Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 78
Un maschil[a] al lui Asaf
1 Poporul meu, ascultă învăţătura mea!
Deschideţi-vă urechile la cuvintele gurii mele!
2 Îmi voi deschide gura cu pilde,
voi rosti lucruri ascunse din vremuri străvechi,
3 lucruri pe care le-am auzit, lucrurile pe care le-am învăţat,
pe care ni le-au povestit strămoşii noştri.
4 Nu le vom ascunde de fiii noştri,
ci vom spune generaţiei următoare
isprăvile demne de laudă ale Domnului,
puterea şi minunile Lui pe care le-a săvârşit.
5 El a ridicat o mărturie în Iacov,
a pus o Lege în Israel
şi a poruncit strămoşilor noştri
să-şi înveţe fiii din ea,
6 pentru ca generaţia următoare,
fiii care se vor naşte, să o cunoască,
şi ei, la rândul lor, să o povestească fiilor lor;
7 să-şi pună încrederea în Dumnezeu,
să nu uite lucrările lui Dumnezeu,
ci să-I împlinească poruncile;
8 să nu fie ca strămoşii lor,
o generaţie neascultătoare şi răzvrătită,
o generaţie care nu şi-a pregătit inima
şi al cărei duh nu a fost credincios lui Dumnezeu.
17 Dar ei şi-au înmulţit păcatele faţă de El,
răzvrătindu-se împotriva Celui Preaînalt în pustie.
18 L-au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor,
cerând mâncare după poftele lor.
19 Au vorbit împotriva lui Dumnezeu, zicând:
„Oare va putea Dumnezeu să ne întindă masa în pustie?
20 Desigur, El a lovit stânca
din care a ţâşnit apa şi s-au revărsat ueduri,
însă va putea El oare să ne dea şi pâine,
va putea El să dea carne poporului Său?“
21 Auzind aceasta, Domnul a străbătut tabăra.
S-a aprins un foc împotriva lui Iacov
şi a izbucnit mânia Sa împotriva lui Israel.
22 Aceasta pentru că nu s-au încrezut în Dumnezeu
şi pentru că nu şi-au pus încrederea în mântuirea Lui.
23 Totuşi El a dat porunci norilor de sus
şi a deschis porţile cerului.
24 A făcut să plouă asupra lor cu mană ca să aibă de mâncare
şi le-a dat grâu ceresc.
25 Au mâncat cu toţii pâinea celor puternici[a]
şi le-a trimis hrană pe săturate.
26 A stârnit în ceruri vântul de răsărit
şi a condus cu puterea Lui vântul din sud.
27 A plouat peste ei cu carne ca pulberea de multă
şi cu înaripate multe cât nisipul mării.
28 Le-a făcut să cadă în mijlocul taberei,
împrejurul locuinţelor lor.
29 Au mâncat şi s-au îmbuibat,
căci El le dăduse după poftele lor.
2 În pustie, întreaga adunare a israeliţilor a cârtit împotriva lui Moise şi a lui Aaron. 3 Israeliţii le-au zis: „O, de-am fi fost omorâţi de mâna Domnului în ţara Egiptului! Cel puţin acolo stăteam lângă oalele de carne şi mâncam pâine din belşug. Ne-aţi adus aici, în pustia aceasta, ca să faceţi să moară de foame toată mulţimea aceasta!“
4 Atunci Domnul i-a zis lui Moise: „Voi face să plouă pâine din cer; în fiecare zi poporul să iasă şi să adune pâine pentru ziua aceea. În acea zi, îi voi pune la încercare ca să văd dacă vor trăi după Legea Mea sau nu. 5 În ziua a şasea să pregătească ce au adunat, într-o cantitate dublă faţă de ce au adunat în fiecare zi.“
6 Moise şi Aaron le-au zis tuturor israeliţilor: „În seara aceasta veţi şti că Domnul v-a scos din ţara Egiptului, 7 iar dimineaţă veţi vedea slava Domnului, pentru că El aude cârtirile voastre împotriva Lui. Căci cine suntem noi, ca să vă plângeţi împotriva noastră?“ 8 Moise a mai zis: „Veţi şti că a fost Domnul, atunci când, seara, vă va da carne, iar dimineaţa – pâine din belşug, pentru că Domnul v-a auzit cârtirile pe care le-aţi rostit împotriva Lui, căci noi nu suntem nimic; cârtirile voastre nu sunt împotriva noastră, ci împotriva Domnului.“
9 După aceea, Moise i-a zis lui Aaron: „Spune întregii adunări a israeliţilor: «Apropiaţi-vă de Domnul, căci El a auzit cârtirile voastre.»“ 10 În timp ce Aaron vorbea întregii adunări, ei s-au uitat înspre pustie şi slava Domnului s-a arătat în nor. 11 Domnul i-a vorbit lui Moise astfel: 12 „Am auzit cârtirile israeliţilor; de aceea spune-le: «Între cele două seri[a] veţi avea carne, iar dimineaţa – pâine din belşug; atunci veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.»“ 13 Seara au venit nişte prepeliţe care au acoperit tabăra; dimineaţa, în jurul taberei, se afla un strat de rouă. 14 Când stratul de rouă s-a ridicat, pe suprafaţa pustiei au rămas nişte boabe mici, ca boabele de gheaţă pe pământ. 15 Când le-au văzut, neştiind ce sunt, israeliţii şi-au zis unii altora: „Oare ce sunt acestea?“ Moise le-a zis: „Este pâinea pe care Domnul v-a dat-o s-o mâncaţi.
31 Casa lui Israel a numit pâinea venită din cer „mană“[a]; ea era albă, ca bobul de coriandru, iar la gust era ca o turtă cu miere.
32 Moise le-a zis: „Iată ce a poruncit Domnul: «Puneţi deoparte un omer de mană, ca să fie păstrat pentru toate generaţiile, pentru ca ei să vadă pâinea cu care v-am hrănit în pustie, când v-am scos din ţara Egiptului.»“ 33 Moise i-a zis lui Aaron: „Ia un vas, pune în el un omer plin cu mană şi aşază-l înaintea Domnului ca să fie păstrat pentru urmaşii voştri.“ 34 Aaron l-a pus înaintea Mărturiei ca să fie păstrat acolo, după cum îi poruncise Domnul lui Moise. 35 Israeliţii au mâncat mană timp de patruzeci de ani, până au ajuns într-o ţară locuită; au mâncat mană până au ajuns la hotarul Canaanului.
32 Isus i-a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:
– Mi-e milă de mulţime, pentru că sunt deja trei zile de când stau cu Mine şi nu au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leşine pe drum.
33 Ucenicii I-au zis:
– De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini, ca să se sature o asemenea mulţime?!
34 Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveţi?
– Şapte … şi câţiva peştişori, I-au răspuns ei.
35 Isus i-a poruncit mulţimii să se aşeze pe pământ. 36 Apoi a luat cele şapte pâini şi peştişorii, a adus mulţumiri, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit mulţimilor. 37 Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au strâns şapte coşuri pline cu firimiturile rămase. 38 Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii. 39 După ce le-a dat drumul mulţimilor, Isus S-a suit în barcă şi S-a dus în regiunea Magadan[a].
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.