Book of Common Prayer
Psalmul 55
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu corzi. Un maschil[a] al lui David.
1 Dumnezeule, ia aminte la rugăciunea mea
şi nu trece cu vederea cererea mea!
2 Ascultă-mă şi răspunde-mi!
Îmi arăt neliniştea în plângerea mea
şi sunt tulburat
3 din pricina vociferării duşmanului,
la vederea presiunii impuse de cel rău;
căci ei fac să cadă necazul peste mine
şi mi se împotrivesc cu furie.
4 Îmi tremură inima înăuntrul meu,
spaimele morţii au căzut peste mine.
5 Frică şi cutremur au venit peste mine,
m-a acoperit teroarea.
6 Zic atunci: „Cine-mi va da aripi ca ale porumbelului,
ca să zbor şi să mă ascund?“
7 Da, aş fugi departe de tot,
m-aş refugia în pustie.Sela
8 M-aş grăbi să-mi găsesc refugiu,
în faţa vântului năprasnic.
9 Stăpâne, pune-i în încurcătură, încâlceşte-le limbile,
căci numai violenţă şi ceartă văd în cetate!
10 Zi şi noapte ei dau târcoale
zidurilor ei;
răutatea şi abuzurile se află în mijlocul ei.
11 Dezastrul este în mijlocul ei,
iar asuprirea şi înşelăciunea
nu-i părăsesc străzile.
12 Nu un duşman mă batjocoreşte,
căci atunci aş îndura!
Nu cel ce mă urăşte se ridică împotriva mea,
căci m-aş ascunde de el!
13 Ci tu, un om ca şi mine,
prietenul meu, apropiatul meu,
14 cel cu care am avut părtăşie dulce
când am mers cu mulţimea la Casa lui Dumnezeu!
15 Moartea să-i ia prin surprindere,
să se pogoare de vii în Locuinţa Morţilor,
căci au acceptat răutăţile în mijlocul lor.
16 Eu însă voi striga către Dumnezeu,
iar Domnul mă va scăpa.
17 Seara, dimineaţa şi la amiază,
oftez şi gem,
iar El îmi va auzi glasul.
18 Mă va răscumpăra nevătămat[b]
din războiul pornit împotriva mea,
căci mulţi sunt împotriva mea.
19 Dumnezeu, Care tronează în veci,
va auzi şi-i va smeri!Sela
Sunt nişte oameni care nu se întorc de la căile lor
şi care nu se tem de Dumnezeu.
20 Prietenul meu îşi întinde mâna împotriva celor ce trăiesc în pace cu el,
îşi calcă legământul.
21 Gura lui este alunecoasă ca smântâna,
dar în inima lui poartă războiul.
Cuvintele lui sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar în ascuns sunt nişte săbii.
22 Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului,
şi El îţi va purta de grijă!
El nu va îngădui ca cel drept să se clatine vreodată.
23 Dar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe cei răi
în adâncul gropii;
oamenii însetaţi de sânge şi înşelători
nu vor trăi nici jumătate din zilele lor!
Eu însă mă voi încrede în Tine!
Psalmul 138
Al lui David
1 Te voi lăuda din toată inima mea,
Te voi cânta în prezenţa dumnezeilor!
2 Mă voi închina în Templul Tău cel sfânt
şi-Ţi voi lăuda Numele,
pentru îndurarea Ta, pentru credincioşia Ta,
pentru că Ţi-ai înălţat Numele şi cuvântul mai presus de orice.
3 În ziua când Te-am chemat, Tu mi-ai răspuns,
m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.
4 Doamne, toţi regii pământului Te vor lăuda
când vor auzi cuvintele gurii Tale!
5 Vor cânta căile Domnului,
căci mare este slava Ta, Doamne!
6 Deşi este înălţat, Domnul îl vede pe cel smerit
şi îl cunoaşte de departe pe cel mândru.
7 Când umblu prin mijlocul necazului,
Tu mă înviorezi,
Îţi întinzi mâna împotriva mâniei duşmanilor mei
şi mă izbăveşti cu dreapta Ta.
8 Domnul va isprăvi ce a început pentru mine.
Doamne, îndurarea Ta este veşnică:
nu părăsi lucrările mâinilor Tale!
Psalmul 139
Pentru dirijor. Al lui David. Un psalm.
1 Doamne, Tu mă cercetezi şi mă cunoşti!
2 Tu ştii când stau jos şi când mă ridic
şi de departe îmi cunoşti gândurile.
3 Tu îmi cercetezi cărarea şi culcuşul
şi toate căile mi le ştii îndeaproape.
4 Nici nu-mi ajunge cuvântul pe buze,
că Tu, Doamne, îl şi cunoşti pe de-a-ntregul.
5 Tu mă învălui pe dinapoi şi pe dinainte
şi-Ţi pui mâna peste mine.
6 O asemenea cunoştinţă este prea minunată pentru mine:
este atât de înaltă, încât nu o pot pricepe.
7 Unde să plec dinaintea Duhului Tău,
unde să fug dinaintea feţei Tale?
8 Dacă mă sui în cer, Tu eşti acolo!
Dacă îmi întind patul în Locuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo!
9 Purtat de aripile zorilor,
mă aşez la capătul mării,
10 dar şi acolo mâna Ta mă conduce
şi dreapta Ta mă apucă.
11 Dacă aş spune: „Sigur întunericul mă va ascunde,
iar lumina dimprejurul meu se va preface în noapte“,
12 nici chiar întunericul nu este întunecos pentru Tine;
noaptea luminează ca ziua,
iar întunericul este ca lumina.
13 Tu mi-ai întocmit rărunchii;
Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele.
