Book of Common Prayer
Psalmul 89
Un maschil[a] al ezrahitului Etan
1 Voi cânta mereu îndurările Domnului,
din generaţie în generaţie voi face cunoscută credincioşia Ta cu gura mea.
2 Căci zic: „Îndurarea Ta are temelii veşnice
şi în ceruri Ţi-ai întărit credincioşia!“
3 „Am încheiat un legământ cu alesul Meu
şi i-am jurat robului Meu David, zicând:
4 «Îţi voi întări sămânţa[b] pe vecie
şi voi statornici tronul tău de-a lungul generaţiilor!»“Sela
5 Cerurile laudă minunile Tale, Doamne,
precum şi credincioşia Ta în adunarea sfinţilor.
6 Căci, în ceruri, cine se poate asemăna cu Domnul?
Este cineva ca Domnul printre fiii lui Dumnezeu[c]?
7 Dumnezeu este înfricoşător în marea adunare a sfinţilor
şi înspăimântător pentru cei din preajma Lui.
8 Doamne, Dumnezeu al Oştirilor[d], cine este ca Tine?
Doamne, Tu eşti puternic, şi credincioşia Ta Te înconjoară!
9 Tu stăpâneşti semeţia mării;
când i se ridică valurile, Tu i le linişteşti.
10 Tu ai zdrobit Rahabul[e] ca pe un stârv;
cu braţul Tău puternic i-ai împrăştiat pe duşmanii Tăi.
11 Cerurile sunt ale Tale, aşa cum tot al Tău este şi pământul;
Tu ai întemeiat lumea cu tot ce cuprinde ea!
12 Tu ai creat nordul şi sudul.
Taborul şi Hermonul strigă de bucurie la auzirea Numelui Tău.
13 Braţul Tău este tare,
mâna Ta este puternică, dreapta Ta este înălţată.
14 Dreptatea şi judecata sunt temelia tronului Tău;
îndurarea şi credincioşia merg înaintea Ta.
15 Ferice de poporul care pricepe sunetul trâmbiţei
şi care umblă în lumina feţei Tale,
16 care se bucură din pricina Numelui Tău în fiecare zi
şi se laudă cu dreptatea Ta,
17 căci slava puterii lui eşti Tu
şi prin bunăvoinţa Ta ne înalţi puterea[f].
18 Domnul este scutul nostru!
Sfântul lui Israel este împăratul nostru!
19 Atunci ai vorbit printr-o vedenie
şi le-ai spus credincioşilor Tăi:
„I-am dat ajutor unui viteaz,
am ales un tânăr din popor.
20 L-am găsit pe robul Meu David
şi l-am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.
21 Mâna Mea îl va sprijini;
da, braţul Meu îl va întări.
22 Duşmanul nu-i va pretinde tribut
şi nelegiuitul nu-l va înjosi.
23 Îi voi zdrobi pe duşmanii lui dinaintea lui
şi-i voi lovi pe cei ce-l urăsc.
24 Credincioşia şi îndurarea Mea îl vor însoţi;
puterea îi va fi înălţată prin Numele Meu.
25 Voi da în mâna lui marea
şi în dreapta lui râurile.
26 El Mă va numi: «Tatăl meu,
Dumnezeul meu, Stânca mântuirii mele!»
27 Eu îl voi face întâi născut,
cel mai înălţat dintre regii pământului.
28 Îi voi păstra îndurarea Mea pe vecie,
iar legământul Meu cu el va rămâne.
29 Îi voi întări sămânţa[g] pe veci
şi voi întări tronul lui cât vor dăinui cerurile.
30 Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea
şi nu vor trăi după judecăţile Mele,
31 dacă vor încălca decretele Mele
şi nu vor păzi poruncile Mele,
32 atunci le voi pedepsi păcatul cu toiagul
şi vinovăţiile cu lovituri.
33 Nu-mi voi îndepărta însă îndurarea de la el
şi nu-Mi voi trăda credincioşia.
34 Nu-Mi voi încălca legământul
şi nu voi schimba ce Mi-a ieşit de pe buze.
35 Odată ce am jurat pe sfinţenia Mea,
nu-l voi minţi pe David!
36 Veşnică-i va fi sămânţa[h],
iar tronul lui va ţine cât va fi soarele înaintea Mea;
37 va fi întărit pe veci precum luna,
martorul cel credincios de pe cer.“Sela
38 Dar Tu l-ai respins, l-ai îndepărtat,
te-ai mâniat pe unsul Tău.
39 Ai nesocotit legământul cu robul Tău,
i-ai pângărit coroana în ţărână,
40 i-ai dărâmat toate zidurile,
i-ai prefăcut fortificaţiile în ruine,
41 l-au jefuit toţi trecătorii
şi a ajuns de batjocura vecinilor.
42 Ai înălţat dreapta duşmanilor lui
şi i-ai înveselit pe toţi potrivnicii lui.
43 De asemenea, ai făcut ca tăişul sabiei lui să dea înapoi
şi nu l-ai sprijinit în luptă.
