M’Cheyne Bible Reading Plan

Dumnezeu încheie legământ cu David

17 După ce David s-a stabilit în palatul lui, i-a zis profetului Natan:

– Priveşte! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul Legământului cu Domnul se află sub nişte pânze.

² – Fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Dumnezeu este cu tine! i-a răspuns Natan lui David.

³ În noaptea aceea însă Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Natan şi i-a zis: ⁴ „Du-te şi spune-i robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit. ⁵ Eu nu am locuit într-o Casă din ziua în care l-am ridicat pe Israel şi până astăzi, ci am călătorit din cort în cort şi dintr-o locuinţă într-alta. ⁶ Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu întregul Israel, oare am cerut vreunuia dintre judecătorii^[a] lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, să-Mi zidească o Casă din cedru?’» ⁷ Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. ⁸ Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi şi ţi-am făcut un nume ca numele celor mari de pe pământ. ⁹ Am păstrat un loc pentru poporul Meu Israel şi l-am sădit acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat şi fără ca cei nedrepţi să-l mai poată istovi, aşa cum făcuseră mai înainte, ¹⁰ încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Şi ţie ţi-i voi supune pe toţi duşmanii tăi. Acum îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o Casă. ¹¹ Când ţi se vor împlini zilele şi vei merge la un loc cu strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul^[b] tău, care va fi dintre fiii tăi, şi-i voi întări domnia. ¹² El Îmi va zidi o Casă, şi Eu îi voi întări tronul pe vecie. ¹³ Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Şi nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la cel ce a fost înaintea ta. ¹⁴ Îl voi aşeza în casa Mea şi în regatul Meu pe vecie, iar tronul lui va fi întărit pe vecie.’»“

¹⁵ Natan l-a înştiinţat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.

¹⁶ Regele David a venit şi s-a aşezat înaintea Domnului, spunând:

Supuneţi-vă lui Dumnezeu!

4 De unde vin conflictele şi luptele între voi? Nu din acestea^[a], din dorinţele voastre care se luptă în mădularele voastre? ² Voi doriţi, dar nu aveţi; ucideţi şi râvniţi, dar nu puteţi obţine; vă certaţi şi vă luptaţi, dar nu aveţi, pentru că nu cereţi. ³ Sau cereţi, dar nu primiţi, pentru că cereţi ce este rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre. ⁴ Adulteri ce sunteţi! Nu ştiţi că prietenia cu lumea înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu? Aşa că oricine vrea să fie prieten cu lumea se face duşman al lui Dumnezeu. ⁵ Sau vi se pare că degeaba spune Scriptura: „Dumnezeu tânjeşte cu gelozie după duhul^[b] pe care l-a pus să locuiască în noi.“^[c]? ⁶ Însă El dă un har şi mai mare. De aceea Scriptura spune:

⁷ Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu! Împotriviţi-vă diavolului^[e], şi el va fugi de la voi. ⁸ Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi! Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor! Curăţiţi-vă inimile, oameni cu două feluri de gândire! ⁹ Întristaţi-vă, tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se transforme în jale, iar bucuria în întristare! ¹⁰ Smeriţi-vă înaintea Domnului, iar El vă va înălţa!

¹¹ Fraţilor, nu vă vorbiţi de rău unii pe alţii! Cel care-l vorbeşte de rău sau îl judecă pe fratele lui vorbeşte împotriva Legii şi judecă Legea. Însă dacă tu judeci Legea, atunci nu eşti un împlinitor al Legii, ci un judecător. ¹² Unul singur este Dătătorul Legii şi Judecătorul, şi anume Cel Care poate să mântuiască şi să distrugă. Dar tu cine eşti să-l judeci pe semenul tău?!

¹³ Ascultaţi acum voi care spuneţi: „Azi sau mâine ne vom duce într-o anume cetate, vom sta acolo un an, vom face negoţ şi vom câştiga!“ ¹⁴ Şi nu ştiţi nici măcar ce va aduce ziua de mâine! Căci ce este viaţa voastră? Sunteţi un abur, care apare pentru puţin timp şi apoi dispare. ¹⁵ În schimb, ar trebui să spuneţi: „Dacă Domnul vrea, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.“ ¹⁶ Pe când acum vă mândriţi cu lăudăroşeniile voastre! Orice astfel de laudă este rea. ¹⁷ Aşadar, cine ştie să facă ce este bine, dar nu-l face, este vinovat de păcat.

