Revised Common Lectionary (Semicontinuous)
Lupta lui Iacov la Peniel
22 În aceeaşi noapte, Iacov s-a sculat, şi-a luat cele două soţii, cele două sclave şi cei unsprezece copii şi a trecut vadul Iabok. 23 I-a luat, i-a trecut vadul, apoi şi-a trecut şi toată averea.
24 Iacov a fost lăsat singur şi un bărbat s-a luptat[a] cu el până în revărsatul zorilor. 25 Când bărbatul acela a văzut că
nu-l poate învinge, l-a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit de la loc, în timp ce se lupta cu El. 26 Apoi a zis:
– Lasă-Mă să plec pentru că se ivesc zorile.
Dar Iacov I-a răspuns:
– Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta.
27 Şi El l-a întrebat:
– Cum te cheamă?
– Iacov, a răspuns el.
28 Atunci bărbatul acela i-a zis:
– Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel[b], pentru că te-ai luptat cu Dumnezeu şi cu oamenii şi ai învins.
29 – Te rog, spune-mi care este Numele Tău? L-a întrebat Iacov.
El i-a răspuns:
– De ce Îmi ceri Numele?
Şi l-a binecuvântat acolo. 30 Iacov a numit acel loc Peniel[c], zicând: „L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă şi totuşi viaţa mi-a fost cruţată.“ 31 Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel[d] şchiopătând din coapsă.
Psalmul 17
O rugăciune a lui David
1 Ascultă-mi, Doamne, cauza dreaptă,
ia aminte la strigătul meu!
Pleacă-Ţi urechea la rugăciunea mea
nerostită de buze înşelătoare!
2 Să iasă dinaintea Ta sentinţa dată mie!
Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!
3 Dacă vei cerceta inima mea noaptea, când mă vizitezi,
dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic,
căci mi-am propus să nu păcătuiesc cu gura.
4 Cu privire la faptele omului,
eu m-am ţinut departe de căile celor violenţi,
după cuvântul buzelor Tale.
5 Paşii mei stau neclintiţi pe cărările Tale;
astfel, picioarele nu mi se clatină.
6 Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine şi ascultă-mi cuvântul!
7 Arată-Ţi marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta,
îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.
15 Eu însă, în nevinovăţia mea, voi vedea faţa Ta!
Când mă voi trezi mă voi sătura de chipul Tău.
Alegerea suverană a lui Dumnezeu
9 Spun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră 2 că am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă, 3 întrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup 4 şi anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea[a], slava[b], legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile. 5 Ai lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci[c]! Amin.
Isus hrăneşte peste cinci mii de oameni
13 Când a auzit aceasta, Isus S-a retras de acolo într-o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar când mulţimile au aflat lucrul acesta, au ieşit din cetăţile lor şi s-au luat după El pe jos. 14 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulţime de oameni, I s-a făcut milă de ei şi i-a vindecat pe cei bolnavi.
15 Fiindcă se făcuse seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis:
– Locul acesta este pustiu şi ora este deja târzie. Dă-le drumul mulţimilor să meargă prin sate ca să-şi cumpere ceva să mănânce!
16 Însă Isus le-a zis:
– Nu au nevoie să plece! Daţi-le voi să mănânce!
17 Ei I-au răspuns:
– N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.
18 El le-a zis:
– Aduceţi-le aici, la Mine!
19 Le-a poruncit mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi apoi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au dat mulţimilor. 20 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns douăsprezece coşniţe pline cu firimiturile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.