Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Psalmul 51
Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batşeba.
1 Ai milă de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta!
În bunăvoinţa Ta cea mare, şterge nelegiuirile mele!
2 Spală-mă de vina mea
şi curăţeşte-mă de păcatul meu!
3 Căci îmi cunosc nelegiuirile
şi păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.
4 Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit
şi am făcut ceea ce este rău înaintea Ta,
aşa că Tu eşti găsit drept când vorbeşti
şi eşti fără pată când judeci.
5 Iată că sunt născut în nelegiuire,
în păcat m-a zămislit mama mea.
6 Tu doreşti ca adevărul să fie în adâncurile fiinţei;[a]
fă-mi deci cunoscută înţelepciunea înăuntrul meu.[b]
7 Curăţeşte-mă cu isop şi voi fi curat,
spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada.
8 Fă-mă să aud veselie şi bucurie,
iar oasele pe care Tu le-ai zdrobit se vor veseli.
9 Ascunde-Ţi faţa de păcatele mele,
şterge toate nelegiuirile mele!
10 Zideşte[c] în mine o inimă curată, Dumnezeule,
şi pune un duh nou şi statornic înăuntrul meu!
11 Nu mă izgoni din prezenţa Ta
şi nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!
12 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale;
sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!
15 Stăpânul Domn, Sfântul lui Israel, vorbeşte astfel:
«În pocăinţă şi aşteptare va fi izbăvirea voastră,
în calm şi încredere va fi tăria voastră.»
Dar n-aţi vrut!
16 Aţi zis: «Nu! Ci vom fugi pe cai!» –
tocmai de aceea veţi fi nevoiţi să fugiţi!
Şi: «Vom călări pe cai iuţi!» –
tocmai de aceea urmăritorii voştri vor fi şi ei iuţi!
17 La ameninţarea unuia vor fugi o mie
şi la ameninţarea a cinci veţi fugi cu toţii
până veţi fi lăsaţi ca un stâlp pe vârful unui munte,
ca un steag pe creştetul unui deal.
18 Totuşi Domnul aşteaptă să vă arate îndurare.
Totuşi El Se ridică să vă arate milă.
Căci Domnul este un Dumnezeu al dreptăţii!
Binecuvântaţi sunt toţi cei ce nădăjduiesc în El!
Odihna promisă de Dumnezeu
4 De aceea, întrucât promisiunea intrării în odihna Lui rămâne încă deschisă, să avem grijă ca nici unul dintre voi să nu se pomenească venit prea târziu. 2 Şi nouă ne-a fost vestită Evanghelia[a] ca şi lor, dar lor, cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de nici un folos, pentru că cei care l-au auzit nu l-au unit cu credinţa[b], 3 însă cei care am crezut intrăm în acea odihnă, aşa cum a spus:
„De aceea am jurat în mânia Mea:
«Nu vor intra în odihna Mea!»“[c]
Şi totuşi lucrările Sale au fost terminate încă de la crearea lumii – 4 pentru că a spus undeva, despre ziua a şaptea, astfel: „Dumnezeu s-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui“[d] 5 şi, din nou, în acelaşi loc: „Nu vor intra în odihna Mea!“ 6 Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, şi întrucât cei dintâi, cărora li s-a vestit Evanghelia, n-au intrat din cauza neascultării, 7 El stabileşte din nou o zi: „astăzi“, spunând, prin David, după atât de mult timp, aşa cum a fost spus mai înainte:
„Astăzi dacă auziţi glasul Lui,
nu vă împietriţi inimile!“[e]
8 Dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, atunci Dumnezeu nu le-ar fi vorbit mai târziu despre o altă zi. 9 Rămâne încă pentru poporul lui Dumnezeu o odihnă de Sabat, 10 pentru că oricine intră în odihna Lui se va odihni de lucrările lui, ca şi Dumnezeu de ale Sale. 11 Să ne grăbim[f] deci să intrăm în acea odihnă, pentru ca nimeni să nu cadă printr-o neascultare ca a lor!
12 Într-adevăr, Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi activ, mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, şi poate judeca gândurile şi intenţiile inimii. 13 Nu este nimic care să poată fi ascuns de El, ci totul este gol şi descoperit ochilor Lui, ai Celui înaintea Căruia trebuie să dăm socoteală.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.