Book of Common Prayer
Psalmul 95
1 Veniţi să strigăm de bucurie către Domnul,
să strigăm către Stânca mântuirii noastre!
2 Să ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude
şi să strigăm către El prin cântări!
3 Căci Domnul este un Dumnezeu mare,
este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!
4 El ţine în mână adâncimile pământului,
iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, – El a făcut-o –
iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.
6 Veniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte,
să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!
7 Căci El este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul păşunii Lui,
turma mâinii Sale!
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,[a]
8 nu vă împietriţi inimile ca la Meriba[b],
ca în ziua de la Masa[c], în pustie,
9 când strămoşii voştri M-au pus la încercare
şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!
10 Timp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie
şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui
şi n-au cunoscut căile Mele.»
11 De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“
Psalmul 88
Un cântec. Un psalm al korahiţilor. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannot[a]. Un maschil[b] al ezrahitului Heman.
1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta.
2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea,
pleacă-Ţi urechea la cererea mea!
3 Mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri
şi viaţa mi-a ajuns în pragul Locuinţei Morţilor.
4 Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă;
am ajuns ca bărbatul lipsit de putere.
5 Sunt abandonat printre morţi
asemenea celor înjunghiaţi care s-au coborât în mormânt,
de care nu-Ţi mai aduci aminte niciodată
şi care sunt îndepărtaţi din mâna Ta.
6 M-ai aşezat în groapa cea mai de jos,
în locuri întunecoase, în adâncuri.
7 Ţi-ai aşezat mânia peste mine;
m-ai copleşit cu toate valurile Tale.Sela
8 I-ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc,
făcându-mă o urâciune pentru ei.
Sunt închis, fără de scăpare!
9 Mi s-au înceţoşat ochii din pricina necazului.
Strig către Tine, Doamne, în fiecare zi;
îmi întind mâinile spre Tine.
10 Faci Tu oare minuni pentru cei morţi?
Oare sufletele morţilor se scoală ca să Te laude?Sela
11 Oare în mormânt se povesteşte despre îndurarea Ta
şi în Locul Nimicirii[c] despre credincioşia Ta?
12 Oare minunile Tale sunt cunoscute în întuneric
şi dreptatea Ta – pe tărâmul uitării?
13 Eu însă, Doamne, Ţie Îţi cer ajutorul
şi încă din zori Te întâmpin cu rugăciunea mea.
14 Doamne, de ce mi-ai lepădat sufletul
şi Ţi-ai ascuns faţa de mine?
15 Încă din tinereţe am fost necăjit şi aproape de moarte;
am avut de-a face cu spaimele Tale şi am fost deznădăjduit.
16 Mânia Ta a trecut peste mine;
înfricoşările Tale m-au sleit.
17 Toată ziua mă împresoară ca nişte ape,
mă înfăşoară deodată.
18 I-ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei,
pe cei ce mă cunosc, mă aflu în întuneric.[d]
Psalmul 91
1 Cel ce locuieşte la adăpostul Celui Preaînalt
se odihneşte la umbra Celui Atotputernic[a].
2 De aceea, Îi zic[b] Domnului:
„Refugiul meu, Fortăreaţa mea,
Dumnezeul meu în Care mă încred!“
3 El te va scăpa de laţul păsărarului
şi de ciuma cea distrugătoare.
4 El te va acoperi cu penele Sale,
iar tu te vei adăposti sub aripile Lui;
credincioşia Lui îţi va fi scut şi pavăză.
5 Nu te vei teme de groaza din timpul nopţii,
nici de săgeata care zboară ziua,
6 nici de ciuma care umblă prin întuneric,
nici de molima care pustieşte la miezul zilei.
7 O mie să cadă alături de tine
şi zece mii la dreapta ta,
dar de tine nu se va apropia.
8 Vei privi cu ochii
şi vei vedea răsplătirea celor răi.
9 Pentru că zici Domnului: „Refugiul meu!“
şi faci din Cel Preaînalt fortăreaţa ta[c],
10 Nu te va ajunge nici un rău
şi nici o urgie nu se va apropia de cortul tău.
11 El va da porunci îngerilor Săi cu privire la tine,
ca să te păzească în toate căile tale.
12 Ei te vor purta pe braţele lor,
ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.
13 Aşa vei putea călca peste lei şi peste vipere,
peste leii cei tineri şi peste şerpi.
14 „Pentru că Mă iubeşte, şi Eu îl voi scăpa.
Îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.
15 Mă va chema, iar Eu îi voi răspunde.
Voi fi cu el în necaz,
îl voi izbăvi şi îl voi onora.
16 Îl voi sătura cu viaţă lungă
şi-i voi arăta mântuirea Mea.“
Psalmul 92
Un psalm. Un cântec. Pentru Sabat.
1 Bine este să se aducă laudă Domnului,
să se cânte Numelui Tău, Preaînalte,
2 să se vestească dimineaţa îndurarea Ta
şi credincioşia Ta – noaptea,
3 cu lira cea cu zece corzi, cu harfa[d]
şi în sunet de liră.
