă de sub asuprirea omului
şi-Ţi voi păzi hotărârile!
135 Fă să lumineze faţa Ta peste robul Tău
şi învaţă-mă orânduirile Tale.
136 Ochii îmi varsă şiroaie de lacrimi,
fiindcă oamenii nu păzesc Legea Ta.
137 Doamne, Tu eşti drept,
iar judecăţile Tale sunt drepte!
138 Tu porunceşti, iar mărturiile Tale sunt drepte
şi pline de credincioşie!
139 Sunt mistuit de râvnă,
pentru că duşmanii mei uită cuvintele Tale.
140 Cuvintele Tale sunt bine încercate
şi robul Tău le iubeşte.
141 Eu sunt mic şi neînsemnat,
dar nu dau uitării hotărârile Tale.
142 Dreptatea Ta rămâne dreptate pe vecie,
şi Legea Ta rămâne adevărată.
143 Eu am parte numai de necaz şi de strâmtorare,
însă poruncile Tale rămân desfătarea mea.
144 Mărturiile Tale rămân drepte pe vecie.
Dă-mi pricepere, ca să pot trăi!
Prima biruinţă a lui Israel sub jurisdicţia lui Samuel
2 Trecuse mult timp – douăzeci de ani – de când Chivotul se afla la Chiriat-Iearim şi întregii Case a lui Israel îi părea rău după Domnul. 3 Atunci Samuel a vorbit întregii Case a lui Israel:
– Dacă din toată inima voastră vă întoarceţi la Domnul, atunci îndepărtaţi dumnezeii străini şi aştoretele[a] din mijlocul vostru, îndreptaţi-vă inima spre Domnul şi slujiţi-I numai Lui. Şi El vă va elibera de sub puterea filistenilor.
4 Israeliţii au îndepărtat baalii[b] şi aştoretele şi au slujit numai Domnului. 5 Apoi Samuel a spus:
– Adunaţi tot Israelul la Miţpa şi eu mă voi ruga Domnului pentru voi.
6 S-au adunat deci la Miţpa, au scos apă şi au vărsat-o înaintea Domnului[c]. În ziua aceea, ei au postit şi au recunoscut acolo că au păcătuit împotriva Domnului. Samuel îi judeca[d] pe israeliţi la Miţpa.
7 Filistenii au auzit că israeliţii s-au adunat la Miţpa. Atunci domnitorii filistenilor s-au ridicat împotriva lui Israel. Când au auzit israeliţii lucrul acesta, le-a fost teamă de filisteni 8 şi i-au zis lui Samuel:
– Nu înceta să strigi pentru noi la Domnul, Dumnezeul nostru, ca să ne elibereze de sub puterea filistenilor.
9 Samuel a luat un miel care încă era alăptat şi l-a adus întreg ca ardere de tot Domnului. Apoi a strigat către Domnul pentru Israel, iar Domnul i-a răspuns. 10 În timp ce Samuel aducea arderea de tot, filistenii se apropiau ca să se lupte cu Israel. Domnul însă a tunat în ziua aceea cu un vuiet puternic împotriva filistenilor, aducând o aşa groază între ei, încât au fost puşi pe fugă dinaintea lui Israel. 11 Bărbaţii lui Israel au ieşit din Miţpa, i-au urmărit pe filisteni şi i-au zdrobit până în apropiere de Bet-Car. 12 Samuel a luat atunci o piatră, a aşezat-o între Miţpa şi Şen şi i-a pus numele Eben-Ezer[e], spunând: „Până aici Domnul ne-a ajutat.“
13 Astfel, filistenii au fost supuşi şi n-au mai invadat din nou teritoriul Israelului, iar mâna Domnului a fost împotriva filistenilor cât timp a trăit Samuel. 14 Cetăţile pe care filistenii le-au capturat de la Israel, cele de la Ekron şi până la Gat, au fost luate înapoi. Israel şi-a eliberat teritoriile de sub stăpânirea filistenilor. În acelaşi timp, a fost pace şi între Israel şi amoriţi.