Iona încearcă să fugă departe de faţa Domnului

1 Cuvântul Domnului a venit la Iona, fiul lui Amitai,^[a] şi i-a zis: ² „Scoală-te şi du-te la Ninive, cetatea cea mare, şi strigă împotriva ei, căci răutatea ei s-a suit până la Mine!“

³ Dar Iona s-a sculat să fugă la Tarşiş^[b], departe de faţa Domnului. El s-a dus la Iafo şi a găsit acolo o corabie care mergea spre Tarşiş. După ce a plătit preţul călătoriei, s-a urcat în corabie ca să meargă împreună cu marinarii la Tarşiş, departe de faţa Domnului.

⁴ Domnul însă a dezlănţuit pe mare un vânt năprasnic şi astfel s-a stârnit o furtună atât de puternică, încât corabia ameninţa să se sfărâme. ⁵ Marinarilor li s-a făcut frică şi fiecare a strigat către zeul său, iar pentru a face corabia mai uşoară, au aruncat în mare uneltele care erau în ea.

Iona însă coborâse în cala corabiei, unde se întinsese şi adormise dus. ⁶ Căpitanul s-a apropiat de el şi i-a zis: „Cum poţi să dormi? Scoală-te şi strigă către Dumnezeul tău! Poate că Dumnezeul tău se va gândi la noi şi nu vom pieri!“

⁷ Apoi marinarii au zis unul către celălalt: „Haideţi să tragem la sorţi ca să aflăm din cauza cui a venit peste noi nenorocirea aceasta!“ Ei au tras la sorţi şi sorţul a căzut pe Iona.

⁸ Atunci ei l-au întrebat:

– Spune-ne, din cauza cui a venit peste noi această nenorocire? Care este meseria ta şi de unde vii? Care este ţara ta şi din ce popor eşti?

⁹ El le-a răspuns:

– Sunt evreu şi mă tem de Domnul, Dumnezeul cerurilor, Care a făcut marea şi uscatul!

¹⁰ Bărbaţii aceia s-au înfricoşat foarte tare şi l-au întrebat:

– De ce ai făcut lucrul acesta?^[c]

(Ei aflaseră că fugea de faţa Domnului, întrucât el le spusese acest lucru.)

¹¹ Marea era din ce în ce mai învolburată, astfel că ei l-au întrebat iarăşi:

– Ce să-ţi facem, pentru ca marea să se liniştească faţă de noi?

¹² El le-a răspuns:

– Luaţi-mă şi aruncaţi-mă în mare, iar marea se va linişti faţă de voi, întrucât ştiu că din cauza mea a venit peste voi această furtună puternică!

¹³ Bărbaţii aceia au încercat totuşi să vâslească pentru a se putea întoarce pe uscat, dar n-au reuşit, căci marea se învolbura tot mai tare împotriva lor. ¹⁴ Atunci au strigat către Domnul şi au zis: „Doamne, Te rugăm, nu ne lăsa să pierim din cauza vieţii acestui bărbat! Nu lăsa să cadă asupra noastră sânge nevinovat, căci Tu, Doamne, ai făcut aşa cum Ţi-a plăcut!“ ¹⁵ Apoi l-au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare, iar marea şi-a potolit furia. ¹⁶ Atunci bărbaţii aceia s-au temut foarte tare de Domnul; ei I-au adus Domnului o jertfă şi au făcut juruinţe.

¹⁷ Domnul a trimis un peşte mare să-l înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui timp de trei zile şi trei nopţi.

Isus, Domn al Sabatului

6 Într-o zi de Sabat, Isus trecea printre lanurile de grâu. Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile şi mâncau boabele. ² Unii dintre farisei le-au zis:

– De ce faceţi ce nu este voie în ziua de Sabat?

³ Isus le-a răspuns:

– N-aţi citit ce a făcut David^[a] atunci când i s-a făcut foame, atât lui cât şi celor ce erau cu el? ⁴ Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a luat şi a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este voie să le mănânce decât preoţii, şi cum a dat şi celor ce erau cu el?

⁵ Apoi le-a zis:

– Fiul Omului este Domn şi al Sabatului!

⁶ Într-o altă zi de Sabat, a intrat în sinagogă şi a început să dea învăţătură. Acolo se afla un om a cărui mână dreaptă era uscată. ⁷ Cărturarii şi fariseii Îl urmăreau să vadă dacă vindecă în ziua de Sabat, ca să găsească astfel o acuzaţie împotriva Lui. ⁸ El însă le ştia gândurile, aşa că i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai în mijloc!“ El s-a ridicat şi a stat acolo.

