Book of Common Prayer
49 Aminteşte-Ţi de cuvântul spus robului Tău,
în care m-ai făcut să nădăjduiesc!
50 Iată ce-mi aduce mângâiere în suferinţă:
promisiunea Ta care mă înviorează.
51 Mult mă mai batjocoresc cei mândri,
dar eu nu mă abat de la Legea Ta.
52 Îmi amintesc de judecăţile Tale din vechime
şi sunt mângâiat.
53 Sunt cuprins de furie la vederea celor răi,
a celor ce au părăsit Legea Ta.
54 În casa pribegiei mele
mi-am făcut din orânduirile Tale cântări.
55 Noaptea îmi amintesc Numele Tău, Doamne!
Voi păzi Legea Ta!
56 Aşa-mi doresc să fie,
căci împlinesc hotărârile Tale.
57 Doamne, Tu eşti moştenirea mea: am promis
că voi păzi cuvintele Tale!
58 Te rog din toată inima mea,
îndură-te de mine, după promisiunea Ta!
59 Cuget la căile mele,
îmi îndrept paşii spre mărturiile Tale.
60 Mă grăbesc şi nu întârzii
să împlinesc poruncile Tale.
61 Funiile celor răi m-au înconjurat,
dar eu nu uit Legea Ta.
62 La miezul nopţii mă trezesc să-Ţi aduc laude,
din pricina judecăţilor Tale cele drepte.
63 Eu sunt prieten cu toţi cei ce se tem de Tine
şi păzesc hotărârile Tale.
64 Doamne, îndurarea Ta umple pământul:
învaţă-mă orânduirile Tale!
65 Tu faci bine robului Tău,
Doamne, după Cuvântul Tău.
66 Învaţă-mă să am cunoaştere şi pricepere,
căci mă încred în poruncile Tale!
67 Înainte să fiu smerit, eu rătăceam;
acum însă păzesc cuvintele Tale.
68 Tu eşti bun şi faci bine:
învaţă-mă orânduirile Tale!
69 Nişte îngâmfaţi m-au tencuit cu neadevăruri,
dar eu împlinesc hotărârile Tale din toată inima.
70 Inima lor este nesimţitoare ca grăsimea,
dar eu îmi găsesc desfătarea în Legea Ta.
71 E bine că m-ai smerit,
pentru că astfel am putut învăţa orânduirile Tale.
72 Mai mult preţuieşte pentru mine Legea gurii Tale,
decât mii de şecheli[a] de aur şi de argint.
Psalmul 49
Pentru dirijor. Al korahiţilor. Un psalm.
1 Popoare, ascultaţi lucrul acesta!
Locuitori ai lumii, luaţi aminte,
2 slabi şi puternici,
bogaţi şi săraci împreună!
3 Gura mea va vorbi cu înţelepciune,
iar gândurile inimii mele vor fi iscusite.
4 Îmi voi pleca urechea la proverbe,
îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.
5 De ce să mă tem în zilele rele,
când mă împresoară răutatea înşelătorilor mei,
6 a celor ce se încred în averile lor
şi se laudă cu mulţimea bogăţiilor lor?
7 Nimeni nu poate răscumpăra viaţa semenului său,
nici nu-I poate da lui Dumnezeu preţul răscumpărării lui.
8 Preţul răscumpărării pentru viaţa lui este atât de mare,
încât nu va putea plăti niciodată,
9 ca să trăiască veşnic
şi să nu vadă groapa.
10 Se vede că şi înţelepţii mor,
şi cel fără minte şi bruta pier împreună,
părăsindu-şi averile în folosul altora.
11 Totuşi îşi imaginează că-şi vor stăpâni casele pe vecie[a]
şi că locuinţele lor vor dăinui din neam în neam;
de aceea şi-au numit proprietăţile după înseşi numele lor.[b]
12 Însă omul bogat nu dăinuie;
el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.[c]
13 Aceasta este soarta celor ce se încred în ei[d]
şi a celor ce-i urmează, care le încuviinţează vorbele.
14 Sunt sortiţi Locuinţei Morţilor ca nişte oi;
moartea îi va paşte.
Cei drepţi vor stăpâni peste ei dimineaţa.
Chipul lor se va veşteji în Locuinţa Morţilor,
departe de locuinţa lor.
15 Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din Locuinţa Morţilor,
căci El mă va lua sub ocrotirea Lui.Sela
16 Nu te îngrijora când se îmbogăţeşte cineva,
când sporeşte bogăţia casei lui,
17 căci nu ia nimic cu el la moartea sa;
bogăţia lui nu se coboară după el.
