Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 23
Un psalm al lui David
1 Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
2 El mă culcă în păşuni verzi
şi mă conduce la ape odihnitoare.
3 Îmi înviorează sufletul
şi mă călăuzeşte pe cărări drepte,
datorită Numelui Său.
4 Chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morţii[a],
nu mă tem de rău,
căci Tu eşti cu mine,
nuiaua şi toiagul Tău
mă mângâie.
5 Tu-mi întinzi masa
în faţa duşmanilor mei,
îmi ungi capul cu untdelemn
şi cupa mea este atât de plină.
6 Într-adevăr, bunătatea şi credincioşia mă vor însoţi
în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în Casa Domnului
cât vor dăinui zilele[b]!
15 Când a aflat Faraon acest lucru, a căutat să-l omoare pe Moise. Însă Moise a fugit de Faraon şi s-a refugiat în ţara Midian; el s-a aşezat lângă o fântână. 16 Preotul din Midian avea şapte fiice. Ele au venit la fântână, au scos apă şi au umplut jgheaburile ca să adape turma tatălui lor. 17 Au sosit însă acolo nişte păstori care le-au izgonit; Moise s-a ridicat, le-a luat apărarea şi apoi le-a adăpat turmele. 18 Când ele s-au întors la tatăl lor, Reuel, acesta le-a întrebat:
– Cum se face că aţi venit mai repede astăzi?
19 Ele i-au răspuns:
– Un egiptean ne-a scăpat din mâna păstorilor, ne-a scos apă şi ne-a adăpat turma.
20 Atunci el le-a spus fiicelor sale:
– Şi unde este acum omul acela? Cum de l-aţi lăsat acolo? Invitaţi-l la masă!
21 Moise a fost de acord să locuiască la acel om şi acesta i-a dat-o de soţie pe fiica sa, Sefora. 22 Ea a născut un fiu, iar Moise i-a pus numele Gherşom[a], zicându-şi: „Sunt un străin într-o ţară străină.“
Dumnezeu ia aminte la suferinţa israeliţilor
23 După o perioadă lungă de timp, monarhul Egiptului a murit. Israeliţii încă gemeau în sclavia lor şi strigau după ajutor; strigătul lor din cauza sclaviei a ajuns la cunoştinţa lui Dumnezeu. 24 Dumnezeu le-a auzit geamătul şi Şi-a adus aminte de legământul Său cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov. 25 Astfel, Dumnezeu a luat aminte la starea israeliţilor şi I-a păsat de ei[b].
9 Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. 10 Cândva nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu. Cândva nu primiserăţi îndurare, dar acum aţi primit îndurare.
11 Preaiubiţilor, vă îndemn, ca pe nişte străini şi peregrini, să vă feriţi de poftele carnale, care se luptă împotriva sufletului! 12 Să aveţi o purtare bună printre neamuri, pentru ca, deşi vă vorbesc de rău ca pe nişte răufăcători, totuşi, văzând faptele voastre bune, să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.