Revised Common Lectionary (Semicontinuous)

Psalmul 133

Un cântec de pelerinaj. Al lui David.

Înălţarea lui Iosif

³⁷ Lui Faraon şi tuturor slujitorilor săi li s-a părut potrivit planul. ³⁸ Aşa că el le-a zis slujitorilor săi: „Vom putea noi găsi pe cineva ca acesta, în care să fie Duhul lui Dumnezeu^[a]?“ ³⁹ Apoi Faraon i-a zis lui Iosif:

– Pentru că Dumnezeu ţi-a descoperit toate acestea, nu este nimeni la fel de priceput şi de înţelept ca tine. ⁴⁰ De aceea tu vei fi conducător peste curtea mea şi tot poporul meu va asculta de cuvântul tău; doar în ce priveşte tronul, eu voi fi mai mare decât tine. ⁴¹ Aşadar, te-am pus conducător peste toată ţara Egiptului.

⁴² Faraon şi-a scos inelul cu sigiliu din deget şi l-a pus pe degetul lui Iosif. L-a îmbrăcat în haine de in subţire, iar în jurul gâtului i-a pus un lanţ de aur. ⁴³ Apoi l-a pus în carul care venea după al său^[b] şi înaintea lui se striga: „Plecaţi genunchiul!“^[c] Astfel, Faraon l-a pus pe Iosif conducător peste tot Egiptul. ⁴⁴ De asemenea, el i-a mai spus lui Iosif:

– Eu sunt Faraon, dar fără consimţământul tău nimeni nu va face nimic în toată ţara Egiptului.“

⁴⁵ Faraon i-a pus lui Iosif numele Ţafnat-Paneah^[d] şi i-a dat-o de soţie pe Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On^[e]. Iosif a plecat prin ţara Egiptului. ⁴⁶ El avea treizeci de ani când a intrat în slujba monarhului Egiptului. Iosif a ieşit de la Faraon şi a călătorit prin tot Egiptul. ⁴⁷ În timpul celor şapte ani de belşug, pământul a rodit foarte mult. ⁴⁸ În timpul acestor şapte ani de belşug din ţara Egiptului, Iosif a adunat toată hrana şi a depozitat-o în cetăţi; în fiecare cetate el a depozitat hrana care provenea de pe câmpurile din jur. ⁴⁹ Astfel, Iosif a strâns foarte multe grâne, ca nisipul mării, încât a încetat să le mai cântărească, deoarece erau foarte multe.

⁵⁰ Înainte să vină anii de foamete, Asnat, fiica lui Poti-Fera, preotul din On, i-a născut lui Iosif doi fii. ⁵¹ Iosif i-a pus întâiului său născut numele Manase^[f], zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut să uit toate necazurile mele şi toată familia tatălui meu.“ ⁵² Celui de-al doilea fiu i-a pus numele Efraim^[g], zicând: „Aceasta pentru că Dumnezeu m-a făcut roditor în ţara durerii mele.“

⁵³ Cei şapte ani de belşug din ţara Egiptului s-au sfârşit ⁵⁴ şi au început şapte ani de foamete, aşa cum a spus Iosif. În toate ţările era foamete, dar în toată ţara Egiptului era pâine. ⁵⁵ Când toată ţara Egiptului a flămânzit, poporul a strigat către Faraon după pâine. Faraon le-a zis tuturor egiptenilor: „Mergeţi la Iosif, şi el vă va spune ce să faceţi!“ ⁵⁶ Foametea a cuprins întreaga ţară, iar Iosif a deschis toate locurile cu provizii şi le-a vândut grâne egiptenilor, deoarece foametea era grea în Egipt. ⁵⁷ Şi, pentru că în întreaga lume foametea era grea, oameni din toate ţările veneau în Egipt ca să cumpere grâne de la Iosif.

¹⁹ Nişte iudei din Antiohia şi din Iconia au venit şi au câştigat mulţimile de partea lor. Ei au aruncat cu pietre în Pavel şi apoi l-au târât afară din cetate, crezând că a murit. ²⁰ Când l-au înconjurat însă ucenicii, Pavel s-a ridicat şi a intrat în cetate. A doua zi a plecat la Derbe împreună cu Barnabas.

Întoarcerea în Antiohia Siriei

²¹ După ce au vestit Evanghelia şi în cetatea aceea şi au făcut mulţi ucenici, s-au întors în Listra, în Iconia şi în Antiohia, ²² întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să rămână în credinţă şi spunându-le: „Trebuie să trecem prin multe necazuri ca să intrăm în Împărăţia lui Dumnezeu.“ ²³ Au desemnat bătrâni^[a] în fiecare biserică şi, cu rugăciune şi post, i-au încredinţat Domnului în Care crezuseră. ²⁴ Au trecut prin Pisidia şi au venit în Pamfilia. ²⁵ Apoi au predicat Cuvântul în Perga, s-au coborât în Atalia, ²⁶ iar de acolo au plecat pe mare spre Antiohia, locul de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu în vederea lucrării pe care o îndepliniseră. ²⁷ Când au ajuns, au adunat biserica şi le-au povestit tot ce făcuse Domnul cu ei şi cum deschisese El neamurilor uşa credinţei. ²⁸ Şi au rămas mult timp acolo, cu ucenicii.