18 Chiar dacă sufletul lui a fost fericit în viaţă,
chiar dacă s-a lăudat cu bucuriile de care şi-a făcut parte,
19 tot va merge la neamul părinţilor lui,
care nu vor mai vedea lumina vreodată.
20 Omul bogat şi fără pricepere
se aseamănă cu vitele pentru tăiere.
Psalmul 53
Pentru dirijor. De cântat în mahalat[a]. Un maschil[b] al lui David.
1 Nebunul zice în inima lui:
„Nu există Dumnezeu!“
S-au pervertit oamenii, săvârşesc fărădelegi îngrozitoare;
nu mai există nici unul care să facă binele.
2 Dumnezeu Îşi pleacă privirea din ceruri
peste fiii oamenilor,
ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere,
vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.
3 Toţi s-au rătăcit,
cu toţii au devenit corupţi!
Nu mai există unul care să facă binele,
nici unul măcar!
4 Oare nu se vor învăţa niciodată minte cei ce săvârşesc nelegiuirea,
cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine
şi nu-L cheamă pe Dumnezeu?
5 Chiar acolo unde erau i-a apucat groaza,
fără să fie vreo pricină de groază.
Căci Dumnezeu a împrăştiat oasele celor ce te-au luat cu asalt[c]
şi i-ai făcut de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.
6 Cine va aduce izbăvire pentru Israel din Sion?
Când Dumnezeu va aduce înapoi captivii poporului Său,
să se înveselească Iacov şi să se bucure Israel!
Pedepsirea celor ce instigă la idolatrie
13 Dacă în mijlocul vostru se va ridica un profet sau un tălmaci de vise care vă va vesti un semn sau o minune, 2 iar semnul sau minunea despre care v-a vorbit s-a împlinit, dacă vă va zice apoi: «Haideţi să mergem după alţi dumnezei, pe care nu îi cunoaşteţi, ca să le slujim!», 3 să nu ascultaţi de cuvintele acelui profet sau tălmaci de vise, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, vă încearcă ca să ştie dacă Îl iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, din toată inima şi din tot sufletul vostru. 4 Voi să-L urmaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, de El să vă temeţi, poruncile Lui să le păziţi, de glasul Lui să ascultaţi, Lui să-I slujiţi şi de El să vă ataşaţi. 5 Acel profet sau tălmaci de vise va trebui să moară, deoarece a vorbit de răzvrătire împotriva Domnului, Dumnezeul vostru, Care v-a scos din ţara Egiptului şi v-a răscumpărat din casa sclaviei. El a dorit să vă abată de la calea pe care Domnul, Dumnezeul vostru, v-a poruncit s-o urmaţi. Să nimiciţi astfel răul din mijlocul vostru.
6 Dacă fratele tău, fiul mamei tale, sau fiul tău sau fiica ta sau soţia ta, care se odihneşte la pieptul tău sau prietenul tău, pe care îl iubeşti ca pe tine însuţi, te va stârni în secret, spunându-ţi: «Hai să mergem şi să slujim altor dumnezei», zei pe care nu i-ai cunoscut nici tu şi nici părinţii tăi, 7 zei dintre cei ai popoarelor care sunt în jurul tău, în apropierea ta sau mai departe de tine, de la o margine la cealaltă a pământului, 8 să nu accepţi ce-ţi spune şi să nu-l asculţi, să nu-l priveşti cu compătimire şi să nu-l cruţi sau să-l ascunzi, 9 ci să-l omori. Tu să fii primul care se ridică împotriva lui ca să-l omoare şi apoi întregul popor. 10 Să-l ucizi cu pietre, deoarece a căutat să te abată de la Domnul, Dumnezeul tău, Care te-a scos din ţara Egiptului, din casa sclaviei. 11 Atunci toţi israeliţii vor auzi şi se vor teme şi nimeni nu va mai face un astfel de rău în mijlocul poporului.
Bucuria lui Pavel
2 Deschideţi-vă inima faţă de noi! N-am făcut rău nimănui, n-am corupt[a] pe nimeni, n-am exploatat pe nimeni. 3 Nu spun aceasta ca să vă condamn, căci am spus mai înainte că sunteţi în inimile noastre, fie că murim împreună, fie că trăim împreună. 4 Am mare încredere în voi; sunt atât de mândru de voi, sunt încurajat şi foarte bucuros în fiecare dintre necazurile noastre.
