Book of Common Prayer
Psalmul 56
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Porumbel din stejari îndepărtaţi“. Un mihtam[a] al lui David compus pe vremea când a fost prins la Gat de către filisteni.
1 Dumnezeule, ai milă de mine, căci nişte oameni mă hărţuiesc;
toată ziua mă chinuie cel ce se luptă cu mine.
2 Urmăritorii mei mă hărţuiesc toată ziua.
Într-adevăr, mulţi sunt cei ce se luptă cu mine cu trufie,
3 dar, când mi-e teamă, îmi pun încrederea în Tine.
4 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud,
în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem!
Ce poate să-mi facă un muritor?
5 În fiecare zi îmi răstălmăcesc cuvintele,
toate gândurile lor sunt să-mi facă rău.
6 Uneltesc, pândesc,
îmi urmăresc paşii,
dornici să-mi ia viaţa.
7 Oare să scape ei prin răutate?
Dumnezeule, doboară popoarele cu mânie!
8 Tu numeri zilele pribegiei mele;
pune-mi lacrimile în burduful Tău!
Să nu fie ele oare în cartea Ta?
9 Duşmanii mei vor fugi când voi striga!
Ştiu un lucru: că Dumnezeu este de partea mea.
10 În Dumnezeu, al Cărui Cuvânt îl laud,
în Domnul, al Cărui Cuvânt îl laud,
11 în Dumnezeu mă încred şi nu mă tem!
Ce poate să-mi facă un muritor?
12 Dumnezeule, sunt legat de Tine prin jurământ;
de aceea Îţi voi aduce jertfe de mulţumire,
13 căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte
şi picioarele de poticnire,
ca să pot umbla înaintea lui Dumnezeu
în lumina vieţii.
Psalmul 57
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[b] compus pe vremea când acesta se refugiase în peşteră, fugind de Saul.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine,
căci la Tine îmi caut scăparea!
La umbra aripilor Tale caut adăpost
până când trece necazul.
2 Strig către Dumnezeul Preaînalt,
către Dumnezeul Care mă răzbună.
3 El trimite poruncă din cer şi mă mântuieşte;
îl face de ruşine pe prigonitorul meu!Sela
Dumnezeu Îşi trimite îndurarea şi credincioşia.
4 Sunt în mijlocul leilor;
mă culc printre cei ce devorează,
oameni ai căror dinţi sunt suliţe şi săgeţi
şi a căror limbă este o sabie tăioasă.
5 Fii înălţat[c], Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie slava Ta peste întreg pământul!
6 Ei întinseseră un laţ paşilor mei,
– sufletul îmi era încovoiat de durere –,
îmi săpaseră o groapă,
dar au căzut ei înşişi în ea.Sela
7 Inima mea este pregătită, Dumnezeule,
inima mea este pregătită!
Voi cânta şi voi suna din instrumentele mele.
8 Trezeşte-te, suflet al meu[d]!
Treziţi-vă, harfă şi liră!
Voi trezi zorii[e]!
9 Stăpâne, Te voi lăuda printre popoare,
Îţi voi cânta printre neamuri!
10 Căci îndurarea Ta este mare, ajunge până la ceruri,
iar credincioşia Ta – până la nori.
11 Fii înălţat, Dumnezeule, mai presus de ceruri!
Fie slava Ta peste întreg pământul!
Psalmul 58
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“. Al lui David. Un mihtam[f].
1 Oare într-adevăr rostiţi voi ceea ce este drept, conducătorilor[g]?
Oare cu nepărtinire judecaţi voi, fii ai oamenilor?[h]
2 Dimpotrivă, în inimă puneţi la cale nelegiuiri,
iar cu mâinile împărţiţi violenţa în ţară.
3 Cei răi se înstrăinează încă din pântece,
cei ce rostesc minciuni se rătăcesc încă de la naştere.
4 Veninul lor este ca veninul şarpelui,
ca al cobrei surde care şi-a închis urechea,
5 care nu aude glasul vrăjitorilor,
oricât de iscusite ar fi descântecele fachirului.
6 Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!
Doamne, scoate colţii acestor lei!