44 I-ai pus capăt strălucirii,
iar tronul i l-ai azvârlit la pământ.
45 I-ai scurtat zilele tinereţii sale
şi l-ai acoperit cu ruşine.Sela
46 Doamne, până când? Vei sta ascuns pentru totdeauna?
Până când va mai arde mânia Ta ca un foc?
47 Adu-Ţi aminte cât de scurtă este viaţa mea
şi pentru ce deşertăciune i-ai creat pe toţi oamenii!
48 Este oare vreun om care să poată trăi şi să nu vadă moartea
sau care să-şi scape sufletul din gheara Locuinţei Morţilor?Sela
49 Stăpâne, unde sunt îndurările Tale de la început,
pe care, în credincioşia Ta, i le-ai promis prin jurământ lui David?
50 Stăpâne, adu-Ţi aminte de batjocura îndurată de robul Tău,
pe care o port în piept din partea multor popoare,
51 batjocura cu care m-au ocărât duşmanii Tăi, Doamne,
cu care au ocărât până şi paşii unsului Tău!
52 Binecuvântat să fie Domnul în veci!
Amin! Amin!
Iacov îşi binecuvântează fiii
49 Iacov i-a chemat pe fiii săi şi le-a zis: „Adunaţi-vă să vă spun ce vi se va întâmpla în zilele care vin!
2 Adunaţi-vă şi ascultaţi, fiii lui Iacov!
Ascultaţi-l pe tatăl vostru, Israel!
3 Ruben, tu eşti întâiul meu născut,
puterea şi primul rod al vigorii mele,
deosebit în demnitate şi în putere.
4 Năvalnic ca apa, tu nu vei mai avea întâietatea,
pentru că te-ai suit în patul tatălui tău
şi, suindu-te în el, l-ai pângărit!
5 Simeon şi Levi sunt fraţi;
săbiile[a] lor sunt arme ale violenţei.
6 Să nu intru la sfatul lor,
să nu-mi ajungă onoarea[b] în compania lor,
pentru că în mânia lor au omorât oameni
şi în plăcerea lor au tăiat tendoanele boilor.
7 Blestemată să fie mânia lor, pentru că este crâncenă
şi furia lor, pentru că este crudă!
Îi voi risipi în Iacov
şi îi voi împrăştia în Israel.
8 Iuda[c], fraţii tăi te vor lăuda;
tu vei avea autoritate asupra duşmanilor tăi,
iar fiii tatălui tău se vor pleca înaintea ta.
9 Iuda, tu eşti un pui de leu;
fiule, te-ai întors de la pradă.
Iuda stă culcat şi se întinde ca un leu,
ca o leoaică – cine va îndrăzni să o trezească?
10 Sceptrul nu se va îndepărta de la Iuda,
nici toiagul domnitorului de lângă picioarele sale,
până va veni Şilo[d];
de El vor asculta popoarele.
11 El Îşi leagă măgarul de viţa-de-vie
şi mânzul măgăriţei Lui de cea mai aleasă viţă.
Îşi spală hainele în vin
şi îmbrăcămintea în sângele strugurilor.
12 Ochii Îi sunt mai negri decât vinul,
iar dinţii mai albi decât laptele[e].
13 Zabulon va locui pe malul mării,
va fi un liman pentru corăbii,
iar hotarul lui se va întinde până la Sidon.
14 Isahar este un măgar puternic,
care se culcă între două grajduri[f].
15 Când va vedea că locul de odihnă este bun
şi că ţara este frumoasă,
îşi va pleca umărul să ducă povara
şi va ajunge sclav la muncă forţată.
16 Dan[g] va judeca pe poporul său
ca una dintre seminţiile lui Israel.
17 Dan va fi un şarpe pe drum,
o viperă pe cărare,
muşcând caii de călcâie,
făcând călăreţul să cadă pe spate.
18 Mântuirea Ta o aştept, Doamne!
19 Gad[h] va fi atacat de o ceată jefuitoare,
dar el îi va ataca pe la spate.
20 Hrana lui Aşer va fi bogată;
el va oferi mâncăruri împărăteşti.
21 Neftali este o cerboaică lăsată liberă;
el spune cuvinte frumoase[i].
22 Iosif este o viţă roditoare,
o viţă roditoare lângă un izvor,
ale cărei ramuri se înalţă peste zid[j].
23 Arcaşii l-au atacat fioros,
au tras spre el şi l-au urât.
24 Totuşi arcul lui a rămas tare,
iar braţele mâinilor sale au fost întărite
de mâinile Puternicului lui Iacov,
de Păstorul, Stânca lui Israel,
25 de Dumnezeul tatălui tău, Care te va ajuta,
de Cel Atotputernic[k], Care te va binecuvânta
cu binecuvântările cerului de sus,
cu binecuvântările adâncului de jos,
cu binecuvântările sânilor şi ale pântecelui.
26 Binecuvântările tatălui tău sunt mai mari
decât binecuvântările munţilor veşnici,
decât[l] darurile dealurilor veşnice;
acestea să fie peste capul lui Iosif,
pe creştetul capului său, a celui deosebit[m] de fraţii săi.
