Revised Common Lectionary (Complementary)

Valea cu oase uscate

37 Mâna Domnului a venit peste mine, m-a dus prin Duhul Domnului şi m-a lăsat jos în mijlocul unei văi. Valea era plină de oase. ² M-a pus să umblu peste ele încoace şi încolo şi iată că pe suprafaţa văii erau foarte multe oase, oase foarte uscate. ³ Domnul mi-a zis:

– Fiul omului, vor putea oare aceste oase să prindă viaţă?

Eu I-am răspuns:

– Stăpâne Doamne, Tu ştii!

⁴ Atunci El mi-a zis:

– Profeţeşte despre oasele acestea şi spune-le: „Oase uscate, ascultaţi Cuvântul Domnului! ⁵ Aşa vorbeşte Stăpânul Domn cu privire la oasele acestea: «Iată, voi face să intre suflare^[a] în voi şi veţi prinde viaţă! ⁶ Vă voi da tendoane, voi face să crească carne pe voi şi vă voi acoperi cu piele; voi pune suflare în voi şi veţi prinde viaţă. Şi veţi şti atunci că Eu sunt Domnul!»“

⁷ Am profeţit aşa cum mi se poruncise. În timp ce profeţeam, s-a auzit un zgomot ca un huruit. Şi iată că oasele s-au apropiat unele de celelalte! ⁸ M-am uitat şi am văzut că aveau deja tendoane pe ele, carnea crescuse pe ele şi erau acoperite cu piele; dar încă nu era suflare în ele.

⁹ El mi-a zis:

– Profeţeşte suflării! Profeţeşte, fiul omului, şi spune-i suflării că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Vino, suflare, din cele patru vânturi şi suflă peste aceşti morţi ca să învie!“

¹⁰ Am profeţit aşa cum îmi poruncise şi suflarea a intrat în ei. Ei au înviat şi s-au ridicat în picioare. Era o oştire foarte, foarte mare.

¹¹ Apoi El mi-a zis:

– Fiul omului, oasele acestea sunt toţi cei din Casa lui Israel. Iată că ei zic: „Oasele ne sunt uscate şi nu mai avem nici o speranţă! Suntem pierduţi!“ ¹² De aceea profeţeşte şi spune-le că aşa vorbeşte Stăpânul Domn: „Poporul Meu, Eu Însumi vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre şi vă voi aduce în ţara lui Israel. ¹³ Poporul Meu, când vă voi deschide mormintele şi vă voi scoate din mormintele voastre, veţi şti că Eu sunt Domnul. ¹⁴ Voi pune în voi suflarea Mea şi veţi învia. Vă voi aşeza din nou în patria voastră şi veţi şti că Eu, Domnul, am vorbit şi am făcut întocmai, zice Domnul.“

Psalmul 130

Un cântec de pelerinaj

⁶ Căci preocuparea pentru fire este moarte, însă preocuparea pentru lucrurile Duhului este viaţă şi pace. ⁷ Şi aceasta, deoarece preocuparea pentru fire este duşmănie faţă de Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate s-o facă. ⁸ Deci cei ce sunt în fire nu-I pot fi plăcuţi lui Dumnezeu. ⁹ Voi însă nu mai sunteţi în fire, ci în Duhul, dacă într-adevăr Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi. Dar dacă cineva nu are Duhul lui Cristos, atunci nu este al Lui. ¹⁰ Dacă însă Cristos este în voi, trupul vostru este mort, din cauza păcatului, dar Duhul este viaţa voastră^[a], datorită dreptăţii. ¹¹ Şi dacă Duhul Celui Ce L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi, atunci Cel Ce L-a înviat pe Cristos din morţi le va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare, prin Duhul Lui Care locuieşte în voi.

Moartea lui Lazăr

11 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei şi al Martei, sora ei, era bolnav. ² Maria era cea care L-a uns pe Domnul cu parfum şi I-a şters picioarele cu părul ei; fratele ei, Lazăr, era bolnav. ³ Surorile au trimis la Isus să-I spună: „Doamne, iată că cel pe care-l iubeşti este bolnav!“ ⁴ Dar Isus, când a auzit, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie slăvit prin ea.“ ⁵ Isus îi iubea pe Marta, pe sora ei şi pe Lazăr. ⁶ Totuşi, când a auzit că Lazăr este bolnav, a mai rămas în locul unde era încă două zile. ⁷ După aceea le-a zis ucenicilor:

– Să ne ducem din nou în Iudeea!

⁸ Ucenicii I-au răspuns:

– Rabbi^[a], până acum iudeii căutau să arunce cu pietre în Tine şi Tu Te duci din nou acolo?!