⁹ Apoi Isus le-a zis lor: „Vă întreb: este voie în ziua de Sabat să faci bine sau să faci rău, să salvezi o viaţă sau s-o distrugi?“ ¹⁰ Şi-a rotit privirea peste toţi şi apoi i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!“ El a făcut întocmai şi mâna lui a fost vindecată. ¹¹ Atunci ei s-au umplut de mânie^[b] şi au început să discute unii cu alţii despre ce I-ar putea face lui Isus.

Alegerea celor doisprezece apostoli

¹² Într-una din zilele acelea, Isus S-a dus pe munte să se roage şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. ¹³ Când s-a făcut zi, i-a chemat pe ucenicii Săi şi a ales doisprezece dintre ei, pe care i-a numit apostoli^[c]. ¹⁴ Aceştia sunt: Simon, pe care l-a numit Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov; Ioan; Filip; Bartolomeu^[d]; ¹⁵ Matei; Toma; Iacov, fiul lui Alfeu; Simon, numit Zelotul^[e]; ¹⁶ Iuda^[f], fiul lui Iacov; şi Iuda Iscarioteanul, cel care a ajuns trădător.

Fericiri şi vaiuri

¹⁷ A coborât cu ei şi S-a oprit pe un loc neted, împreună cu o mare mulţime de ucenici de-ai Săi şi cu o mare mulţime de oameni din toată Iudeea, din Ierusalim şi din regiunea de coastă a Tirului şi a Sidonului, ¹⁸ care veniseră să-L asculte şi să fie vindecaţi de bolile lor. Cei chinuiţi de duhuri necurate erau vindecaţi ¹⁹ şi toată mulţimea încerca să-L atingă, pentru că din El ieşea o putere care-i vindeca pe toţi.

²⁰ Isus Şi-a ridicat privirea spre ucenicii Lui şi le-a zis:

²² Ferice de voi când oamenii vă urăsc, vă exclud dintre ei, vă insultă şi resping numele vostru ca pe ceva rău, din pricina Fiului Omului! ²³ Bucuraţi-vă în ziua aceea şi săltaţi de veselie, pentru că iată, răsplata voastră este mare în cer! Căci tot aşa făceau şi strămoşii voştri cu profeţii!

Iubirea duşmanilor

²⁷ Eu însă vă spun, vouă, celor ce ascultaţi: iubiţi-vă duşmanii, faceţi-le bine celor ce vă urăsc, ²⁸ binecuvântaţi-i pe cei ce vă blestemă şi rugaţi-vă pentru cei ce se poartă urât cu voi! ²⁹ Celui ce te loveşte peste un obraz, întoarce-i-l şi pe celălalt! Pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ia şi tunica^[g]! ³⁰ Oricui îţi cere, dă-i, iar de la cel ce-ţi ia din bunurile tale, nu le mai cere înapoi! ³¹ Aşa cum aţi dori să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel!

³² Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Căci şi păcătoşii^[h] îi iubesc pe cei care-i iubesc pe ei! ³³ Şi dacă le faceţi bine doar celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac la fel! ³⁴ Iar dacă-i împrumutaţi doar pe cei de la care speraţi să primiţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii îi împrumută pe păcătoşi ca să primească înapoi la fel! ³⁵ Voi însă iubiţi-vă duşmanii, faceţi bine şi împrumutaţi fără să mai aşteptaţi nimic în schimb! Astfel răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fii ai Celui Preaînalt, căci El este bun şi cu cei nerecunoscători şi răi! ³⁶ Fiţi milostivi, tot aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv!

Paiul şi bârna

³⁷ Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi! Nu condamnaţi şi nu veţi fi condamnaţi! Iertaţi şi veţi fi iertaţi! ³⁸ Daţi şi vi se va da! O măsură plină, îndesată, clătinată şi care se revarsă, va fi pusă în poala voastră. Căci cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura.“

³⁹ Le-a spus apoi şi o pildă:

Să recunoşti „pomul“ după „roade“

Casa zidită pe stâncă

⁴⁶ De ce-Mi ziceţi: «Doamne, Doamne!» şi nu faceţi ce spun Eu? ⁴⁷ Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le împlineşte: ⁴⁸ este asemenea unui om care, atunci când a construit o casă, a săpat adânc şi i-a pus temelia pe stâncă. Când a venit şuvoiul de apă, torentul a izbit în casa aceea şi n-a putut s-o clatine, pentru că fusese construită bine^[i]. ⁴⁹ Însă cel ce aude şi nu împlineşte, este asemenea unui om care a construit o casă direct pe pământ, fără temelie. Când torentul a izbit în ea, casa s-a prăbuşit imediat şi distrugerea acelei case a fost groaznică.“