Book of Common Prayer
Psalmul 89
Un maschil[a] al ezrahitului Etan
1 Voi cânta mereu îndurările Domnului,
din generaţie în generaţie voi face cunoscută credincioşia Ta cu gura mea.
2 Căci zic: „Îndurarea Ta are temelii veşnice
şi în ceruri Ţi-ai întărit credincioşia!“
3 „Am încheiat un legământ cu alesul Meu
şi i-am jurat robului Meu David, zicând:
4 «Îţi voi întări sămânţa[b] pe vecie
şi voi statornici tronul tău de-a lungul generaţiilor!»“Sela
5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,
precum şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor.
6 Căci, în ceruri, cine se poate asemăna cu Domnul?
Este cineva ca Domnul printre fiii lui Dumnezeu[c]?
7 Dumnezeu este înfricoşător în marea adunare a sfinţilor
şi înspăimântător pentru cei din preajma Lui.
8 Doamne, Dumnezeu al Oştirilor[d], cine este ca Tine?
Doamne, Tu eşti puternic, şi credincioşia Ta Te înconjoară!
9 Tu stăpâneşti semeţia mării;
când i se ridică valurile, Tu i le linişteşti.
10 Tu ai zdrobit Rahabul[e] ca pe un stârv;
cu braţul Tău puternic i-ai împrăştiat pe duşmanii Tăi.
11 Cerurile sunt ale Tale, aşa cum tot al Tău este şi pământul;
Tu ai întemeiat lumea cu tot ce cuprinde ea!
12 Tu ai creat nordul şi sudul.
Taborul şi Hermonul strigă de bucurie la auzirea Numelui Tău.
13 Braţul Tău este tare,
mâna Ta este puternică, dreapta Ta este înălţată.
14 Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău;
îndurarea şi credincioşia merg înaintea Ta.
15 Ferice de poporul care pricepe sunetul trâmbiţei
şi care umblă în lumina feţei Tale,
16 care se bucură din pricina Numelui Tău în fiecare zi
şi se laudă cu dreptatea Ta,
17 căci slava puterii lui eşti Tu
şi prin bunăvoinţa Ta ne înalţi puterea[f].
18 Domnul este scutul nostru!
Sfântul lui Israel este împăratul nostru!
19 Atunci ai vorbit printr-o vedenie
şi le-ai spus credincioşilor Tăi:
„I-am dat ajutor unui viteaz,
am ales un tânăr din popor.
20 L-am găsit pe robul Meu David
şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
21 Mâna Mea îl va sprijini;
da, braţul Meu îl va întări.
22 Duşmanul nu-i va pretinde tribut
şi nelegiuitul nu-l va înjosi.
23 Îi voi zdrobi pe duşmanii lui dinaintea lui
şi-i voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioşia şi îndurarea Mea îl vor însoţi;
puterea îi va fi înălţată prin Numele Meu.
25 Voi da în mâna lui marea
şi în dreapta lui râurile.
26 El Mă va numi: «Tatăl meu,
Dumnezeul meu, Stânca mântuirii mele!»
27 Eu îl voi face întâi născut,
cel mai înălţat dintre regii pământului.
28 Îi voi păstra îndurarea Mea pe vecie,
iar legământul Meu cu el va rămâne.
29 Îi voi întări sămânţa[g] pe veci
şi voi întări tronul lui cât vor dăinui cerurile.
30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea
şi nu vor trăi după judecăţile Mele,
31 dacă vor încălca decretele Mele
şi nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi păcatul cu toiagul
şi vinovăţiile cu lovituri.
33 Nu-mi voi îndepărta însă îndurarea de la el
şi nu-Mi voi trăda credincioşia.
34 Nu-Mi voi încălca legământul
şi nu voi schimba ce Mi-a ieşit de pe buze.
35 Odată ce am jurat pe sfinţenia Mea,
nu-l voi minţi pe David!