⁹ Isus le-a răspuns:

– Nu sunt douăsprezece ore de lumină în zi? Dacă cineva umblă ziua, nu se împiedică, pentru că vede lumina acestei lumi, ¹⁰ dar dacă cineva umblă noaptea, se împiedică, pentru că lumina nu este în el.

¹¹ După ce a spus acestea, le-a zis:

– Lazăr, prietenul nostru, doarme, dar Mă duc să-l trezesc.

¹² Ucenicii I-au zis:

– Doamne, dacă doarme, atunci se va face bine!

¹³ Isus vorbise însă despre moartea Lui, dar ei credeau că vorbeşte despre somnul obişnuit. ¹⁴ Atunci Isus le-a spus deschis:

– Lazăr a murit. ¹⁵ Şi mă bucur pentru voi că n-am fost acolo, ca să credeţi. Dar să mergem la el!

¹⁶ Atunci Toma, căruia i se zicea „Didimus“^[b], le-a zis celorlalţi ucenici: „Să mergem şi noi să murim împreună cu El!“

Isus, învierea şi viaţa

¹⁷ Când a ajuns Isus, a aflat că Lazăr era deja de patru zile^[c] în mormânt. ¹⁸ Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii^[d], ¹⁹ şi mulţi dintre iudei veniseră la Marta şi la Maria ca să le consoleze pentru moartea fratelui lor. ²⁰ Când a auzit Marta că vine Isus, s-a dus să-L întâmpine. Maria însă şedea în casă. ²¹ Marta I-a zis lui Isus:

– Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu! ²² Dar şi acum ştiu că orice-I vei cere lui Dumnezeu, Dumnezeu Îţi va da!

²³ Isus i-a zis:

– Fratele tău va învia!

²⁴ Marta I-a răspuns:

– Ştiu că va învia la învierea din ziua de pe urmă.

²⁵ Isus i-a zis:

– Eu sunt învierea şi viaţa. Cel ce crede în Mine va trăi chiar dacă moare. ²⁶ Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?

²⁷ Ea I-a răspuns:

– Da, Doamne, cred că Tu eşti Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care urma să vină în lume!

²⁸ Şi spunând aceasta, s-a dus şi a chemat-o pe Maria, sora ei, zicându-i în şoaptă: „A sosit Învăţătorul şi te cheamă!“ ²⁹ Cum a auzit aceasta, Maria s-a ridicat repede şi s-a dus la El. ³⁰ Isus încă nu intrase în sat, ci era tot în locul unde-L întâmpinase Marta. ³¹ Iudeii care erau cu ea în casă şi o consolau, când au văzut că Maria se ridică repede şi iese, au urmat-o, crezând că se duce la mormânt, ca să plângă acolo. ³² Maria, când a ajuns unde era Isus şi L-a văzut, a căzut la picioarele Lui şi I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!“ ³³ Isus, când a văzut-o plângând, pe ea şi pe iudeii care veniseră cu ea, s-a înfiorat^[e] în duh şi s-a tulburat. ³⁴ A întrebat:

– Unde l-aţi pus?

Ei I-au răspuns:

– Doamne, vino şi vezi!

³⁵ Isus a început să plângă.^{[f] 36} Atunci iudeii au zis: „Iată cât de mult îl iubea!“ ³⁷ Însă unii dintre ei ziceau: „El, Care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“

Învierea lui Lazăr

³⁸ Isus s-a înfiorat din nou în Sine şi S-a dus la mormânt, care era o peşteră la intrarea căreia fusese pusă o piatră. ³⁹ Isus a zis: „Daţi la o parte piatra!“ Marta, sora celui mort, I-a zis:

– Doamne, deja miroase urât, căci este mort de patru zile!

⁴⁰ Isus i-a zis:

– Nu ţi-am spus că, dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?

⁴¹ Au dat deci piatra la o parte. Isus Şi-a ridicat ochii şi a zis: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat^[g]! ⁴² Ştiam că întotdeauna Mă asculţi, dar am spus aceasta din pricina mulţimii care stă împrejur, pentru ca ei să creadă că Tu M-ai trimis.“ ⁴³ După ce a spus acestea, a strigat cu glas tare: „Lazăr, vino afară!“ ⁴⁴ Mortul a ieşit cu picioarele şi mâinile legate cu fâşii de pânză şi cu faţa înfăşurată într-un ştergar. Isus le-a zis: „Dezlegaţi-l şi lăsaţi-l să meargă!“

Uneltire împotriva lui Isus

⁴⁵ Mulţi dintre iudeii care au venit la Maria şi care au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.