4 Căci Tu mă înveseleşti, Doamne, prin ceea ce înfăptuieşti;
la lucrările mâinilor Tale strig de bucurie!
5 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
Cât de adânci sunt gândurile Tale!
6 Omul fără minte nu cunoaşte acest lucru
şi nebunul nu-l înţelege.
7 Cei răi înmuguresc ca iarba
şi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea înfloresc,
dar numai ca să fie nimiciţi pe vecie.
8 Însă Tu, Doamne, eşti înălţat pe vecie!
9 Duşmanii Tăi, Doamne, duşmanii Tăi pier!
Sunt îndepărtaţi toţi cei ce săvârşesc nelegiuirea!
10 Mie însă îmi înalţi puterea[e] ca bivolului sălbatic;
sunt uns cu uleiuri proaspete.
11 Ochii mei au văzut pedepsirea duşmanilor mei,
iar urechile mele au auzit zdrobirea celor răi care se ridicau împotriva mea.
12 Cel drept înmugureşte ca palmierul
şi creşte ca cedrul din Liban.
13 Cei sădiţi în Casa Domnului,
înmuguresc în curţile Dumnezeului nostru.
14 Ei rodesc până la bătrâneţe,
sunt plini de miez şi de verdeaţă,
15 ca să se facă de cunoscut că Domnul este drept.
Stânca mea! În El nu există nedreptate!
47 Iosif s-a dus şi i-a spus lui Faraon că tatăl său şi fraţii săi au venit din Canaan cu turmele, cirezile şi cu tot ceea ce au şi că se află în Goşen[a]. 2 Iosif i-a luat pe cinci dintre fraţii săi şi i-a dus la Faraon. 3 Faraon i-a întrebat:
– Cu ce vă ocupaţi?
– Slujitorii tăi sunt păstori, aşa cum au fost şi strămoşii noştri, au răspuns ei. 4 Am venit să locuim ca străini în ţară, pentru că foametea este grea în Canaan şi nu mai este păşune pentru turmele slujitorilor tăi. Permite-le deci slujitorilor tăi să locuiască în Goşen.
5 Atunci Faraon i-a zis lui Iosif:
– Tatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine. 6 Ţara Egiptului este înaintea ta. Aşază-i pe tatăl tău şi pe fraţii tăi în cea mai bună parte a ţării. Să locuiască în Goşen. Iar dacă tu ştii că între ei sunt oameni pricepuţi, pune-i responsabili peste turmele mele.
7 Iosif l-a adus pe tatăl său, Iacov, l-a prezentat lui Faraon, iar Iacov l-a binecuvântat[b] pe Faraon. 8 Faraon l-a întrebat pe Iacov:
– Câţi ani ai?
9 – Anii călătoriei mele sunt o sută treizeci, a răspuns Iacov. Anii vieţii mele au fost puţini şi grei. Ei n-au ajuns anii vieţii strămoşilor mei în timpul călătoriei lor.
10 Apoi Iacov l-a binecuvântat pe Faraon şi a plecat de la el. 11 Iosif i-a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi în ţara Egiptului şi le-a dat o moşie în cea mai bună parte a ţării, în ţinutul Ramses[c], aşa cum poruncise Faraon. 12 Iosif s-a îngrijit de hrana tatălui său, a fraţilor săi şi a întregii familii a tatălui său, după numărul copiilor lor.
Iosif şi foametea din Egipt
13 În toată ţara nu mai era hrană, pentru că foametea era foarte grea. Ţara Egiptului şi ţara Canaanului lâncezeau din cauza foametei. 14 Iosif a adunat tot argintul care se găsea în ţara Egiptului şi în ţara Canaanului, ca plată pentru grânele cumpărate de oameni, şi l-a adus în vistieria lui Faraon. 15 Când s-a terminat argintul din ţara Egiptului şi din Canaan, toţi egiptenii au venit la Iosif şi i-au zis:
– Dă-ne pâine! De ce să murim înaintea ta din cauză că nu mai avem argint?
16 Iosif a răspuns:
– Dacă nu mai aveţi argint, daţi-mi turmele voastre şi vă voi da pâine în schimbul lor.