36 Veşnică-i va fi sămânţa[h],
iar tronul lui va ţine cât va fi soarele înaintea Mea;
37 va fi întărit pe veci precum luna,
martorul cel credincios de pe cer.“Sela
38 Dar Tu l-ai respins, l-ai îndepărtat,
te-ai mâniat pe unsul Tău.
39 Ai nesocotit legământul cu robul Tău,
i-ai pângărit coroana în ţărână,
40 i-ai dărâmat toate zidurile,
i-ai prefăcut fortificaţiile în ruine,
41 l-au jefuit toţi trecătorii
şi a ajuns de batjocura vecinilor.
42 Ai înălţat dreapta duşmanilor lui
şi i-ai înveselit pe toţi potrivnicii lui.
43 De asemenea, ai făcut ca tăişul sabiei lui să dea înapoi
şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44 I-ai pus capăt strălucirii,
iar tronul i l-ai azvârlit la pământ.
45 I-ai scurtat zilele tinereţii sale
şi l-ai acoperit cu ruşine.Sela
46 Doamne, până când? Vei sta ascuns pentru totdeauna?
Până când va mai arde mânia Ta ca un foc?
47 Adu-Ţi aminte cât de scurtă este viaţa mea
şi pentru ce deşertăciune i-ai creat pe toţi oamenii!
48 Este oare vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea
sau care să-şi scape sufletul din gheara Locuinţei Morţilor?Sela
49 Stăpâne, unde sunt îndurările Tale de la început,
pe care, în credincioşia Ta, i le-ai promis prin jurământ lui David?
50 Stăpâne, adu-Ţi aminte de batjocura îndurată de robul Tău,
pe care o port în piept din partea multor popoare,
51 batjocura cu care m-au ocărât duşmanii Tăi, Doamne,
cu care au ocărât până şi paşii unsului Tău!
52 Binecuvântat să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!
Chivotului Domnului şi filistenii
5 După ce au capturat Chivotul lui Dumnezeu, filistenii l-au luat din Eben-Ezer şi l-au adus la Aşdod. 2 Au luat Chivotul lui Dumnezeu şi l-au pus în templul lui Dagon[a], aşezându-l lângă acesta. 3 Când s-au trezit dis-de-dimineaţă, aşdodiţii au văzut că Dagon era căzut cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului. Ei l-au luat pe Dagon şi l-au pus înapoi la locul lui. 4 În dimineaţa următoare însă, trezindu-se devreme, au văzut că Dagon era din nou căzut cu faţa la pământ înaintea Chivotului Domnului. De data aceasta, capul şi ambele mâini ale lui erau tăiate pe prag, numai trunchiul rămânând din el. 5 De aceea, până în ziua de azi, preoţii lui Dagon şi toţi cei ce intră în templul lui din Aşdod nu calcă pe prag.
6 Mâna Domnului apăsa greu asupra celor din Aşdod, îngrozind şi lovind atât Aşdodul, cât şi împrejurimile sale cu bube[b]. 7 Când bărbaţii din Aşdod au văzut ce se întâmplă, au zis: „Chivotul Dumnezeului lui Israel nu mai trebuie să rămână la noi căci mâna lui apasă asupra noastră şi asupra lui Dagon, zeul nostru.“ 8 Astfel, au chemat la o întâlnire pe toţi domnitorii filistenilor şi i-au întrebat:
– Ce să facem cu Chivotul Dumnezeului lui Israel?
– Chivotul Dumnezeului lui Israel să fie dus la Gat! au răspuns ei.
Şi au dus acolo Chivotul Dumnezeului lui Israel. 9 După ce l-au dus acolo, mâna Domnului a fost împotriva cetăţii, stârnind o panică foarte mare. Domnul a lovit oamenii din cetate, de la copil şi până la bătrân, cu o mulţime de bube[c]. 10 Prin urmare, au trimis Chivotul lui Dumnezeu la Ekron. Însă când a sosit Chivotul lui Dumnezeu în Ekron, cei din Ekron au început să ţipe spunând:
– Au adus la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să ne omoare pe noi şi pe poporul nostru!