7 Fie să se scurgă precum apa care trece!
Când întind arcul, fie-le săgeţile oarbe!
8 Să fie ca melcul care se topeşte mergând,
ca stârpitura care nu a văzut soarele!
9 Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spini, verzi sau uscaţi,
El îl va spulbera pe cel rău![i]
10 Cel drept se va bucura când se va vedea răzbunat,
când îşi va spăla picioarele în sângele celui rău.
11 Atunci oamenii vor zice: „Cu siguranţă cel drept este răsplătit!
Există un Dumnezeu Care judecă pământul!“
Psalmul 64
Pentru dirijor. Un psalm al lui David.
1 Ascultă, Dumnezeule, glasul plângerii mele!
Păzeşte-mă de ameninţarea duşmanului!
2 Fereşte-mă de sfatul celor răi,
de gloata celor ce săvârşesc răul,
3 de cei care îşi ascut limba drept sabie,
care pregătesc cuvinte amare drept săgeţi,
4 ca să tragă pe ascuns asupra celui nevinovat,
să tragă pe neaşteptate şi fără să se teamă.
5 Se îmbărbătează în răutatea lor,
îşi plănuiesc cum să ascundă curse,
zicând: „Cine ne[a] va vedea?“
6 Pun la cale nedreptăţi,
zicând: „Am isprăvit planul ascuns!“
Lăuntrul fiecăruia şi inima le sunt de nepătruns.
7 Însă Dumnezeu trage pe neaşteptate săgeţi asupra lor
şi sunt loviţi.
8 Propria lor limbă i-a adus la ruină,
aşa încât toţi cei care-i văd clatină din cap.
9 Toţi oamenii se înfricoşează,
mărturisesc ceea ce a înfăptuit Dumnezeu
şi-I recunosc lucrarea.
10 Să se bucure cel drept în Domnul şi să se adăpostească la El!
Să se laude cu El toţi cei cu inima cinstită.
Psalmul 65
Pentru dirijor. Un psalm al lui David. Un cântec.
1 Dumnezeule, pe Tine Te aşteaptă lauda[b] în Sion;
faţă de Tine vor fi împlinite jurămintele.
2 Tu asculţi rugăciunea;
de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.
3 Poverile fărădelegilor noastre sunt mai puternice decât noi,
dar Tu faci ispăşire pentru nelegiuirile noastre.
4 Ferice de cel pe care-l alegi,
pe care-l apropii să locuiască în curţile Tale!
Ne vom sătura de lucrurile bune ale Casei Tale,
ale Templului Tău cel sfânt.
5 Tu ne răspunzi prin faptele grozave ale dreptăţii,
Dumnezeul mântuirii noastre,
Nădejdea tuturor marginilor pământului
şi ale mărilor îndepărtate,
6 Cel ce ai aşezat munţii prin puterea Ta,
fiind încins cu tărie,
7 Cel ce potoleşti vuietul mărilor,
vuietul talazurilor lor şi tumultul noroadelor.
8 Locuitorii de la marginile pământului se tem din pricina minunilor Tale!
Tu faci să răsune de bucurie locurile de unde se ivesc dimineaţa şi seara.
9 Tu cercetezi pământul, îi dai belşug,
îl îmbogăţeşti cu multe lucruri.
Râurile lui Dumnezeu sunt pline de apă
ca să dai oamenilor grâne. Iată cum pregăteşti pământul:[c]
10 îi uzi brazdele, îi sfărâmi bulgării,
îl înmoi cu ploile repezi şi îi binecuvântezi răsadul.
11 Încununezi anul cu bunătăţile Tale,
în urma Ta musteşte belşugul;[d]
12 mustesc, de asemenea, şi păşunile din pustie,
iar dealurile se încing cu veselie.
13 Păşunile se îmbracă cu turme,
văile se acoperă de grâne;
toate strigă de bucurie şi cântă.
46 El avea treizeci de ani când a intrat în slujba monarhului Egiptului. Iosif a ieşit de la Faraon şi a călătorit prin tot Egiptul. 47 În timpul celor şapte ani de belşug, pământul a rodit foarte mult. 48 În timpul acestor şapte ani de belşug din ţara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana şi a depozitat-o în cetăţi; în fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur. 49 Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.