14 Te laud că sunt o făptură atât de minunată
– minunate sunt lucrările Tale! –
şi sufletul meu ştie foarte bine aceasta.
15 Oasele mele nu erau ascunse de Tine
când am fost făcut într-un loc ascuns,
când am fost ţesut în adâncimile pământului.
16 Când eram doar un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau,
iar în cartea Ta erau scrise toate zilele care mi-au fost hotărâte
mai înainte să existe vreuna din ele.
17 Cât de greu de pătruns îmi sunt gândurile Tale, Dumnezeule!
Cât de mare este numărul lor!
18 Când le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip.
Când mă trezesc, sunt tot cu Tine.
19 Dumnezeule, de l-ai ucide pe cel rău!
Depărtaţi-vă de la mine, ucigaşilor!
20 Ei, care vorbesc de Tine în chip nelegiuit,
duşmanii Tăi, care Îţi folosesc Numele în mod nesăbuit!
21 Să nu-i urăsc pe cei ce Te urăsc, Doamne?
Să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta?
22 Îi urăsc cu o ură desăvârşită:
pentru mine, ei sunt nişte duşmani.
23 Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima,
încearcă-mă şi cunoaşte-mi frământările!
Visele lui Faraon
41 După doi ani, Faraon a visat că stătea pe malul Nilului 2 şi că din Nil au ieşit şapte vaci frumoase şi grase, care păşteau între trestii. 3 După ele au ieşit din Nil alte şapte vaci urâte şi sfrijite, care s-au aşezat lângă celelalte vaci, pe malul Nilului. 4 Vacile urâte şi sfrijite le-au mâncat pe cele şapte vaci frumoase şi grase. Atunci Faraon s-a trezit din somn. 5 Apoi a adormit din nou şi a avut un alt vis: şapte spice de grâne, grase şi bune, creşteau pe acelaşi pai. 6 După ele au răsărit şapte spice slabe şi arse de vântul de răsărit. 7 Spicele slabe le-au înghiţit pe cele şapte spice grase şi pline. Atunci Faraon s-a trezit din somn; acestea au fost visele sale.
8 Dimineaţa duhul său era tulburat; el a trimis să-i cheme pe toţi magicienii şi pe toţi înţelepţii Egiptului, cărora le-a istorisit visele, dar nimeni n-a putut să i le interpreteze. 9 Atunci căpetenia paharnicilor i-a zis lui Faraon: „Mi-aduc astăzi aminte de greşeala mea[a]; 10 Faraon s-a mâniat odată pe slujitorii săi şi ne-a pus sub pază, în casa conducătorului gărzii[b], pe mine şi pe căpetenia brutarilor. 11 El şi cu mine am avut în aceeaşi noapte câte un vis, fiecare vis având o interpretare proprie. 12 Împreună cu noi, se afla acolo şi un tânăr evreu, sclav al conducătorului gărzii. I-am istorisit acestuia visele noastre, iar el ni le-a interpretat, dând fiecărui vis o interpretare proprie. 13 Şi s-a întâmplat exact aşa cum ni le-a interpretat el: pe mine Faraon m-a repus în slujbă, iar pe brutar l-a spânzurat.“
Apostolii lui Cristos
4 Aşadar, oamenii ar trebui să ne vadă ca pe nişte slujitori ai lui Cristos, ca pe nişte administratori ai tainelor lui Dumnezeu. 2 În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios. 3 Cât despre mine, puţin îmi pasă că aş fi judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc; ba încă nici eu însumi nu mă mai judec. 4 Căci n-am nimic să-mi reproşez; totuşi nu prin aceasta sunt îndreptăţit. Cel Ce mă judecă este Domnul. 5 De aceea, nu judecaţi nimic înainte de timpul potrivit, înainte să vină Domnul, Care va lumina lucrurile ascunse în întuneric şi va descoperi planurile inimilor. Atunci fiecare îşi va primi lauda de la Dumnezeu.
6 Fraţilor, am aplicat toate acestea mie şi lui Apolos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învăţaţi ce înseamnă „nimic dincolo de ceea ce este scris“ şi astfel nici unul dintre voi să nu se mândrească cu cineva împotriva altcuiva. 7 Căci cine te face diferit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca şi cum nu l-ai fi primit?
Isus, Domnul Sabatului
23 Într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. În timp ce mergeau, ucenicii Lui au început să smulgă spice de grâu. 24 Fariseii I-au zis lui Isus:
– Uite, de ce fac ei ce nu este voie în ziua de Sabat?
25 El le-a răspuns:
– N-aţi citit niciodată ce a făcut David[a] atunci când a fost în nevoie şi i s-a făcut foame, atât lui, cât şi celor ce erau cu el? 26 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, pe vremea lui[b] Abiatar, marele preot, şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este voie să le mănânce decât preoţii, şi cum a dat şi celor ce erau cu el?
27 Apoi le-a zis:
– Sabatul a fost făcut pentru om, nu omul pentru Sabat! 28 Aşa că Fiul Omului este Domn chiar şi al Sabatului.
3 A intrat din nou în sinagogă, şi acolo era un om care avea o mână uscată. 2 Ei Îl urmăreau pe Isus să vadă dacă-l va vindeca în ziua de Sabat, ca să-L poată astfel acuza.[c] 3 Isus i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“
4 Apoi le-a zis lor: „Este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau să omori?“ Ei însă tăceau. 5 Şi-a rotit privirea peste ei cu mânie şi apoi, mâhnit de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ El a întins-o şi mâna lui a fost vindecată. 6 Atunci fariseii au ieşit afară şi au ţinut imediat sfat cu irodienii[d] împotriva Lui, cum să-L omoare.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.