17 Ei şi-au adus turmele la Iosif, iar Iosif le-a dat pâine în schimbul cailor, turmelor de oi, cirezilor de vite şi măgarilor. În acel an i-a hrănit cu pâine în schimbul tuturor turmelor lor. 18 Când s-a terminat acel an, ei au venit la el în anul următor şi i-au zis: „Nu putem ascunde de stăpânul nostru că nu mai avem argint şi că cirezile de vite sunt ale stăpânului nostru. Nu ne-a mai rămas nimic pentru stăpânul nostru decât trupurile şi pământurile noastre. 19 De ce să murim noi şi pământurile noastre înaintea ta? Cumpără-ne pe noi şi pământurile noastre în schimbul hranei, iar noi şi pământurile noastre vom deveni slujitorii lui Faraon. Dă-ne sămânţă ca să trăim şi să nu murim, iar ţara să nu rămână pustie.“
20 Astfel, Iosif a cumpărat toate pământurile din Egipt pentru Faraon. Toţi egiptenii şi-au vândut pământurile, deoarece foametea era prea grea pentru ei; şi ţara a ajuns a lui Faraon. 21 După aceea, a mutat în cetăţi poporul[d] de la o margine a Egiptului până la cealaltă. 22 Totuşi el n-a cumpărat pământurile preoţilor, pentru că preoţii aveau venit dat de Faraon şi trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon; de aceea ei nu şi-au vândut pământurile. 23 Apoi Iosif a zis poporului:
– Pentru că astăzi v-am cumpărat împreună cu pământurile voastre pentru Faraon, vă dau sămânţă să semănaţi pământul, 24 dar la seceriş va trebui să-i daţi a cincea parte lui Faraon. Celelalte patru părţi vor fi ale voastre ca sămânţă pentru ogor şi ca hrană pentru voi, pentru familiile voastre şi pentru copiii voştri.
25 Ei au răspuns:
– Tu ne-ai salvat vieţile; să găsim bunăvoinţă la stăpânul nostru şi vom fi slujitorii lui Faraon.
26 Astfel, Iosif a făcut o lege pentru Egipt, care a rămas valabilă până în ziua de azi, potrivit căreia a cincea parte este a lui Faraon. Doar pământurile preoţilor nu au ajuns ale lui Faraon.
16 Dacă eu vestesc Evanghelia, nu am dreptul[a] să mă laud, pentru că este obligaţia mea. Căci este vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia! 17 Dacă o fac pentru că vreau eu, am o răsplată, dar dacă nu este din voia mea, atunci este vorba de o responsabilitate care mi-a fost încredinţată. 18 Deci, care este răsplata mea? Este să ofer fără plată Evanghelia pe care o vestesc şi astfel să nu mă folosesc de dreptul meu în Evanghelie.
19 Deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut sclavul tuturor, pentru a-i câştiga pe cât mai mulţi. 20 Faţă de iudei, am fost ca un iudeu, pentru a-i câştiga pe iudei. Faţă de cei ce sunt sub Lege, am fost ca unul care este sub Lege, măcar că nu sunt sub Lege, pentru a-i câştiga pe cei de sub Lege. 21 Faţă de cei fără Lege, am fost ca unul fără Lege – măcar că nu sunt liber faţă de Legea lui Dumnezeu, ci sunt sub legea lui Cristos –, pentru a-i câştiga pe cei fără Lege. 22 Pentru cei care sunt slabi în credinţă, m-am făcut slab, pentru a-i câştiga pe cei slabi. M-am făcut toate pentru toţi, pentru ca, oricum, să-i mântuiesc pe unii dintre ei. 23 Pe toate le fac de dragul Evangheliei, ca să am şi eu parte de ea.
24 Nu ştiţi că toţi alergătorii din arenă încearcă să câştige, însă numai unul primeşte premiul? Alergaţi deci în aşa fel, încât să câştigaţi. 25 Alergătorii dau dovadă de stăpânire de sine în toate lucrurile, pentru a primi o cunună care se veştejeşte, însă noi facem aceasta pentru una care nu se veştejeşte. 26 Astfel, eu nu alerg fără ţintă, nici nu mă bat ca unul care loveşte în vânt, 27 ci îmi ţin trupul sub control şi mi-l fac sclav, ca nu cumva, după ce am predicat altora, eu însumi să fiu descalificat.
47 Era deja seară când barca a ajuns în mijlocul mării, iar El se afla singur pe ţărm. 48 A văzut că ucenicii se chinuiau cu vâslitul, pentru că vântul le era împotrivă şi, cam în a patra strajă a nopţii[a], Isus a venit spre ei, umblând pe mare; voia să ajungă la ei[b]. 49 Când L-au văzut umblând pe mare, au zis: „Este o stafie!“ şi au ţipat, 50 pentru că toţi s-au speriat când L-au văzut.
Dar Isus le-a vorbit imediat şi le-a zis: „Îndrăzniţi! Eu sunt! Nu vă temeţi!“ 51 După ce S-a suit la ei în barcă, vântul a încetat. Ei s-au mirat foarte tare. 52 Căci nu înţeleseseră nici ce s-a întâmplat cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.
53 Au traversat marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au ancorat acolo. 54 Imediat ce a coborât din barcă, oamenii L-au recunoscut. 55 Ei au alergat prin toată regiunea aceea şi au început să-i aducă pe paturi pe cei bolnavi acolo unde auzeau că se află Isus. 56 Şi oriunde mergea El, în sate, în cetăţi sau în cătune, îi aşezau pe cei bolnavi în pieţe şi-L rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui; şi toţi cei care se atingeau de ea erau vindecaţi.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.