Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 135
1 Lăudaţi-L pe Domnul!
Lăudaţi Numele Domnului,
lăudaţi-L, slujitori ai Domnului,
2 care staţi[a] în Casa Domnului,
în curţile Casei Dumnezeului nostru!
3 Lăudaţi-L pe Domnul, căci Domnul este bun!
Cântaţi Numelui Său, căci este plăcut!
4 Căci Domnul l-a ales pe Iacov pentru Sine,
l-a ales pe Israel ca să fie comoara Sa[b].
5 Eu recunosc că Domnul este mare:
Domnul nostru este mai mare decât toţi zeii!
6 Domnul face tot ce-I place,
atât în ceruri, cât şi pe pământ,
atât pe mări, cât şi în toate adâncurile.
7 El face să se ridice norii de la capătul pământului;
El trimite fulgerele care vestesc ploaia
şi aduce vântul din cămările lui.
8 El este Acela Care a ucis pe întâii născuţi ai Egiptului,
de la oameni până la dobitoace.
9 El a trimis semne şi minuni în mijlocul tău, Egiptule,
împotriva lui Faraon şi împotriva tuturor slujitorilor lui.
10 El a lovit multe neamuri
şi a omorât regi puternici:
11 pe Sihon, regele amoriţilor,
pe Og, regele Başanului,
şi pe regii tuturor regatelor din Canaan.
12 Apoi a dat ţara acestora ca moştenire,
ca moştenire lui Israel, poporul Său.
13 Doamne, Numele Tău este veşnic!
Doamne, Tu eşti amintit din generaţie în generaţie.
14 Căci Domnul face dreptate poporului Său
şi are milă de slujitorii Săi.
15 Idolii neamurilor sunt din argint şi din aur,
sunt lucrarea mâinilor omeneşti.
16 Au gură, dar nu pot grăi,
au ochi, dar nu pot vedea,
17 au urechi, dar nu aud,
au nas, dar nu au suflare în nările lor.
18 Asemenea lor sunt şi cei care i-au întocmit,
toţi cei ce se încred în ei.
19 Casă a lui Israel, binecuvântează-L pe Domnul!
Casă a lui Aaron, binecuvântează-L pe Domnul!
20 Casă a lui Levi, binecuvântează-L pe Domnul!
Cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi-L pe Domnul!
21 Binecuvântat să fie Domnul din Sion,
El Care locuieşte în Ierusalim!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Cântecul de biruinţă al lui Iuda
26 În ziua aceea, în ţara lui Iuda se va cânta acest cântec:
«Avem o cetate puternică!
Dumnezeu a făcut mântuire
din zidurile şi meterezele ei!
2 Deschide-ţi porţile
ca să poată intra neamul cel drept,
neamul ce păzeşte credinţa!
3 Celui cu mintea statornică
Tu îi asiguri pacea – da, pacea,
căci se încrede în Tine.
4 Încredeţi-vă în Domnul pentru totdeauna,
pentru că în Domnul, da, în Domnul, aveţi o stâncă veşnică!
5 Căci El i-a umilit pe cei ce locuiesc pe înălţimi,
a doborât cetatea cea îngâmfată;
a doborât-o la pământ,
a aruncat-o în ţărână.
6 Ea este călcată în picioare, de picioarele celui asuprit,
şi strivită sub paşii celor nevoiaşi.
7 Calea celui drept este netedă,
cărarea celui drept pe care Tu o netezeşti este dreaptă.
8 Da, Doamne, umblând pe cărarea poruncilor[a] Tale,
Te aşteptăm!
Numele Tău şi aducerea-aminte despre Tine
sunt dorinţa sufletului nostru.
9 Sufletul meu tânjeşte după Tine noaptea
şi duhul dinăuntrul meu Te caută dis-de-dimineaţă,
căci atunci când judecăţile Tale sunt pe pământ,
locuitorii lumii învaţă dreptatea.
10 Chiar dacă celui rău i se arată îndurare,
el tot nu învaţă dreptatea;
tot nedrept se poartă chiar într-o ţară unde domneşte dreptatea,
nerecunoscând măreţia Domnului.
11 Doamne, mâna Ta este ridicată,
dar ei n-o văd.
Lasă-i să-Ţi vadă râvna pentru poporul Tău şi să li se facă ruşine!
Lasă ca focul pregătit pentru duşmanii Tăi să-i mistuie!
12 Dar nouă, Doamne, Tu ne vei da pacea,
căci tot ce am realizat, Tu ai făcut pentru noi.
13 Doamne, Dumnezeul nostru, şi alţi stăpâni în afară de Tine au domnit peste noi,
dar noi recunoaştem doar Numele Tău.
14 Acei morţi nu se mai întorc la viaţă,
spiritele lor nu se vor mai ridica,
căci i-ai pedepsit, i-ai nimicit
şi le-ai şters toată pomenirea.
15 Tu, Doamne, ai înmulţit neamul;
ai înmulţit neamul şi ai lărgit toate hotarele ţării.
Meriţi să fii slăvit!
Despre înviere
18 Au venit la El saducheii[a], care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:
19 – Învăţătorule, Moise ne-a scris că dacă fratele cuiva moare fără să aibă copii şi-i rămâne astfel doar soţia, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.[b] 20 Erau şapte fraţi. Primul şi-a luat o soţie, dar a murit fără să lase vreun urmaş. 21 Al doilea s-a căsătorit cu văduva, dar şi el a murit fără să lase vreun urmaş. Aşa s-a întâmplat şi cu al treilea. 22 Şi nici unul din cei şapte n-a lăsat vreun urmaş. Femeia a murit ultima dintre toţi. 23 La înviere, (când se vor scula,)[c] soţia căruia dintre ei va fi ea? Căci toţi şapte au avut-o de soţie!
24 Isus le-a răspuns:
– Oare nu vă rătăciţi voi tocmai pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile şi nici puterea lui Dumnezeu? 25 Căci atunci când se vor scula din morţi, nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din ceruri. 26 Iar cu privire la faptul că cei morţi sunt înviaţi, n-aţi citit în cartea lui Moise, acolo unde scrie despre tufiş, cum i-a vorbit Dumnezeu şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.“[d]? 27 El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii! Sunteţi foarte rătăciţi!
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.