Book of Common Prayer
Psalmul 45
Pentru dirijor. Se cântă ca şi „Crinii“. Al korahiţilor. Un maschil[a]. Un cântec de dragoste.
1 Cuvinte pline de farmec îmi clocotesc în inimă.
Eu zic: „Îmi dedic versurile regelui!“
Limba mea este pana iscusită a unui scriitor!
2 Eşti cel mai frumos dintre fiii oamenilor!
Harul este revărsat pe buzele tale;
de aceea te-a binecuvântat Dumnezeu pe vecie.
3 Încinge-ţi sabia la coapsă, viteazule,
splendoarea şi măreţia ta!
4 În măreţia ta, călăreşte biruitor
pentru cauza adevărului, a smereniei şi a dreptăţii!
Dreapta ta să înfăptuiască isprăvi de temut!
5 Săgeţile tale ascuţite să străpungă inima duşmanilor regelui
şi popoarele să cadă sub picioarele tale![b]
6 Tronul Tău, Dumnezeule[c], este pentru veci de veci,
iar sceptrul împărăţiei Tale este un sceptru al dreptăţii!
7 Tu ai iubit dreptatea şi ai urât răutatea;
de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns
cu untdelemn de bucurie, mai presus decât pe tovarăşii Tăi.
8 Toate veşmintele tale sunt înmiresmate cu smirnă, aloe şi casia.
În palate de fildeş, instrumentele cu corzi te înveselesc.
9 Fiice de regi îţi sunt ţiitoare[d],
regina îţi stă la dreapta, înveşmântată toată numai în aur de Ofir.
10 Ascultă, fiică, priveşte şi pleacă-ţi urechea!
Uită-ţi poporul şi casa părintească!
11 Atunci regele va tânji după frumuseţea ta.
Pentru că îţi este domn, supune-te lui!
12 Fiica Tirului[e] va veni cu daruri;
oameni bogaţi îţi vor căuta bunăvoinţa.
13 Fiica regelui este plină de strălucire înăuntrul palatului;
veşmântul ei este ţesut cu fir de aur.
14 Cu haine brodate este adusă înaintea regelui;
este însoţită de fecioare,
care sunt aduse înaintea ta.[f]
15 Sunt aduse cu bucurie şi cu veselie,
iar ele intră în palatul regelui.
16 Fiii tăi vor lua locul părinţilor tăi;
pe ei îi vei pune prinţi în toată ţara.
17 Îţi voi aminti numele din neam în neam;
de aceea te vor lăuda popoarele în veci de veci.
Psalmul 47
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Bateţi din palme, toate popoarele!
Strigaţi de bucurie către Dumnezeu!
2 Căci Domnul Preaînalt este înfricoşător;
El este Mare Împărat peste întreg pământul!
3 El ne supune popoarele
şi pune sub picioarele noastre neamurile.
4 El ne alege moştenirea,
mândria lui Iacov, pe care l-a iubit.Sela
5 Dumnezeu s-a înălţat în mijlocul strigătelor de biruinţă,
Domnul s-a înălţat în sunet de corn.
6 Cântaţi-I lui Dumnezeu, cântaţi!
Cântaţi-I Împăratului nostru, cântaţi!
7 Dumnezeu este împăratul întregului pământ:
cântaţi-I un maschil[a]!
8 Dumnezeu stăpâneşte peste neamuri,
Dumnezeu şade pe tronul Său cel sfânt!
9 Nobilii popoarelor se adună
împreună cu poporul Dumnezeului lui Avraam,
căci ale lui Dumnezeu sunt scuturile[b] pământului!
El este preaînălţat!
Psalmul 48
Un cântec. Un psalm al korahiţilor.
1 Mare este Domnul
şi foarte vrednic de laudă,
în cetatea Dumnezeului nostru,
muntele Lui cel sfânt!
2 Frumoasă înălţime,
bucuria întregului pământ,
ca înălţimile Ţafon[c], aşa este muntele Sionului,
cetatea[d] marelui Împărat!
3 În palatele ei, Dumnezeu
se face cunoscut ca fiind întăritura ei.
4 Iată că regii se adunaseră
şi înaintaseră cu toţii,
5 dar când I-au văzut cetatea, au înlemnit,
s-au îngrozit şi au fugit.
6 Acolo i-a apucat frica,
i-a cuprins durerea ca la naştere.
7 Le-ai făcut precum vântul de răsărit
care zdrobeşte corăbiile de Tarşiş[e].
8 Ceea ce am auzit,
am şi văzut
în cetatea Domnului Oştirilor,
în cetatea Dumnezeului nostru:
Dumnezeu o întăreşte pe vecie!Sela
9 Dumnezeule, la îndurarea Ta ne gândim
în mijlocul Templului Tău!
10 Dumnezeule, aşa cum este Numele Tău,
tot astfel şi lauda Ta ajunge până la marginile lumii.
Dreapta Ta este plină de dreptate.
11 Muntele Sionului se bucură
şi satele lui Iuda se înveselesc
din pricina judecăţilor Tale.
12 Daţi ocol Sionului, înconjuraţi-l,
număraţi-i turnurile!
13 Admiraţi-i fortificaţiile,
străbateţi-i[f] citadelele,
ca să povestiţi generaţiei următoare!
14 Acest Dumnezeu este Dumnezeul nostru pentru veci de veci!
El ne va conduce până la moarte!
