Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Domnul vorbeşte
38 Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii:
2 „Cine este cel ce-Mi întunecă sfatul,
prin cuvântări lipsite de cunoştinţă?
3 Încinge-ţi mijlocul ca un bărbat,
ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi.
4 Unde erai când am aşezat temeliile pământului?
Spune, dacă ai pricepere!
5 Cine i-a hotărât măsurile? Ştii?
Cine a întins sfoara de măsurat peste el?
6 Pe ce îi sunt sprijinite temeliile
şi cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii cântau împreună
şi toţi fiii lui Dumnezeu[a] strigau de bucurie?
34 Poţi să-ţi înalţi glasul până la nori
şi să te acoperi cu un şuvoi de apă?
35 Poţi tu trimite fulgere ca astfel ele să plece?
Îţi spun ele: «Iată-ne»!
36 Cine a pus înţelepciunea în locuri lăuntrice
şi a dat pricepere minţii[a]?
37 Cine are înţelepciune să numere norii?
Cine poate vărsa burdufurile cerurilor,
38 pentru ca praful să se facă noroi
şi bulgării de pământ să se lipească laolaltă?
39 Poţi tu vâna prada pentru leoaică
sau poţi să potoleşti pofta leilor tineri,
40 când stau ghemuiţi în viziunile lor
sau când stau la pândă în culcuşul lor?
41 Cine pregăteşte corbului hrana,
când puii lui strigă către Dumnezeu
şi rătăcesc din lipsă de hrană?
Psalmul 104
1 Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare!
Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!
2 Tu Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta;
Tu întinzi cerurile ca pe un cort,
3 şi pui grinzile odăilor lui de sus pe ape;
din nori Îţi faci car,
şi umbli pe aripile vântului.
4 Din vânturi Tu Îţi faci îngeri
şi din flăcări de foc – slujitori.
5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui,
ca să nu se clatine niciodată.
6 Îl acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină.
Apele stăteau pe munţi,
7 dar la mustrarea Ta au fugit,
la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.
8 S-au scurs de pe munţi, au coborât în văi,
în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.
9 Le-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă,
ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.
24 Ce măreţe sunt lucrările Tale, Doamne!
Toate le-ai făcut cu înţelepciune;
pământul este plin de creaturile Tale.
35 Să piară păcătoşii de pe pământ
şi cei răi să nu mai fie!
Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul!
Lăudaţi-L pe Domnul!
5 Orice mare preot este ales dintre oameni şi desemnat să-I slujească lui Dumnezeu pentru ei, ca să aducă atât daruri, cât şi jertfe pentru păcate. 2 El poate fi blând cu cei neştiutori şi rătăciţi, pentru că el însuşi este cuprins de slăbiciune. 3 Şi din pricina acestei slăbiciuni el trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale poporului. 4 Nu el îşi ia această onoare, ci este chemat de Dumnezeu, aşa cum a fost şi Aaron.
5 Tot astfel, nici Cristos nu S-a slăvit pe Sine, devenind Mare Preot, ci Dumnezeu I-a spus:
„Tu eşti Fiul Meu!
Astăzi Te-am născut!“[a],
6 aşa cum spune şi în altă parte:
„Tu eşti preot în veci
potrivit rânduielii lui Melhisedek.“[b]
7 El, în timpul vieţii Lui pe pământ, s-a rugat şi a făcut cereri, cu strigăte puternice şi cu lacrimi, către Cel Care a putut să-L scape de la moarte, şi a fost auzit datorită reverenţei Sale. 8 Chiar dacă era Fiu, a învăţat să asculte prin ceea ce a suferit 9 şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit sursa unei mântuiri veşnice pentru toţi cei care ascultă de El, 10 fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, potrivit rânduielii lui Melhisedek.
Cererea fiilor lui Zebedei
35 Iacov şi Ioan, fiii lui Zebedei, au venit la El şi I-au zis:
– Învăţătorule, vrem să faci pentru noi orice-Ţi vom cere.
36 Isus i-a întrebat:
– Ce vreţi să fac pentru voi?
37 Ei I-au răspuns:
– Dă-ne voie să şedem unul la dreapta şi altul la stânga Ta, în slava Ta.
38 Isus le-a zis:
– Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care îl beau Eu[a] sau să fiţi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu[b]?
39 – Putem! au răspuns ei.
Isus le-a zis:
– Veţi bea paharul pe care-l voi bea Eu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care sunt botezat Eu, 40 dar dreptul de a sta la dreapta sau la stânga Mea nu ţine de Mine să-l dau, ci este pentru aceia cărora le-a fost pregătit.
41 Ceilalţi zece, când au auzit, au început să fie indignaţi de Iacov şi Ioan. 42 Isus i-a chemat la El şi le-a zis: „Ştiţi că cei care sunt consideraţi domnitorii neamurilor fac pe stăpânii cu ele, iar mai marii lor se poartă cu tiranie cu ele. 43 Între voi să nu fie aşa! Ci oricine vrea să fie mai mare între voi trebuie să devină slujitorul vostru, 44 iar cel ce vrea să fie primul între voi trebuie să devină sclavul tuturor. 45 Căci Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.“
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.