11 Au convocat o întâlnire cu toţi domnitorii filistenilor şi le-au spus:
– Trimiteţi de la noi Chivotul Dumnezeului lui Israel ca să se întoarcă la locul său şi astfel să nu ne omoare pe noi şi pe poporul nostru – căci era o panică de moarte în toată cetatea, deoarece mâna Domnului apăsa foarte greu acolo. 12 Cei care nu mureau, erau loviţi cu bube, iar ţipătul cetăţii se înălţa până la cer.
Prin apostoli se fac semne şi minuni
12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne şi minuni în popor. Toţi se adunau în acelaşi gând în Porticul lui Solomon 13 şi nici unul din ceilalţi nu îndrăznea să li se alăture, deşi poporul îi lăuda foarte mult. 14 Totuşi, tot mai mulţi oameni, o mulţime de bărbaţi şi femei care credeau în Domnul, erau adăugaţi la numărul lor, 15 astfel că oamenii îi scoteau pe străzi pe cei neputincioşi şi-i puneau pe tărgi şi pe aşternuturi, pentru ca, atunci când trecea Petru, măcar umbra lui să cadă peste vreunul dintre ei. 16 Mulţimea, de asemenea, se aduna din cetăţile din jurul Ierusalimului, aducându-i pe cei bolnavi şi pe cei chinuiţi de duhuri necurate; şi toţi erau vindecaţi.
Apostolii persecutaţi
17 Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida saducheilor, s-au sculat plini de invidie, 18 au pus mâinile pe apostoli şi i-au băgat în închisoarea publică. 19 Dar un înger al Domnului a deschis uşile închisorii în timpul nopţii, i-a condus afară şi le-a zis: 20 „Duceţi-vă, staţi în Templu şi spuneţi poporului toate cuvintele vieţii acesteia!“ 21 Auzind aceasta, ei au intrat în Templu dis-de-dimineaţă şi au început să dea învăţătură. Când a sosit marele preot şi cei ce erau împreună cu el, au convocat Sinedriul, adică toată adunarea bătrânilor[a] fiilor lui Israel, şi au trimis după apostoli la închisoare, ca să fie aduşi. 22 Dar gărzile, când au sosit acolo, nu i-au găsit în închisoare, aşa că s-au întors şi au anunţat 23 spunând: „Închisoarea am găsit-o încuiată cu toată grija, iar pe gardieni i-am găsit stând la uşi, dar când am deschis, n-am găsit pe nimeni înăuntru!“ 24 Când au auzit cuvintele acestea, atât comandantul gărzii Templului, cât şi conducătorii preoţilor au rămas înmărmuriţi din pricina lor şi au început să se întrebe ce se întâmplă. 25 Cineva însă a venit şi i-a anunţat: „Iată că bărbaţii pe care i-aţi băgat în închisoare stau în Templu şi dau învăţătură poporului!“ 26 Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile şi i-a adus, însă nu cu forţa, pentru că se temeau să nu fie loviţi cu pietre de popor.
29 Le-a spus apoi o pildă:
– Uitaţi-vă la smochin şi la toţi copacii. 30 Când vedeţi că deja înfrunzesc, ştiţi că de acum vara este aproape. 31 Tot aşa şi voi, când vedeţi că se întâmplă aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. 32 Adevărat vă spun că nu va trece această generaţie până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 33 Cerul şi pământul vor trece, însă cuvintele Mele nu vor trece!
34 Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare, cu beţii şi cu îngrijorările vieţii şi astfel ziua aceea să vină asupra voastră pe neaşteptate, 35 ca o capcană! Căci ea va veni peste toţi locuitorii de pe toată faţa pământului. 36 Vegheaţi tot timpul, rugându-vă să puteţi scăpa de toate aceste lucruri care urmează să se întâmple şi să puteţi sta în picioare înaintea Fiului Omului!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.