Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 18
Pentru dirijor. Al lui David, robul Domnului. David I-a dedicat Domnului cuvintele acestui cântec în ziua în care l-a eliberat din mâna tuturor duşmanilor lui şi din mâna lui Saul. El a zis:
1 Te iubesc, Doamne, Tăria mea!
2 Domnul este stânca mea, fortăreaţa mea şi izbăvitorul meu!
Dumnezeul meu este stânca mea în Care mă adăpostesc,
scutul meu, cornul[a] mântuirii mele, întăritura mea!
3 Eu Îl chem în ajutor pe Domnul, Care este vrednic de laudă,
şi sunt izbăvit de duşmanii mei.
4 Mă înfăşuraseră legăturile morţii,
mă copleşiseră şuvoaiele nimicirii.
5 Legăturile Locuinţei Morţilor mă împresuraseră,
mă prinseseră laţurile morţii.
6 Dar în necazul meu L-am chemat pe Domnul,
am strigat către Dumnezeul meu.
El a ascultat glasul meu din Templul Său cel Sfânt
şi strigătul meu a ajuns înaintea Lui, până la urechile Sale.
7 Atunci s-a zguduit şi s-a cutremurat pământul,
temeliile munţilor s-au zdruncinat,
s-au clătinat, pentru că El se mâniase.
8 Ţâşnea fum din nările Lui
şi foc mistuitor din gura Lui,
cărbuni aprinşi ieşeau din ea.
9 A aplecat cerurile şi a coborât;
nori negri erau sub picioarele Lui.
10 Călărea pe un heruvim, zbura,
plutea pe aripile vântului.
11 Întunericul Şi-l aşternuse drept învelitoare, iar împrejurul Lui, drept acoperământ,
erau ape întunecoase şi nori deşi.
12 Din strălucirea care se oglindea înaintea Sa, prin norii Lui,
ieşea grindină şi cărbuni aprinşi.
13 Domnul a tunat din ceruri,
Cel Preaînalt Şi-a făcut auzit glasul,
răspândind grindină şi cărbuni aprinşi[b].
14 Şi-a aruncat săgeţile, risipindu-i pe duşmani;
a trimis fulgerele şi i-a pus pe fugă.
15 La mustrarea Ta, Doamne,
la suflarea nărilor Tale,
s-au văzut albiile apelor
şi s-au descoperit temeliile lumii.
16 El S-a întins din înălţime şi m-a apucat,
m-a scos din apele cele mari,
17 m-a izbăvit de duşmanul meu cel puternic
şi de vrăjmaşii mei, căci erau mai tari decât mine.
18 Ei m-au înfruntat în ziua necazului meu,
dar Domnul mi-a fost sprijin.
19 El m-a scos la loc larg,
m-a izbăvit, pentru că El Îşi găseşte plăcerea în mine.
24 Nu uita să-I preamăreşti lucrarea
pe care oamenii au lăudat-o în cântare.
25 Toţi oamenii au văzut-o;
fiecare priveşte la ea de departe.
26 Ce mare este Dumnezeu, dincolo de înţelegerea noastră!
Numărul anilor Lui nu poate fi pătruns.
27 El ia picăturile din apă
şi preface ceaţa în ploaie,[a]
28 pe care norii o lasă să cadă
şi care picură din plin peste oameni.
29 Cine poate înţelege ruperea norilor,
tunetele cortului său?
30 El Îşi răspândeşte fulgerul în jurul Lui
şi acoperă adâncurile mării.
31 În acest fel judecă[b] El popoarele;
El le dă hrană din belşug.
32 Îşi umple mâinile cu un fulger
şi-i porunceşte unde să lovească.
33 Tunetul său Îi vesteşte sosirea,
iar furtuna anunţă mânia Sa aprinsă.[c]
14 Iov, ia aminte la aceasta!
Stai şi cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15 Ştii tu cum conduce Dumnezeu norii
şi cum face să strălucească fulgerul Său?
16 Ştii tu cum plutesc norii?
Înţelegi tu minunile Celui Desăvârşit în cunoştinţă?
17 Ştii tu de ce ţi se încălzesc hainele,
când pământul se odihneşte de vântul dinspre sud?
18 Poţi tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19 «Învaţă-ne ce trebuie să-I spunem!
Din pricina întunericului nu ştim să[a] ne apărăm cauza.»
20 Cine Îi va spune că vreau să-I vorbesc?
Va vrea cineva să-I vorbească ca să fie înghiţit?
21 Nimeni nu poate privi
cum străluceşte soarele în ceruri,
după ce vântul le-a înseninat.
22 El vine din nord într-o splendoare de aur;
împrejurul lui Dumnezeu este o măreţie înfricoşătoare.
23 Cel Atotputernic este dincolo de înţelegerea noastră. Este măreţ în putere,
în judecată şi în dreptate. El nu va asupri.
24 De aceea oamenii se tem de El;
da, toţi cei cu inima înţeleaptă se vor teme de El[b].“
Isus linişteşte furtuna
23 Apoi S-a suit în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. 24 Şi iată că pe mare s-a stârnit deodată o furtună atât de puternică, încât barca a fost acoperită de valuri.[a] Isus dormea. 25 Ucenicii au venit la El şi L-au trezit, spunându-I:
– Doamne, scapă-ne, căci pierim!
26 Însă Isus le-a zis:
– De ce sunteţi atât de fricoşi, puţin credincioşilor?
Apoi s-a sculat, a mustrat vânturile şi marea şi s-a făcut o linişte mare. 27 Oamenii au rămas uimiţi şi au zis: „Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?“[b]
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.