27 Beniamin este un lup care sfâşie;
dimineaţa îşi devorează victima,
iar seara împarte prada.“
Moartea şi îngroparea lui Iacov
28 Toate acestea sunt cele douăsprezece seminţii ale lui Israel şi acestea sunt cuvintele pe care le-a spus tatăl lor când i-a binecuvântat dându-le fiecăruia dintre ei o binecuvântare potrivită.
Jertfele aduse idolilor şi Cina Domnului
14 De aceea, preaiubiţii mei, fugiţi de idolatrie! 15 Vorbesc cu voi ca şi cu nişte oameni înţelepţi. Judecaţi singuri ceea ce vă spun! 16 Paharul binecuvântării, pe care îl binecuvântăm, nu este oare părtăşia cu sângele lui Isus Cristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare părtăşia cu trupul lui Cristos? 17 Pentru că este o pâine, noi, care suntem mulţi, suntem un trup, întrucât toţi mâncăm dintr-o singură pâine. 18 Uitaţi-vă la Israelul după trup[a]: cei ce mănâncă jertfele nu sunt oare în părtăşie cu altarul? 19 Deci, ce zic eu? Că ce este jertfit idolilor este ceva sau că idolul este ceva? 20 Nu, ci că jertfele păgânilor sunt aduse demonilor, nu lui Dumnezeu. Iar eu nu vreau ca voi să fiţi în părtăşie cu demonii! 21 Nu puteţi bea şi paharul Domnului, şi paharul demonilor! Nu puteţi lua parte şi la masa Domnului, şi la masa demonilor! 22 Sau vrem oare să-L facem gelos pe Domnul?! Suntem noi mai puternici decât El?
Trăiţi pentru slava lui Dumnezeu!
23 Toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. 24 Nimeni nu trebuie să urmărească binele propriu, ci binele altuia. 25 Mâncaţi orice se vinde pe piaţa de carne, fără să vă puneţi vreo întrebare din cauza conştiinţei, 26 căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el!“[b] 27 Dacă un necredincios vă cheamă la masă şi vreţi să mergeţi, mâncaţi orice vi se va da, fără să vă puneţi vreo întrebare, din cauza conştiinţei. 28 Dacă însă cineva vă spune: „Aceasta a fost adusă ca jertfă!“, atunci să nu mâncaţi, din cauza celui care v-a spus şi din cauza conştiinţei (căci „al Domnului este pământul cu tot ce este pe el“)[c]; 29 mă refer la conştiinţa celuilalt, nu la a voastră. Căci de ce să fie judecată libertatea mea de conştiinţa altuia? 30 Dacă eu mulţumesc pentru mâncarea pe care o mănânc, de ce să fiu dispreţuit din cauza unui lucru pentru care mulţumesc? 31 Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi sau orice altceva faceţi, să le faceţi pe toate pentru slava lui Dumnezeu. 32 Să nu fiţi pricină de poticnire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru biserica lui Dumnezeu, 33 aşa cum, de altfel, încerc şi eu, în toate lucrurile, să plac tuturor, necăutând folosul meu, ci al multora, pentru a fi mântuiţi!
11 Fiţi imitatorii mei, aşa cum şi eu sunt al lui Cristos!
Credinţa femeii siro-feniciene
24 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în regiunile Tirului[a]. Vrând să nu ştie nimeni că se află acolo, a intrat într-o casă, dar n-a putut rămâne neobservat, 25 căci imediat, o femeie care auzise despre El şi a cărei fetiţă avea un duh necurat, a venit la El şi I-a căzut la picioare. 26 Femeia era o grecoaică[b], originară din Siro-Fenicia[c]. Ea L-a rugat să scoată demonul din fetiţa ei, 27 dar Isus i-a zis:
– Lasă să se sature mai întâi copiii, căci nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!
28 – Da, Doamne, I-a zis ea, dar şi căţeluşii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor!
29 Atunci El i-a zis:
– Pentru răspunsul acesta, du-te; demonul a ieşit din fetiţa ta!
30 Ea a plecat acasă şi a găsit copilul culcat pe pat, iar demonul ieşise.
Isus vindecă un surdo-mut
31 Isus S-a întors din regiunea Tirului şi S-a dus, prin Sidon, la Marea Galileii, trecând prin regiunea Decapolis[d]. 32 Au adus la El un surd, care totodată vorbea greu, şi L-au rugat să-Şi pună mâna peste El. 33 Isus l-a luat deoparte din mulţime, Şi-a pus degetele în urechile lui şi i-a atins limba cu saliva Lui. 34 Apoi a privit spre cer, a oftat şi i-a zis: „Efata!“, care înseamnă: „Deschide-te!“ 35 Şi (imediat)[e] i s-au deschis urechile, i s-a descleştat limba şi a început să vorbească desluşit. 36 Isus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să nu spună, cu atât ei vesteau aceasta mai mult. 37 Ei erau uimiţi peste măsură şi ziceau: „El pe toate le face bine; chiar şi pe surzi îi face să audă, iar pe muţi, să vorbească!“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.