Revised Common Lectionary (Complementary)
Psalmul 116
1 Îl iubesc pe Domnul, căci El ascultă
glasul meu, cererile mele.
2 Pentru că Şi-a plecat urechea spre mine,
Îl voi chema în toate zilele mele.
3 Mă înfăşuraseră legăturile morţii
şi mă cuprinseseră sudorile Locuinţei Morţilor;
eram copleşit de necaz şi de durere.
4 Dar am chemat Numele Domnului, zicând:
„Doamne, Te rog, izbăveşte-mi sufletul!“
12 Dar cum I-aş putea răsplăti Domnului
toate binefacerile Lui faţă de mine?
13 Voi ridica cupa izbăvirilor
şi voi chema Numele Domnului.
14 Îmi voi împlini jurămintele făcute Domnului
înaintea poporului Său.
15 Preţioasă este în ochii Domnului
moartea[a] credincioşilor Săi.
16 Doamne, Te-am rugat, ca rob al Tău ce sunt,
ca rob al Tău, fiu al slujitoarei Tale[b],
şi Tu mi-ai desfăcut legăturile.
17 Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire
şi voi chema mereu Numele Domnului.
18 Îmi voi împlini jurămintele făcute Domnului
înaintea întregului Său popor,
19 în curţile Casei Domnului,
în mijlocul tău, Ierusalime!
Lăudaţi-L pe Domnul!
Laudă pentru eliberarea de sub opresiune
25 O, Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu!
Te voi înălţa şi Îţi voi lăuda Numele,
căci ai făcut lucruri minunate,
lucruri plănuite demult, care s-au împlinit cu credincioşie.
2 Ai prefăcut cetatea într-un morman de moloz,
citadela într-o ruină.
Fortăreaţa străinilor nu mai e o cetate;
ea nu va mai fi niciodată rezidită.
3 De aceea popoarele puternice Te vor slăvi;
cetăţile neamurilor de temut se vor teme de Tine.
4 Căci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărman,
un refugiu pentru cel nevoiaş în necazul său,
un adăpost în furtună
şi o umbră în mijlocul caniculei,
atunci când suflarea asupritorilor
lovea ca furtuna într-un zid
5 şi ca arşiţa soarelui într-un loc uscat.
Tu aduci la tăcere zarva străinilor
şi, aşa cum căldura este domolită de umbra unui nor,
tot astfel şi cântarea asupritorilor încetează.
8 Pe El voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, chiar dacă acum nu-L vedeţi, şi vă bucuraţi nespus, cu o bucurie de nedescris şi glorioasă, 9 pentru că primiţi, la capătul credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.
10 Cu privire la această mântuire, profeţii care au profeţit despre harul ce urma să fie al vostru, au căutat şi au cercetat cu atenţie, 11 încercând să afle ce vreme sau ce împrejurări[a] le arăta Duhul lui Cristos din ei, atunci când a prezis suferinţele lui Cristos şi slava care urma după acestea. 12 Lor le-a fost descoperit că nu slujeau pentru ei înşişi, ci pentru voi, cu privire la lucrurile care v-au fost anunţate acum prin cei ce v-au vestit Evanghelia[b] prin Duhul Sfânt trimis din cer – lucruri în care[c] chiar şi îngerii doresc să privească.
Nouă Traducere În Limba Română (Holy Bible, New Romanian Translation) Copyright © 2006 by Biblica, Inc.® Used by permission. All rights reserved worldwide.