50 Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On, i-a născut lui Iosif doi fii. 51 Iosif i-a pus întâiului său născut numele Manase[a], zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată familia tatălui meu.“ 52 Celui de-al doilea fiu i-a pus numele Efraim[b], zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara durerii mele.“
53 Cei şapte ani de belşug din ţara Egiptului s-au sfârşit 54 şi au început şapte ani de foamete, aşa cum a spus Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. 55 Când toată ţara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după pâine. Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif, şi el vă va spune ce să faceţi!“ 56 Foametea a cuprins întreaga ţară, iar Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi le-a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era grea în Egipt. 57 Şi, pentru că în întreaga lume foametea era grea, oameni din toate ţările veneau în Egipt ca să cumpere grâne de la Iosif.
8 Sunteţi deja sătui! V-aţi îmbogăţit deja! Aţi început să domniţi fără noi! Şi măcar de aţi domni, ca să domnim şi noi împreună cu voi! 9 Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, nişte condamnaţi la moarte, un spectacol pentru lume, pentru îngeri şi pentru oameni. 10 Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteţi înţelepţi în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteţi puternici; voi sunteţi onoraţi, iar noi suntem dezonoraţi. 11 Până acum suntem flămânzi şi însetaţi, suntem în zdrenţe, suntem bătuţi şi fără casă 12 şi trudim lucrând cu mâinile noastre. Când suntem blestemaţi, binecuvântăm; când suntem persecutaţi, îndurăm; 13 când suntem defăimaţi, încurajăm. Am ajuns până în ziua de azi ca gunoiul acestei lumi, mizeria tuturor.
14 Nu vă scriu acestea ca să vă fac de ruşine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe nişte copii preaiubiţi ai mei. 15 Chiar dacă aţi avea zece mii de călăuze în Cristos, totuşi nu aveţi mai mulţi părinţi, pentru că eu v-am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie. 16 Vă îndemn deci, fiţi imitatorii mei! 17 De aceea vi l-am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit şi credincios în Domnul; el vă va reaminti căile mele în Cristos Isus, aşa cum le învăţ eu în toate bisericile. 18 Unii dintre voi au devenit aroganţi, ca şi cum n-aş veni la voi. 19 Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni curând, şi atunci voi vedea nu cuvintele, ci puterea celor ce au devenit aroganţi. 20 Căci Împărăţia lui Dumnezeu[a] nu stă în cuvinte, ci în putere. 21 Ce vreţi? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste şi cu duhul blândeţii?
Mulţimile Îl urmează pe Isus
7 Isus S-a dus împreună cu ucenicii Săi spre mare. Şi o mare mulţime de oameni din Galileea L-au urmat. De asemenea, o mare mulţime de oameni din Iudeea, 8 din Ierusalim, din Idumeea, de dincolo de Iordan şi din jurul Tirului şi al Sidonului, când au auzit despre tot ce făcea, au venit la El. 9 El le-a zis ucenicilor Săi să-I ţină la îndemână o barcă mică, din cauza mulţimii, ca să nu-L îmbulzească. 10 Căci El îi vindecase pe mulţi şi de aceea toţi cei ce aveau boli se înghesuiau în jurul Lui ca să-L atingă. 11 Când Îl vedeau, duhurile necurate cădeau înaintea Lui şi strigau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“ 12 El însă le atenţiona cu severitate să nu-L facă cunoscut.
Alegerea celor doisprezece apostoli
13 Isus S-a urcat pe munte şi i-a chemat pe cei pe care El a vrut, iar ei au venit la El. 14 El a ales doisprezece, (pe care i-a numit apostoli)[a], ca să fie cu El, să-i trimită să predice 15 şi să le dea autoritate să scoată demoni. 16 (Iată-i deci pe cei doisprezece pe care i-a ales)[b]: Simon, căruia i-a pus numele Petru; 17 Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui Iacov, cărora le-a pus numele „Boanerghes“, care înseamnă „Fiii tunetului“; 18 Andrei; Filip; Bartolomeu[c]; Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Tadeu; Simon, zelotul[d], 19 şi Iuda Iscarioteanul, cel care L-a trădat pe Isus.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.