Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 75
Pentru dirijor. De cântat ca şi „Nu nimici!“ Un psalm al lui Asaf. Un cântec.
1 Ţie Îţi aducem mulţumire, Dumnezeule,
Îţi aducem mulţumire căci Numele Tău este aproape,
astfel că oamenii mărturisesc minunile Tale!
2 „Când voi hotărî că a sosit vremea,
Eu, zice Domnul, voi judeca cu nepărtinire!
3 Când lumea se clatină, cu toţi locuitorii ei,
Eu sunt Cel Care îi întăresc stâlpii.“Sela
4 Le-am spus lăudăroşilor: „Nu vă mai lăudaţi!“,
iar celor răi: „Nu vă mai făliţi!“[a]
5 Nu vă mai semeţiţi privirea[b]
şi nu mai vorbiţi cu atâta trufie,
6 căci nici de la răsărit, nici de la apus
şi nici din pustie nu vine înălţarea,
7 ci Dumnezeu este Cel Ce judecă!
El smereşte şi tot El înalţă!
8 În mâna Domnului se află un potir;
vinul spumegă în el, complet amestecat[c].
Când El varsă din potir,
toţi cei răi de pe pământ
îi beau până şi rămăşiţele.
9 Eu însă voi vesti pururi aceste lucruri;
voi cânta Dumnezeului lui Iacov!
10 Voi doborî puterea tuturor celor răi,
dar puterea celui drept va fi înălţată.[d]
41 Poţi tu prinde leviatanul[a] cu undiţa
sau îi poţi lega limba cu o funie?
2 Poţi să-i treci o funie prin nări
sau să-i străpungi falca cu un cârlig?
3 Îţi va face el multe rugăminţi,
îţi va vorbi el cu glas dulce?
4 Va încheia un legământ cu tine,
ca să te slujească întotdeauna?
5 Te vei juca tu cu el precum cu o pasăre
sau îi vei pune lesă ca să-l ai pentru fetele tale?
6 Fac negustorii comerţ cu el?
Este împărţit el între comercianţi?
7 Îi vei acoperi pielea cu harpoane
sau capul cu căngi?
8 Dacă vei pune mâna pe el,
îţi vei aduce aminte de luptă şi nu o vei mai face a doua oară!
9 Orice speranţă de a-l prinde e o înşelătorie.
Numai când îl vezi, eşti deja îngrozit!
10 Nimeni nu are curajul să-l întărâte.
Cine atunci Mi s-ar putea împotrivi?
11 Cine Mi-a dat vreodată ceva,
ca Eu să trebuiască să-i dau înapoi?
Totul de sub ceruri Îmi aparţine.
Garanţia promisiunii lui Dumnezeu
13 Când Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuşi, 14 spunând: „Te voi binecuvânta cu adevărat şi-ţi voi înmulţi foarte mult urmaşii.“[a] 15 Şi astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a obţinut promisiunea. 16 Oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar un jurământ, care face cunoscut faptul că un lucru este adevărat şi sigur, pune capăt oricăror dispute dintre ei. 17 În acelaşi fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai clar moştenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr-un jurământ, 18 pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fie găsit mincinos, noi să avem siguranţă şi astfel să fim puternic încurajaţi să punem mâna pe nădejdea care ne stă înainte. 19 Avem această nădejde ca pe o ancoră pentru suflet, fermă şi sigură, şi care pătrunde în partea dinăuntru, dincolo de draperie[b] 20 unde, pentru a ne arăta calea, Isus, Care a intrat înaintea noastră, a intrat pentru noi. El a devenit Mare Preot pentru totdeauna, potrivit rânduielii lui Melhisedek.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.