15 Samuel a continuat să judece pe Israel în toate zilele vieţii lui. 16 El mergea an de an, făcând înconjurul Betelului, Ghilgalului şi Miţpei şi judeca pe Israel în toate aceste locuri. 17 Apoi se întorcea la Rama – deoarece acolo era casa lui – judecând şi acolo pe Israel. Tot acolo a construit un altar Domnului.
Alegerea celor şapte diaconi[a]
6 În zilele acelea, când numărul ucenicilor creştea, evreii elenişti au început să murmure împotriva evreilor autohtoni[b], pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la distribuirea zilnică a celor necesare. 2 Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor şi le-au zis: „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să slujim la mese! 3 Prin urmare, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi vorbiţi de bine, plini de Duhul Sfânt şi de înţelepciune, pe care să-i punem responsabili cu îndatorirea aceasta, 4 iar noi vom continua să dăm atenţie rugăciunii şi slujirii Cuvântului.“ 5 Vorbirea aceasta a plăcut întregii mulţimi, aşa că l-au ales pe Ştefan, un bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sfânt, pe Filip, pe Prohorus, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmenas şi pe Nicolaus, un prozelit din Antiohia; 6 i-au adus înaintea apostolilor, care s-au rugat şi şi-au pus mâinile peste ei.
7 Cuvântul lui Dumnezeu continua să se răspândească, numărul ucenicilor creştea tot mai mult în Ierusalim şi foarte mulţi preoţi veneau la credinţă.
Arestarea lui Ştefan
8 Ştefan, un om plin de har şi de putere, făcea minuni şi semne mari în popor. 9 Unii din sinagoga[c] numită „A oamenilor liberi[d]“ – a celor din Cirena[e], a celor din Alexandria[f] şi a celor din Cilicia[g] şi din Asia[h] – au început o dispută cu Ştefan, 10 dar nu puteau să se opună înţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el. 11 Atunci au plătit nişte bărbaţi care să spună: „Noi l-am auzit rostind cuvinte blasfemiatoare împotriva lui Moise şi împotriva lui Dumnezeu!“ 12 Au incitat pe popor, pe bătrâni şi pe cărturari, s-au repezit asupra lui, l-au înşfăcat şi l-au dus înaintea Sinedriului. 13 Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: „Omul acesta nu încetează să rostească cuvinte blasfemiatoare împotriva acestui Lăcaş sfânt şi împotriva Legii! 14 Căci l-am auzit spunând că Acest Isus din Nazaret va distruge locul acesta şi va schimba obiceiurile pe care ni le-a încredinţat Moise!“ 15 Toţi cei ce şedeau în Sinedriu s-au uitat ţintă la el şi au văzut că faţa lui arăta ca faţa unui înger.
Cina Domnului
14 Când a sosit ceasul, Isus S-a aşezat la masă împreună cu apostolii. 15 El le-a zis: „Am dorit mult să mănânc împreună cu voi această masă de Paşte[a], înainte de suferinţa Mea! 16 Căci vă spun că nu voi mai mânca din ea[b] până când nu îşi va găsi împlinirea în Împărăţia lui Dumnezeu!“ 17 A luat apoi un pahar, a adus mulţumiri[c] şi a zis: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi! 18 Căci vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din rodul viţei până când va veni Împărăţia lui Dumnezeu.“ 19 Apoi a luat o pâine şi, după ce a adus mulţumiri, a frânt-o şi le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ 20 În acelaşi fel, după ce au mâncat, a luat paharul şi a zis: „Acest pahar este Legământul cel Nou în sângele Meu, care se varsă pentru voi. 21 Dar iată că mâna trădătorului Meu este cu Mine la masă! 22 Căci într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum a fost hotărât, dar vai de omul acela prin care El este trădat!“ 23 Ei au început să se întrebe unii pe alţii cine să fie oare acela dintre ei care urmează să facă lucrul acesta.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.