Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 121
Un cântec de pelerinaj
1 Îmi voi ridica ochii spre munţi:
de unde-mi va veni ajutorul?
2 Ajutorul meu vine de la Domnul,
Care a făcut cerurile şi pământul.
3 El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul,
Păzitorul tău nu va dormita.
4 Iată că nu dormitează, nici nu doarme,
Păzitorul lui Israel.
5 Domnul este păzitorul tău,
Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.
6 Soarele nu te va bate în timpul zilei,
nici luna – în timpul nopţii.
7 Domnul te va păzi de tot ce este rău;
El îţi va păzi sufletul.
8 Domnul te va păzi la plecare şi la venire,
de acum şi până în veac!
4 Ascultă-Mă, poporul Meu!
Ia aminte la ce spun, neamul Meu,
pentru că Legea va ieşi de la Mine,
iar dreptatea Mea o voi face o lumină pentru popoare!
5 Dreptatea Mea se apropie,
mântuirea Mea se arată,
iar braţul Meu este pe cale să judece popoarele;
ţinuturile de lângă mare aşteaptă
şi nădăjduiesc în braţul Meu.
6 Ridicaţi-vă ochii spre ceruri
şi priviţi în jos spre pământ!
Căci cerurile se vor risipi[a] ca fumul,
pământul se va învechi ca o haină,
iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca ţânţarii.
Mântuirea Mea însă va dăinui pururi
şi dreptatea Mea nu va avea sfârşit.
7 Ascultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi dreptatea,
tu, popor, care ai în inimă Legea Mea !
Nu te teme de ocara oamenilor,
nu-ţi fie frică de insultele lor,
8 căci îi va mânca molia ca pe o haină,
viermele îi va mânca aşa cum mănâncă lâna.
Dreptatea Mea însă va dăinui pururea,
iar mântuirea Mea va fi pentru toate generaţiile.»
Credinţa centurionului
7 După ce a terminat Isus de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum. 2 Un sclav al unui centurion[a], pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte. 3 Când centurionul a auzit despre Isus, i-a trimis la El pe nişte bătrâni[b] ai iudeilor, ca să-I ceară să vină şi să-i vindece sclavul. 4 Ei au venit la Isus şi L-au rugat stăruitor, spunând: „Este vrednic să-i îndeplineşti această cerere, 5 căci iubeşte neamul nostru şi el ne-a construit sinagoga!“ 6 Isus a plecat împreună cu ei, dar n-ajunsese prea departe de casă când centurionul i-a trimis pe prietenii lui ca să-I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci eu nu sunt vrednic să intri sub acoperişul Meu! 7 De aceea nici nu m-am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Ci spune un cuvânt pentru ca sclavul meu să poată fi vindecat! 8 Căci şi eu, la rândul meu, sunt un om pus sub autoritate şi am şi eu soldaţi în subordinea mea. Când spun unuia: «Du-te!», el se duce, iar când spun altuia: «Vino!», el vine. De asemenea, când spun sclavului meu: «Fă cutare lucru!», el îl face.“
9 Isus s-a mirat de centurion când a auzit aceste lucruri şi S-a întors spre mulţimea care-L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare!“ 10 Când cei trimişi s-au întors acasă, l-au găsit pe sclav însănătoşit.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.