5 Când am venit în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă, ci am fost necăjiți în toate felurile: lupte din afară, temeri dinăuntru. 6 Însă Dumnezeu, Care-i încurajează pe cei deznădăjduiţi, ne-a încurajat prin venirea lui Titus, 7 şi nu doar prin venirea sa, ci şi prin încurajarea pe care ne-a adus-o vorbindu-ne despre voi, când ne-a spus despre dorinţa voastră puternică, despre durerea voastră adâncă şi despre devotamentul vostru pentru mine. Astfel, m-am bucurat şi mai mult. 8 Chiar dacă scrisoarea mea v-a întristat, nu regret. Şi chiar dacă am regretat, căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, măcar că numai pentru puţin timp, 9 totuşi acum mă bucur, nu pentru că aţi fost întristaţi, ci pentru că întristarea voastră v-a dus la pocăinţă, pentru că aţi fost întristaţi după voia lui Dumnezeu, ca nimeni să nu sufere nici o pierdere din cauza noastră. 10 Căci întristarea după voia lui Dumnezeu lucrează pocăinţa care duce la mântuire şi în ea nu este regret, dar întristarea lumii produce moarte. 11 Vedeţi ce devotament a produs în voi această întristare după voia lui Dumnezeu, ce apărare, ce indignare, ce teamă, ce dorinţă, ce râvnă, ce dorinţă de dreptate! În toate v-aţi arătat fără vină în această problemă. 12 Astfel, deşi v-am scris, n-am făcut-o din cauza celui ce a făcut răul sau din cauza celui ce a suferit răul, ci pentru a vă arăta cât de profund este devotamentul nostru faţă de voi, înaintea lui Dumnezeu. 13 Prin aceasta suntem încurajaţi.
Pe lângă încurajarea noastră, ne bucurăm şi mai mult de bucuria lui Titus, pentru că duhul lui a fost înviorat de voi toţi. 14 M-am lăudat lui cu voi şi nu m-aţi făcut de ruşine, ci, aşa cum tot ce v-am spus a fost adevărat, tot astfel şi lauda noastră cu voi înaintea lui Titus s-a dovedit adevărată. 15 Astfel, dragostea lui pentru voi se întăreşte când îşi reaminteşte de ascultarea voastră, a tuturor, de felul cum l-aţi primit cu frică şi cutremur. 16 Mă bucur că pot avea deplină încredere în voi.
Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi a Fiului Omului
20 Fiind întrebat de către farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, Isus le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să fie observată 21 şi nici nu se va zice: «Iat-o aici!» sau «Iat-o acolo!», pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în mijlocul[a] vostru!“
22 Le-a zis apoi ucenicilor:
– Vor veni zile când veţi dori să vedeţi una din zilele Fiului Omului, dar n-o veţi vedea! 23 Vă vor zice: „Iată-L aici!“ sau „Iată-L acolo!“ Să nu vă duceţi, nici să nu-i urmaţi! 24 Căci aşa cum iese fulgerul şi luminează de la o margine a cerului la cealaltă, tot aşa va fi şi cu Fiul Omului (în ziua Sa)[b]! 25 Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie respins de această generaţie. 26 Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi în zilele Fiului Omului. 27 Oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când Noe a intrat în arcă şi a venit potopul şi i-a distrus pe toţi. 28 Va fi la fel cum s-a întâmplat şi în zilele lui Lot: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, plantau, construiau, 29 dar, în ziua când Lot a ieşit din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi. 30 Tot aşa va fi şi atunci când se va arăta Fiul Omului. 31 În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei şi va avea lucrurile în casă, să nu coboare să le ia, iar cel ce va fi la câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă la ce a rămas în urmă! 32 Aduceţi-vă aminte de soţia lui Lot![c] 33 Oricine caută să-şi scape viaţa o va pierde, dar cel care şi-o va pierde o va păstra. 34 Vă spun că, în noaptea aceea, din doi care vor fi într-un pat, unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat. 35 Două femei vor măcina împreună – una va fi luată, iar cealaltă va fi lăsată. 36 (Doi bărbaţi vor fi la câmp – unul va fi luat, iar celălalt va fi lăsat.“)[d]
37 Ei L-au întrebat:
– Unde, Doamne?
Isus le-a răspuns:
– Unde va fi trupul, acolo se vor aduna şi vulturii!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.