Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

³⁴ Atunci Petru a luat cuvântul şi a zis:

– Într-adevăr, înţeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor, ³⁵ ci că, în orice neam, cel ce se teme de El şi lucrează dreptate este primit de El. ³⁶ El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. ³⁷ Voi ştiţi ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan: ³⁸ cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei ce erau asupriţi de diavolul^[a], căci Dumnezeu era cu El. ³⁹ Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. ⁴⁰ Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se facă văzut, ⁴¹ nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morţi. ⁴² El ne-a poruncit să predicăm poporului şi să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. ⁴³ Toţi profeţii depun mărturie despre El, şi anume că oricine crede în El primeşte, prin Numele Lui, iertarea de păcate.

Psalmul 118

Învierea lui Cristos

15 Fraţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas ² şi prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba. ³ Ceea ce v-am dat ca fiind de primă importanţă este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor, ⁴ că a fost îngropat, că a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor, ⁵ că i S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece ⁶ și că, după aceea, li S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au adormit^[a]. ⁷ După aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor. ⁸ Ultimului dintre toţi, ca unuia născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. ⁹ Căci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu, ¹⁰ însă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. ¹¹ Deci – fie eu, fie ei – noi aşa predicăm, iar voi aşa aţi crezut.

³⁴ Atunci Petru a luat cuvântul şi a zis:

– Într-adevăr, înţeleg acum că Dumnezeu nu este părtinitor, ³⁵ ci că, în orice neam, cel ce se teme de El şi lucrează dreptate este primit de El. ³⁶ El a trimis fiilor lui Israel Cuvântul, vestind Evanghelia păcii prin Isus Cristos, Care este Domnul tuturor. ³⁷ Voi ştiţi ce s-a întâmplat prin toată Iudeea, începând din Galileea, după botezul predicat de Ioan: ³⁸ cum Dumnezeu L-a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, Care mergea pretutindeni, făcând bine şi vindecându-i pe toţi cei ce erau asupriţi de diavolul^[a], căci Dumnezeu era cu El. ³⁹ Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor pe care le-a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim; El este Cel pe Care ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. ⁴⁰ Pe El, Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se facă văzut, ⁴¹ nu întregului popor, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat dintre cei morţi. ⁴² El ne-a poruncit să predicăm poporului şi să depunem mărturie că El este Cel desemnat de Dumnezeu ca Judecător al celor vii şi al celor morţi. ⁴³ Toţi profeţii depun mărturie despre El, şi anume că oricine crede în El primeşte, prin Numele Lui, iertarea de păcate.

Învierea lui Isus

20 În prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric, şi a văzut că piatra fusese luată de pe mormânt. ² A alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic, cel pe care-l iubea Isus^[a], şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus!“ ³ Atunci Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi s-au dus la mormânt. ⁴ Cei doi au început să alerge împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru şi a ajuns primul la mormânt. ⁵ Când s-a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos, dar n-a intrat. ⁶ Simon Petru, care îl urma, a ajuns şi el; a intrat în mormânt şi a văzut fâşiile de pânză întinse pe jos, ⁷ dar ştergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâşiile de pânză, ci era împăturit şi aşezat într-un loc separat. ⁸ Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat şi el, a văzut şi a crezut. ⁹ Căci tot nu înţeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morţi^[b]. ¹⁰ Apoi ucenicii s-au întors acasă.

Isus i Se arată Mariei Magdalena

¹¹ Maria însă stătea afară, lângă mormânt, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat să se uite în mormânt ¹² şi a văzut doi îngeri îmbrăcaţi în alb, şezând unul la cap şi unul la picioare în locul unde fusese pus trupul lui Isus. ¹³ Ei au întrebat-o:

– Femeie, de ce plângi?

Ea le-a răspuns:

– Pentru că L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus!

¹⁴ După ce a spus acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Isus stând acolo, dar nu ştia că este Isus. ¹⁵ Isus a întrebat-o:

– Femeie, de ce plângi? Pe Cine cauţi?

Crezând că este grădinarul, ea I-a zis:

– Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus şi eu Îl voi lua!

¹⁶ – Maria! i-a zis Isus.

Ea s-a întors şi I-a zis în aramaică:

– Rabbuni^[c]! – care înseamnă: „Învăţătorule!“.

¹⁷ Isus i-a zis:

– Nu Mă ţine, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl! Du-te însă la fraţii Mei şi spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru!“

¹⁸ Maria Magdalena s-a dus şi i-a anunţat pe ucenici: „L-am văzut pe Domnul!“ şi că El i-a spus aceste lucruri.

Învierea lui Isus

16 După ce a trecut Sabatul, Maria Magdalena, Maria – mama lui Iacov – şi Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să-L ungă. ² Şi, în prima zi după Sabat, foarte de dimineaţă, în timp ce răsărea soarele, s-au dus la mormânt. ³ Ele îşi ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“

⁴ Însă când s-au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită. ⁵ Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într-o robă albă, şezând în partea dreaptă, şi s-au speriat.

⁶ Însă el le-a zis: „Nu vă speriaţi! Voi Îl căutaţi pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit! A fost înviat; nu este aici! Iată locul unde-L puseseră! ⁷ Dar duceţi-vă şi spuneţi-le ucenicilor Lui şi lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea! Acolo Îl veţi vedea, aşa cum v-a spus!“

⁸ Ele au ieşit afară şi au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur şi de uimire. Şi n-au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.^[a]

^[b]