Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Credincioşii îşi împart între ei averile

³² Mulţimea celor ce crezuseră era una în inimă şi gând şi nici unul nu spunea că vreunul din bunurile lui este al lui, ci aveau toate în comun. ³³ Apostolii depuneau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus şi un mare har era peste ei toţi. ³⁴ Căci nu era nimeni printre ei în nevoie, pentru că toţi cei care aveau în proprietatea lor ogoare sau case le vindeau, iar banii obţinuţi pe lucrurile vândute îi aduceau ³⁵ şi-i puneau la picioarele apostolilor; apoi erau împărţiţi fiecăruia după cum avea nevoie.

Psalmul 133

Un cântec de pelerinaj. Al lui David.

Cuvântul vieţii

1 Ceea ce era de la început, ceea ce am auzit, ceea ce am văzut cu ochii noştri, ceea ce am privit şi ceea ce mâinile noastre au atins cu privire la Cuvântul vieţii ² – căci viaţa a fost arătată, iar noi am văzut-o şi depunem mărturie şi vă vestim viaţa veşnică care era cu Tatăl şi care ne-a fost arătată – ³ deci ceea ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Cristos. ⁴ Scriem aceste lucruri pentru ca bucuria noastră^[a] să fie deplină.

Umblând în lumină

⁵ Mesajul pe care l-am auzit de la El şi pe care vi-l vestim este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric deloc. ⁶ Dacă spunem că avem părtăşie cu El, dar umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul. ⁷ Dacă însă umblăm în lumină, după cum El este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii, iar sângele lui Isus, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat. ⁸ Dacă zicem că nu avem păcat, ne înşelăm singuri şi adevărul nu este în noi. ⁹ Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate. ¹⁰ Dacă zicem că n-am păcătuit, Îl facem mincinos, şi Cuvântul Lui nu este în noi.

2 Copilaşii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva păcătuieşte, avem la Tatăl un Apărător^[b], pe Isus Cristos cel Drept. ² El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.

Isus li Se arată ucenicilor

¹⁹ În seara acelei zile, prima zi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii uşile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“ ²⁰ Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta Lui. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul. ²¹ Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi!“ ²² Şi spunând aceasta, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt! ²³ Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veţi ţine, vor fi ţinute.“

²⁴ Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didimus“^[a], nu era cu ei când a venit Isus. ²⁵ Ceilalţi ucenici i-au zis:

– L-am văzut pe Domnul!

Dar el le-a zis:

– Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!

Isus i Se arată lui Toma

²⁶ După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când uşile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!“

²⁷ Apoi i-a zis lui Toma:

– Adu-ţi degetul aici şi priveşte-Mi mâinile! Adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea! Şi nu fi necredincios, ci credincios!

²⁸ Toma I-a răspuns:

– Domnul meu şi Dumnezeul meu!

²⁹ Isus i-a zis:

– Ai crezut pentru că M-ai văzut? Ferice de cei ce n-au văzut şi au crezut!

Scopul scrierii acestei cărţi

³⁰ Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. ³¹ Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeţi să credeţi^[b] că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.