Revised Common Lectionary (Complementary)

Psalmul 134

Un cântec de pelerinaj

Confirmarea legământului

24 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Suiţi-vă la Domnul, tu, Aaron, Nadab, Abihu şi şaptezeci de bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel, şi închinaţi-vă de departe. ² Doar Moise să se apropie de Domnul; ceilalţi să nu se apropie şi poporul să nu se suie cu el.“

³ Moise s-a întors şi a zis poporului toate cuvintele şi toate poruncile Domnului. Întreg poporul a răspuns într-un glas: „Vom face tot ce a zis Domnul.“ ⁴ Moise a scris toate cuvintele Domnului. Apoi s-a sculat dis-de-dimineaţă, a zidit un altar la poalele muntelui şi a ridicat doisprezece stâlpi după cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. ⁵ A trimis nişte tineri israeliţi care au adus arderi de tot şi au înjunghiat boi ca jertfe de pace^[a] în cinstea Domnului. ⁶ Moise a luat jumătate din cantitatea de sânge şi a turnat-o într-un vas, jumătatea cealaltă stropind-o pe altar. ⁷ Apoi Moise a luat Cartea Legământului şi a citit-o în auzul întregului popor. Israeliţii au zis: „Vom face tot ce a spus Domnul şi-L vom asculta!“ ⁸ Atunci Moise a luat sângele şi a stropit poporul, zicând: „Acesta este sângele legământului pe care Domnul l-a încheiat cu voi pe temeiul tuturor acestor cuvinte.“

Moise pe muntele Sinai

⁹ După aceea, Moise s-a suit împreună cu Aaron, Nadab, Abihu şi cei şaptezeci de bărbaţi din sfatul bătrânilor lui Israel; ¹⁰ ei L-au văzut pe Dumnezeul lui Israel. Sub picioarele Lui era ceva ca un fel de lucrare de piatră de safir^[b], ca cerul senin. ¹¹ Dumnezeu nu Şi-a întins mâna împotriva conducătorilor israeliţilor; ei L-au văzut pe Dumnezeu şi totuşi au mâncat şi au băut.

Isus li Se arată câtorva ucenici la Marea Tiberiadei

21 După aceea, Isus li S-a arătat din nou ucenicilor, la Marea Tiberiadei^[a]. Li S-a arătat astfel: ² Simon Petru, Toma – cel numit „Didimus“^[b] –, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedei şi alţi doi dintre ucenicii lui Isus, erau împreună. ³ Simon Petru le-a zis:

– Mă duc să pescuiesc!

Ei i-au răspuns:

– Venim şi noi cu tine!

Au ieşit şi s-au suit într-o barcă, dar în noaptea aceea n-au prins nimic.

⁴ Când se făcuse deja dimineaţă, Isus stătea pe ţărm. Ucenicii însă nu ştiau că este Isus. ⁵ El le-a zis:

– Copilaşi, nu aveţi ceva peşte de mâncare?

– Nu! I-au răspuns ei.

⁶ El le-a zis:

– Aruncaţi năvodul în partea dreaptă a bărcii şi veţi găsi!

L-au aruncat şi nu l-au mai putut trage din cauza mulţimii peştilor.

⁷ Atunci ucenicul pe care-l iubea Isus^[c] i-a zis lui Petru: „Este Domnul!“ Auzind că este Domnul, Simon Petru şi-a pus haina pe el, pentru că era dezbrăcat, şi s-a aruncat în mare. ⁸ Ceilalţi ucenici au venit cu barca, trăgând năvodul cu peşti, căci nu era departe de ţărm, doar cam la două sute de coţi^[d]. ⁹ Când au coborât pe uscat, au văzut un foc de cărbuni, peşte pus deasupra şi pâine. ¹⁰ Isus le-a zis: „Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum!“ ¹¹ Simon Petru s-a suit în barcă şi a tras năvodul la ţărm, plin cu o sută cincizeci şi trei de peşti mari; însă, cu toate că erau atâţia, năvodul nu s-a rupt.

¹² Isus le-a zis: „Veniţi şi luaţi micul dejun!“ Nici unul dintre ucenici nu îndrăznea să-L întrebe: „Tu Cine eşti?“, pentru că ştiau că este Domnul. ¹³ Isus S-a apropiat, a luat pâinea şi le-a dat-o; la fel a făcut şi cu peştele. ¹⁴ Aceasta era deja a treia oară când Isus li Se arăta ucenicilor Săi după ce fusese înviat dintre cei morţi.