Un singur loc pentru închinare
12 Acestea sunt poruncile şi hotărârile pe care trebuie să le împliniţi în ţara pe care Domnul, Dumnezeul strămoşilor voştri, v-a dat-o în stăpânire, în toate zilele vieţii voastre pe pământ. 2 Să distrugeţi complet toate locurile aflate pe munţii înalţi, pe dealuri şi sub orice copac verde, unde neamurile pe care le veţi stăpâni slujesc zeilor lor. 3 Să le distrugeţi altarele, să le zdrobiţi stâlpii sacri şi să le ardeţi în foc aşerele[a], să le dărâmaţi chipurile cioplite ale zeilor lor şi să le nimiciţi numele din locurile acelea.
4 Voi să nu vă închinaţi astfel înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, 5 ci să-L căutaţi în locul pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege ca locuinţă din toate seminţiile, ca să-Şi aşeze Numele acolo. În acel loc să mergeţi. 6 Acolo să vă aduceţi arderile de tot, jertfele, zeciuielile, primele roade, contribuţiile pentru împlinirea jurămintelor, darurile de bunăvoie şi întâii născuţi din cirezile şi turmele voastre. 7 Acolo, în prezenţa Domnului, să mâncaţi şi să vă bucuraţi împreună cu familiile voastre de toate realizările mâinilor voastre, cu care Domnul, Dumnezeul vostru, vă va fi binecuvântat.
8 Să nu faceţi aşa cum facem noi astăzi aici, unde fiecare face ce-i place, 9 deoarece n-aţi ajuns încă la locul de odihnă şi la moştenirea pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-o dă. 10 Dar, după ce veţi traversa Iordanul şi vă veţi aşeza în ţara pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat-o ca moştenire şi după ce vă va da odihnă din partea tuturor duşmanilor voştri, care vă înconjoară, ca să locuiţi în siguranţă, 11 atunci va exista un loc pe care Domnul, Dumnezeul vostru, îl va alege pentru a-Şi aşeza Numele Lui. Acolo să aduceţi tot ceea ce v-am poruncit: arderea de tot, jertfele, zeciuielile, primele roade şi toate contribuţiile voastre alese, pe care le veţi aduce Domnului pentru împlinirea jurămintelor voastre. 12 Să vă bucuraţi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru, voi, fiii şi fiicele voastre, slujitorii şi slujitoarele voastre, precum şi leviţii din cetăţile voastre, întrucât ei n-au parte de moştenire împreună cu voi.
Slujitorii lui Dumnezeu
3 Nu punem nici un obstacol în calea nimănui, pentru ca slujba noastră să nu fie criticată, 4 ci în toate ne arătăm ca nişte slujitori ai lui Dumnezeu, în îndelungă răbdare, în necazuri, în greutăţi, în strâmtorări, 5 în bătăi, în închisori, în răscoale, în osteneli, în nopţi nedormite, în posturi, 6 în curăţie, în cunoaştere, în răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, într-o dragoste fără ipocrizie, 7 în Cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptăţii, în mâna dreaptă şi în mâna stângă, 8 în glorie şi dezonoare, în defăimare şi vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte impostori, deşi suntem adevăraţi; 9 ca nişte necunoscuţi, deşi suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, deşi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, deşi nu suntem omorâţi; 10 ca nişte întristaţi, deşi suntem întotdeauna bucuroşi; ca nişte săraci, deşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, deşi avem toate lucrurile.
11 Am vorbit deschis faţă de voi, corintienilor, iar inima ne este larg deschisă! 12 Noi nu punem nici un fel de restricţii sentimentelor noastre faţă de voi, dar voi v-aţi oprit sentimentele faţă de noi. 13 Deci, la rândul vostru – vă vorbesc ca unor copii – deschideţi-vă şi voi larg inimile!
Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit!
14 Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce parteneriat poate fi între dreptate şi fărădelege? Sau ce părtăşie poate fi între lumină şi întuneric? 15 Ce armonie poate fi între Cristos şi Belial[a]? Sau ce parte au în comun cel credincios cu cel necredincios? 16 Ce înţelegere poate fi între Templul lui Dumnezeu şi idoli? Noi suntem Templul Dumnezeului celui Viu, aşa cum a spus Dumnezeu:
„Voi locui în ei, voi umbla printre ei
şi voi fi Dumnezeul lor,
iar ei vor fi poporul Meu.“[b]
17 „De aceea, ieşiţi din mijlocul lor,
separaţi-vă! zice Domnul.
Nu atingeţi nimic necurat,
iar Eu vă voi primi.“[c]
18 „Eu voi fi Tatăl vostru,
iar voi veţi fi fiii şi fiicele Mele,
zice Domnul cel Atotputernic.“[d]
7 Preaiubiţilor, întrucât avem aceste promisiuni, să ne curăţim de orice pângăreşte trupul şi duhul, desăvârşind sfinţenia în frică de Dumnezeu.
Isus curăţă zece leproşi
11 În drum spre Ierusalim, El a trecut printre Samaria şi Galileea. 12 În timp ce intra într-un sat, L-au întâlnit zece leproşi[a]. Ei au stat la distanţă 13 şi şi-au ridicat glasul zicând:
– Stăpâne Isus, ai milă de noi!
14 Când i-a văzut, Isus le-a zis:
– Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor![b]
Şi, în timp ce se duceau, au fost curăţiţi. 15 Unul dintre ei, când a văzut că a fost vindecat, s-a întors slăvindu-L pe Dumnezeu cu glas tare. 16 El a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean[c]. 17 Isus a zis: „Oare nu zece au fost curăţiţi?! Unde sunt ceilalţi nouă? 18 Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?“ 19 Apoi i-a zis: „Ridică-te şi du-te; credinţa ta te-a vindecat!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.