Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Iosif li se face cunoscut fraţilor săi
45 Atunci Iosif nu s-a mai putut stăpâni înaintea tuturor celor ce se aflau acolo şi a poruncit: „Să iasă toată lumea afară!“ Astfel, nici unul n-a rămas cu el atunci când Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi. 2 Şi a plâns atât de tare, încât l-au auzit şi egiptenii, şi curtea lui Faraon. 3 Iosif le-a zis fraţilor săi: „Eu sunt! Iosif! Mai trăieşte tatăl meu?“ Dar fraţii săi nu i-au putut răspunde, pentru că au înlemnit în prezenţa sa. 4 Atunci Iosif le-a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine!“ Ei s-au apropiat de el, iar el le-a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, cel pe care l-aţi vândut în Egipt! 5 Acum nu vă întristaţi şi nu vă mâniaţi pe voi înşivă pentru că m-aţi vândut aici, fiindcă Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra în viaţă[a]. 6 Deoarece foametea durează de doi ani pe pământ şi vor mai fi încă cinci ani în care nu se va ara şi nu se va secera, 7 Dumnezeu m-a trimis înaintea voastră pentru a vă păstra o rămăşiţă pe pământ şi pentru a vă salva vieţile printr-o mare izbăvire. 8 Aşadar, nu voi m-aţi trimis aici, ci Dumnezeu; El m-a făcut tată pentru Faraon, stăpân al curţii sale şi domnitor peste toată ţara Egiptului. 9 Duceţi-vă repede la tatăl meu şi spuneţi-i că aşa vorbeşte fiul său Iosif: «Dumnezeu m-a făcut stăpân peste tot Egiptul; vino la mine fără întârziere. 10 Vei locui în ţinutul Goşen[b] şi vei fi lângă mine, tu, copiii tăi, nepoţii tăi, turmele, cirezile tale şi tot ceea ce este al tău. 11 Acolo îţi voi purta de grijă, căci mai sunt încă cinci ani de foamete, pentru ca să nu sărăceşti tu, familia ta şi gospodăria ta.» 12 Voi înşivă şi fratele meu Beniamin vedeţi că eu sunt cel care vă vorbeşte. 13 Să-i spuneţi tatălui meu despre toată gloria pe care o am în Egipt şi despre tot ce aţi văzut; grăbiţi-vă şi aduceţi-l pe tatăl meu aici.“ 14 Apoi l-a îmbrăţişat pe fratele său Beniamin şi a plâns, în timp ce Beniamin plângea şi el pe umărul lui. 15 Iosif i-a sărutat pe toţi fraţii săi şi a plâns pe umerii lor; după aceea fraţii săi au vorbit cu el.
Psalmul 133
Un cântec de pelerinaj. Al lui David.
1 Iată ce bine şi ce plăcut este
când fraţii locuiesc împreună în armonie!
2 Este ca untdelemnul de preţ pe creştetul capului,
coborând pe barbă, pe barba lui Aaron,
coborând pe marginea veşmintelor lui.
3 Este ca roua Hermonului,
ca roua coborând pe munţii Sionului,
căci acolo a poruncit Domnul binecuvântarea,
viaţa veşnică.
Rămăşiţa lui Israel
11 Atunci întreb: Şi-a respins Dumnezeu poporul? În nici un caz! Căci şi eu sunt israelit, din sămânţa lui Avraam, din seminţia lui Beniamin. 2 Dumnezeu nu Şi-a respins poporul pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce spune Scriptura despre Ilie? Cum I-a vorbit lui Dumnezeu împotriva lui Israel?
29 Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt definitive. 30 Aşa cum voi aţi fost cândva neascultători faţă de Dumnezeu, dar acum aţi primit îndurare datorită neascultării lor, 31 la fel sunt şi ei acum neascultători, pentru ca, prin îndurarea arătată vouă, să poată primi şi ei (acum)[a] îndurare. 32 Fiindcă Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să-Şi arate îndurarea faţă de toţi.
Lucrurile care-l spurcă pe om
10 Isus a chemat mulţimea şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi! 11 Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om!“
12 Atunci ucenicii Lui au venit şi I-au zis:
– Ştii că fariseii s-au poticnit la auzul acestor cuvinte?
13 Isus le-a răspuns:
– Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl Meu ceresc va fi dezrădăcinată. 14 Lăsaţi-i; sunt nişte călăuze oarbe (pentru cei orbi)[a]. Şi dacă un orb călăuzeşte un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.
15 Petru I-a zis:
– Explică-ne pilda aceasta!
16 Isus a zis:
– Şi voi tot fără pricepere sunteţi? 17 Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în stomac, iar apoi este aruncat afară, în latrină? 18 Dar ceea ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl spurcă pe om. 19 Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile, furturile, mărturiile mincinoase şi blasfemiile. 20 Acestea sunt lucrurile care îl spurcă pe om! Însă a mânca cu mâinile nespălate nu-l spurcă pe om!
Credinţa canaanitei
21 Isus a plecat de acolo şi S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului. 22 Şi iată că o femeie canaanită din acea regiune a venit strigând:
– Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este demoniacă şi suferă cumplit!
23 Isus nu i-a răspuns nimic. Ucenicii s-au apropiat şi L-au rugat, zicându-i:
– Dă-i drumul, căci continuă să strige după noi!
24 Isus însă le-a răspuns:
– Nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.
25 Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând:
– Doamne, ajută-mă!
26 Isus i-a răspuns:
– Nu este bine să se ia pâinea copiilor şi să se arunce la căţeluşi!
27 – Da, Doamne, a zis ea, dar şi căţeluşii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor!
28 Atunci Isus i-a răspuns:
– O, femeie, mare este credinţa ta! Să ţi se facă după cum doreşti!
Şi fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.